ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7507/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta Academia de Științe Agricole și Silvice G.I.S. a solicitat în contradictoriu cu SC T. SRL și Statul Roman-prin Ministerul Finanțelor Publice anularea tuturor formelor de executare și actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 3E/2011 deschis la B.E.J. C.G.C. și N.G., suspendarea executării silite și constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M1. nr. MM1. din 10 septembrie 1999 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației. Prin întâmpinare, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile.

Prin sentința civilă nr. 6070 din 26 octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, așa cum a menționat pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, certificatul de atestare a dreptului de proprietate constituie un act administrativ unilateral cu caracter individual, astfel că acțiunea în contencios administrativ formulată în scopul anulării unui astfel de act este condiționată de îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ. Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta Academia de Științe Agricole și Silvice „G.I.S.” a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului recurenta arată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat „constatarea nulității absolute'' a certificatului de atestare a dreptului de proprietate și nu anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Astfel, acțiunea în constatarea nulității absolute reprezintă acel mijloc procedural de valorificare a dreptului de a cere în justiție desființarea retroactivă a unui act juridic lovit de nulitate absolută, acțiune ce poate fi intentată de oricare din părți, de către procuror și de către orice persoană interesată, oricând, fiind imprescriptibilă, în timp ce acțiunea în anulare reprezintă o varietate a acțiunii în nulitate servind ca mijloc procedural părții interesate de a cere în justiție desființarea retroactivă a unui act juridic lovit de nulitate relativă.

Procedura prealabilă stabilită de către art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilește că persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare. Recurenta consideră că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu îi sunt aplicabile, iar calitatea de persoană vătămată ar putea să fie deținută de instituția publică Stațiunea de Cercetări Sericicole Băneasa București ce are în administrare terenul identificat în anexă și în care se regăsește identificat și terenul pentru care a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

A.S.A.S. este un terț față de această situație, putând justifica un interes, în sensul că unitatea Stațiunea de Cercetări Sericicole Băneasa București ce urmează a fi înființată prin reorganizarea SC S. SA, va intra în subordinea sa, dar nu și calitatea de persoană vătămată. Prin urmare, A.S.A.S. nu poate cere decât pe calea instanțelor judecătorești nulitatea absolută a acestui certificat, acțiune ce poate fi intentată de oricare din părți, de către procuror și de către orice persoana interesată, oricând, fiind imprescriptibilă. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia. În cauză, recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri. Așadar, neîndeplinirea de către recurentă a acestei cerințe procedurale a fost corect constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției invocate de pârâți.

Recurenta a avut cunoștință de această excepție de procedură, prin întâmpinarea depusă de pârâți și a cărei copie i-a fost comunicată. Cu toate acestea, recurenta nu a formulat apărări și nu a prezentat dovezi privind îndeplinirea procedurii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Sub acest aspect Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar soluția dată de instanța de fond este legală și temeinică.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Academia de Științe Agricole și Silvice „G.I.S.” împotriva sentinței civile nr. 6070 din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2013.