ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 452/2020

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 185/PI/ME din data de 17 iulie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a dispus în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, respingerea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, privind executarea mandatului european de arestare emis de Procuratura Memmingen - Germania la data de 16.04.2019 în Dosarul nr. x VRs 9085/14, privind persoana solicitată A.

A revocat măsura arestului la domiciliu dispusă față de persoana solicitată A., prin încheierea de ședință din data de 06.07.2020 în Dosar nr. x/2020 al Curții de Apel Timișoara.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:

Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a propus, în baza art. 103 și art. 104 din Legea nr. 302/2004, executarea mandatului european de arestare emis de către Procuratura Memmingen - Germania în Dosarul nr. x VRs 9085/14 pe numele persoanei solicitate A., pentru comiterea infracțiunii de furt, prev. de art. 242 din C. pen. german și arestarea persoanei urmărită internațional A., cetățean român, pentru o perioadă de 30 zile, în vederea predării către autoritățile judiciare din Germania.

În fapt, în mandatul european de arestare emis de către Procuratura Memmingen - Germania în Dosarul nr. x VRs 9085/14 s-a reținut că, la data de 25.03.2014, în jurul orei 17:40, persoana solicitată a sustras împreună cu numitul B., din magazinul C. din Nersingen, nouă parfumuri precum și un pieptene în valoare totală de 667,54 EUR. S-a precizat că fapta persoanei solicitate se încadrează în dispozițiile art. 242 alin. (1) C. pen. german.

În cuprinsul acestui mandat, s-a mai menționat că pedeapsa care rămâne de executat este de 8 luni din care se scad 4 săptămâni.

Mandatul cu numărul mai sus indicat a fost emis, potrivit mențiunilor din cuprinsul acestuia, în baza sentinței din 29.09.2014 pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță Neu-Ulm, executorie la data de 22.10.2014, în legătură cu decizia de revocare a Judecătoriei de Primă Instanță Neu-Ulm din data de 04.10.2018, executorie la data de 26.01.2019.

Prin încheierea de ședință din 06.07.2020, instanța, în baza art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată a respins propunerea de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu față de persoana solicitată A., pe o durată de 30 (treizeci) zile, începând cu data de 06.07.2020, până la data de 04.08.2020, inclusiv.

De asemenea, a stabilit că măsura arestului la domiciliu va fi executată efectiv de către persoana solicitată A., în Bocșa, str. x B, jud. Caraș-Severin.

În temeiul art. 221 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, persoanei solicitate i s-a impus următoarea obligație:

a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte este chemat;

În temeiul art. 221 alin. (4) C. proc. pen. a atras atenția persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligației care îi revine, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării provizorii.

În baza art. 104 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 a dispus efectuarea unei adrese către Curtea de Apel Genova pentru a comunica instanței, sentința din 16.12.2019 prin care s-a reținut că nu subzistă condițiile de acceptare ale cererii de extrădare a numitei A., recunoscând în scopul executării pe teritoriul statului italian, sentința dată de Judecătoria Neu-Ulm (4 Ds Js 9085/14) la data de 29.09.2014, irevocabilă la 22.10.2014.

Pentru termenul de judecată din data de 16.07.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a comunicat instanței, mandatul european de arestare emis la data de 05.06.2019 în Dosarul nr. x Ds 332 Js 9085/14 de către Judecătoria Neu-Ulm din Germania pe numele persoanei solicitate A.

Din cuprinsul acestui mandat european de arestare se rețin următoarele: în data de 25.03.2014, în jurul orei 17:40, persoana solicitată A. împreună cu numitul B., a sustras din magazinul DM din Nersingen, nouă parfumuri și un pieptăn, în valoare totală de 667,54 euro.

În data de 16.05.2017, în jurul orei 12:30, persoana solicitată A. a sustras din magazinul D. din Senden, alimente în sumă de 9,66 euro.

În drept, s-a reținut că faptele persoanei solicitate se încadrează în dispozițiile art. 242 alin. (1), (24)8a C. pen. german.

De asemenea, s-a reținut că durata pedepsei care rămâne de executat este de 10 luni minus 4 săptămâni.

Acest mandat european de arestare a fost emis, potrivit mențiunilor din cuprinsul mandatului, în baza sentinței din 29.09.2014 pronunțată de Judecătoria Neu-Ulm, definitivă la data de 22.10.2014, raportată la decizia de revocare a Judecătoriei Neu-Ulm din data de 04.10.2018, definitivă la data de 26.01.2019 și a sentinței dată de Judecătoriei Neu-Ulm la data de 09.10.2018, definitivă în data de 04.05.2018.

Pentru termenul de judecată din data de 16.07.2020, autoritățile judiciare din Italia, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Genova a depus următoarele acte în limba italiană: două adrese, Ordin de executare a închisorii și Decret de suspendare a acestuia emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Genova - Biroul Executări Penale în Dosar nr. x 812/2019, sentința pronunțată de Curtea de Apel Genova III Secțiunea Extrădări și Predări la data de 16.12.2019 dată în Dosar nr. x/2019 R.G. Estr. și certificat de executare privind persoana solicitată.

Din cuprinsul acestor acte Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința pronunțată de Curtea de Apel Genova III Secțiunea Extrădări și Predări la data de 16.12.2019 dată în Dosar nr. x/2019 R.G. Estr. , s-a constatat că nu subzistă condițiile pentru admiterea cererii de extrădare a numitei A., transmisă prin mandatul european de arestare emis la data de 16.04.2019 în vederea executării sentinței pronunțată de Judecătoria Neu-Ulm în Dosar nr. 4Ds 332 Js 9085/14 la data de 29.09.2014, irevocabilă la data de 22.10.2014, s-a refuzat extrădarea numitei A. statului solicitant, a fost recunoscută sentința pronunțată de Judecătoria Neu-Ulm în Dosar nr. 4Ds 332 Js 9085/14 la data de 29.09.2014, irevocabilă la data de 22.10.2014, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, comisă în Nersinger la data de 25.03.2014, prevăzută de art. 242 C. pen. german și s-a stabilit că pedeapsa de executat este de 6 luni și 28 zile închisoare.

În cuprinsul Ordinului de executare a închisorii și Decret de suspendare a acestuia emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Genova- Biroul Executări Penale în Dosar nr. x 812/2019, s-a reținut că persoana solicitată A. ar avea de executat 6 luni și 26 zile și s-a dispus suspendarea executării acestui ordin de executare.

Potrivit certificatului de executare din data de 07.07.2020 întocmit în Dosar nr. x 812/2019, emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Genova - Biroul Executări Penale - în baza Sentinței nr. 34/2019 din data de 16.12.2019, a Curții de Apel Genova, definitivă la data de 27.12.2019 (de recunoaștere a sentinței de condamnare emisă de Judecătoria Neu-Ulm în dosar 4Ds 332 jsa 9085/2014) la data de 29.09.214, irevocabilă la 22.10.2014 pe numele persoanei solicitate A. - pedeapsa principală este de 6 luni și 28 zile, din care s-au dedus următoarele perioade executate: arest preventiv 05.11.0219 - 06.11.2019 (2 zile). De asemenea, se face următoarea mențiune:

"stare executare: Ordin Executare, cu Suspendare contextuală, emis la data de 20.01.2020.

Curtea de Apel, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare, a constatat că există motiv de refuz al executării acestuia motivat de împrejurarea că executarea sentinței din 29.09.2014 pronunțată de Judecătoria Neu-Ulm, definitivă la data de 22.10.2014 a fost preluată de autoritățile judiciare din Italia prin sentința pronunțată de Curtea de Apel Genova III Secțiunea Extrădări și Predări la data de 16.12.2019 dată în Dosar nr. x/2019 R.G. Estr.

Chiar dacă ulterior a fost depus la dosar un nou mandat european de arestare care se referă atât la pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Neu Ulm din 29.09.2014 definitivă la 22.10.2014, cât și la o altă sentință din 09.10.2017, definitivă la 04.05.2018 a aceleiași Judecătorii, Curtea a apreciat că nu poate încuviința executarea pentru cea de-a doua condamnare întrucât este prevăzută în mandat o pedeapsă contopită, iar așa cum s-a arătat mai sus, pedeapsa de 7 luni pentru prima condamnare a fost recunoscută și executată prin suspendare de autoritățile judiciare italiene conform documentelor descrise mai sus.

Împotriva acestei sentințe penale, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a formulat contestație.

În esență, a solicitat în baza art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea contestației formulate, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri de admitere a sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și dispunerea executării mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania.

Prin concluziile scrise formulate la termenul din data de 31 iulie 2020 în fața instanței de control judiciar, Parchetul a solicitat suplimentarea motivelor contestației apreciind că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara, întrucât, în mod greșit, s-a dispus executarea mandatului emis la data de 16.04.2019 și nu a mandatului emis la data de 05.06.2019.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând a o admite pentru următoarele considerente:

Cu titlu premergător, Înalta Curte apreciază că se impune a se identifica situația juridică a persoanei solicitate A. în raport de existența celor două mandate europene de arestare emise de Procuratura Memmingen - Germania, din data de 16.04.2019 și respectiv din data de 05.06.2019.

Așadar, un prim mandat este cel emis la data de 16.04.2019 de către Procuratura Memmingen, referitor la executarea hotărârii din data de 29.04.2014 a Judecătoriei de primă instanță Neu-Ulm, executorie de la 22.10.2014, referitor la o pedeapsă privativă de libertate de 8 luni din care se scad 4 săptămâni, pedeapsă aplicată pentru o infracțiune de furt prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. german.

Al doilea mandat a fost emis la data de 05.06.2019, de către Judecătoria Neu-Ulm și privește tot sentința din 29.09.2014, definitivă în data de 22.10.2014, raportat la decizia de revocare a Judecătoriei Neu-Ulm din 04.10.2018, definitivă la data de 26.01.2019, dar vizează și sentința din data de 09.10.2017, definitivă la data de 04.05.2018.

Totodată, Înalta Curte constată că la dosarul instanței de fond se regăsesc sentința pronunțată de Curtea de Apel Genova III - Secțiunea Extrădări și Predări la data de 16.12.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 R.G. Estr. , ordinul de executare a închisorii și Decretul de suspendare a acestuia emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Genova - Biroul Executări penale în dosar SIEP 812/2019, acte din care rezultă că autoritățile din Italia au recunoscut, doar prima hotărâre pronunțată de către autoritățile judiciare din Germania, respectiv doar o parte din faptele prezentate în mandatul de arestare din data de 05.06.2019, astfel că pedeapsa aplicată la care se referă este mai mică, respectiv 6 luni și 28 de zile, în loc de 10 luni.

Mai mult, Înalta Curte are în vedere și adresa emisă la data de 21.07.2020 de Prim procurorul șef din Memmingen, secția executări penale, prin care se comunică faptul că mandatul de executare din 16.04.2019 emis de Parchetul de Memmingen a fost înlocuit în temeiul Deciziei Curții Europene de Justiție în dosarele îmbinate cu nr. de dosar C-508/18, C-82/19 și C-509/18 din 27.05.2019 prin mandatul emis de Judecătoria Neu-Ulm din data de 05.06.2019. De asemenea, a precizat că mandatul de arestare european din data de 16.04.2019 și-a pierdut valabilitatea.

În acest context argumentativ, Înalta Curte constată că deși la dosarul cauzei existau ambele mandate europene de arestare, instanța de fond s-a pronunțat doar cu privire la primul mandat, fără a avea în vedere și situația juridică reținută prin mandatul emis de Judecătoria Neu-Ulm din data de 05.06.2019 care a înlocuit mandatul de executare inițial, din data de 16.04.2019 emis de Parchetul de Memmingen.

Pentru toate aceste aspecte, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, apreciind că se impune analiza pe fond a cauzei prin prisma mandatului european de arestare din data de 05.06.2019, precum și a adresei emisă la data de 21.07.2020 de Prim procurorul șef din Memmingen, secția executări penale, Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 185/PI/ME din data de 17 iulie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Va desființa, în tot, sentința penală atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 185/PI/ME din data de 17 iulie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Desființează, în tot, sentința penală atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată A., în sumă de 241 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulată de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 iulie 2020.

GGC - NN