ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7507/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta Academia

de Științe Agricole și Silvice G.I.S. a solicitat în contradictoriu cu SC T.

SRL și Statul Roman-prin Ministerul Finanțelor Publice anularea tuturor

formelor de executare și actelor de executare efectuate în dosarul de executare

nr. 3E/2011 deschis la B.E.J. C.G.C. și N.G., suspendarea executării silite și

constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor seria M1. nr. MM1. din 10 septembrie 1999 emis

de Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Prin întâmpinare,

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile.

Prin sentința civilă

nr. 6070 din 26 octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a

respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că, așa cum a menționat pârâtul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, certificatul de atestare a

dreptului de proprietate constituie un act administrativ unilateral cu caracter

individual, astfel că acțiunea în contencios administrativ formulată în scopul

anulării unui astfel de act este condiționată de îndeplinirea procedurii

prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul

administrativ.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, reclamanta Academia de Științe Agricole și Silvice „G.I.S.”

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului recurenta arată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat

„constatarea nulității absolute'' a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate și nu anularea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate. Astfel, acțiunea în constatarea nulității absolute reprezintă acel

mijloc procedural de valorificare a dreptului de a cere în justiție

desființarea retroactivă a unui act juridic lovit de nulitate absolută, acțiune

ce poate fi intentată de oricare din părți, de către procuror și de către orice

persoană interesată, oricând, fiind imprescriptibilă, în timp ce acțiunea în

anulare reprezintă o varietate a acțiunii în nulitate servind ca mijloc

procedural părții interesate de a cere în justiție desființarea retroactivă a

unui act juridic lovit de nulitate relativă.

Procedura prealabilă

stabilită de către art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilește că

persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes

legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității

publice emitente sau autorității ierarhic superioare.

Recurenta consideră

că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu îi sunt aplicabile,

iar calitatea de persoană vătămată ar putea să fie deținută de instituția

publică Stațiunea de Cercetări Sericicole Băneasa București ce are în

administrare terenul identificat în anexă și în care se regăsește identificat

și terenul pentru care a fost emis certificatul de atestare a dreptului de

proprietate.

A.S.A.S. este un terț

față de această situație, putând justifica un interes, în sensul că unitatea

Stațiunea de Cercetări Sericicole Băneasa București ce urmează a fi înființată

prin reorganizarea SC S. SA, va intra în subordinea sa, dar nu și calitatea de

persoană vătămată.

Prin urmare, A.S.A.S.

nu poate cere decât pe calea instanțelor judecătorești nulitatea absolută a

acestui certificat, acțiune ce poate fi intentată de oricare din părți, de

către procuror și de către orice persoana interesată, oricând, fiind

imprescriptibilă.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios

administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente,

revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data

comunicării acesteia.

În cauză, recurenta

nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.

Așadar,

neîndeplinirea de către recurentă a acestei cerințe procedurale a fost corect

constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției invocate de

pârâți.

Recurenta a avut

cunoștință de această excepție de procedură, prin întâmpinarea depusă de pârâți

și a cărei copie i-a fost comunicată.

Cu toate acestea,

recurenta nu a formulat apărări și nu a prezentat dovezi privind îndeplinirea

procedurii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

potrivit cărora: „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței

competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în

condițiile stabilite de acea lege.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar soluția dată de instanța de fond este legală și temeinică.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

Academia de Științe Agricole și Silvice „G.I.S.” împotriva sentinței civile nr.

6070 din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29

noiembrie 2013.