ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7138/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 52 din 15 februarie 2012,

Curtea de Apel Ploiești a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a A.N.V. - D.J.A.O.V. Dâmbovița și a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC S.T.C. SRL în contradictoriu cu A.N.V. - D.J.A.O.V. Dâmbovița, ca

fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, Curtea de

apel a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC S.T.C.

S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. - C.A.O.P.S.A.A.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență, că în controlului

efectuat la SC S.T.C. SRL, inspectorii din cadrul D.G.F.P. Dâmbovița - A.I.F.

au întocmit Decizia de reverificare nr. 6989 din 04 februarie 2011 și

raportul de inspecție fiscală din data de 02 mai 2011.

Instanța de fond

a reținut că urmare a acțiunii de control operativ efectuată pe raza

județului Dâmbovița, la un număr de 4 societăți, s-a constat că acestea

dețineau expuse la vânzare în vederea comercializării băuturi alcoolice intermediare

personalizate, cu eticheta SC D.P. SRL, Petin, iar din controlul încrucișat

efectuat de către Garda Financiară Dâmbovița și Garda Financiară Satu Mare a

rezultat că SC D.P. SRL Petin Satu Mare nu a produs și livrat niciodată băuturi

intermediare către SC T.F.D. SRL Târgoviște. Urmare a expertizării banderolelor

prelevate din loturile de băuturi intermediare, efectuate de CN I.N. SA

București a rezultat că acestea „nu sunt autentice”.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că angajații societăților comerciale

verificate susțin că aceste băuturi intermediare sunt aduse cu mijloacele de

transport și delegați ai SC T.F.D. SRL Târgoviște, plata acestora făcându-se cu

numerar, și având în vedere că SC T.F.D. SRL Târgoviște, se aprovizionează

numai de la SC S.T. SRL Târgoviște, organul de control a constatat că SC S.T.C.

SRL s-a sustras de la plata accizelor, T.V.A. și impozit pe profit, astfel:

accize în valoare de 3.824 lei; T.V.A. în valoare de 1.182 lei și impozit pe

profit în valoare de 384 lei.

Judecătorul fondului

a reținut că la sediul Gărzii Financiare Dâmbovița s-a prezentat dl. C.A. -

în calitate de împuternicit al SC O.D. SRL Voluntari, jud. Ilfov, care a

prezentat spre justificare 15 facturi fiscale de aprovizionare cu marfă de la SC

T.F.D. SRL Târgoviște. Au fost prelevate probe din băuturile alcoolice

transportate pentru analiză care au fost trimise la I.N.C.D.B.H. Stefănești,

jud. Argeș, în vederea stabilirii concentrației alcoolice, precum și banderole

de marcaj care au fost transmise la CN I.N. SA pentru expertizare.

Având în vedere că SC

O.D. SRL Ilfov a prezentat documente de aprovizionare (facturi fiscale) pentru

băuturile intermediare achiziționate de la SC T.F.D. SRL Târgoviște, iar acesta

din urmă se aprovizionează cu astfel de băuturi numai de la SC S.T.C. SRL și

întrucât din răspunsul primit de la CN I.N. SA s-a constatat că banderolele de

marcaj cu denumirea SC S.T.C. SRL nu sunt autentice, iar pet-urile respective

poartă etichete cu producătorul SC S.T.C. SRL, organele de control ale Gărzii

Financiare Dâmbovița au stabilit că SC S.T.C. SRL Târgoviște nu a calculat și

evidențiat următoarele obligații către bugetul de stat: accize în valoare de

110.429 lei; T.V.A. în valoare de 34.149 lei; impozit pe profit în valoare de 11.088

lei.

Curtea de apel a

constatat că potrivit certificatului de expertiză din 26 aprilie 2010 din cele

7 banderole de marcaj trimise doar una a fost găsită autentică, iar prin adresa

din 26 aprilie 2010 s-a transmis la I.N.C.D.B.H. Ștefănești, jud. Argeș în

vederea stabilirii concentrației alcoolice, 7 probe prelevate aleatoriu din

cele 3.645 pet-uri ridicate, răspunsul primit fiind în sensul că acestea conțin

„alcool etilic”.

Având în vedere că

aceste băuturi alcoolice intermediare și spirtoase poartă banderole de marcaj

aparținând SC S.T.C. SRL Târgoviște și „nu sunt autentice”, organul de control

a constatat că băuturile găsite au fost produse de societate, dar nu au fost

înregistrate în evidența contabilă, apreciindu-se că prin neînregistrarea în

contabilitate a acestor cantități de băuturi alcoolice, SC S.T.C. SRL nu a

calculat, înregistrat și virat la bugetul de stat, următoarele sume: accize în

valoare de 52.218 lei; T.V.A. în valoare de 16.119 lei; impozit pe profit în

valoare de 5.219 lei.

Din compararea

datelor înscrise în cele 211 fișe de magazie ridicate la data de 22 aprilie 2010

cu dispozițiile de livrare și cu înscrisurile din caiete a rezultat faptul că

aceste documente conțin date privind producția și comercializarea de băuturi

alcoolice fabricate de SC S.T.C. SRL Târgoviște în afara antrepozitului fiscal,

prin faptul că datele conținute în cele trei tipuri de documente corespund, ca

dată, sortiment și cantitate livrată. Astfel că, organul de control constată că

întreaga cantitate de băuturi alcoolice înscrisă în fișele de magazie au fost

produse de către SC S.T.C. SRL în afara antrepozitului fiscal și nu au fost

înregistrate în evidența contabilă a societății.

Prin neînregistrarea

în evidența contabilă a acestor cantități de băuturi, SC S.T.C. SRL, nu a

calculat, înregistrat și virat următoarele sume datorate bugetului de stat:

accize în valoare de 7.106.604 lei, T.V.A. în valoare de 2.193.900 lei, impozit

pe profit în sumă de 710.438 lei.

Prima instanță a

reținut că, M.F.P. - C.A.O.P.S.A.A. a emis Decizia nr. 144 din 30 iulie 2010

prin care a revocat autorizația de antrepozit fiscal din 20 decembrie 2005

deținută de SC S.T.C. SRL.

Din analiza probelor

de la dosar, instanța de fond a constatat că reclamanta nu a reușit să

facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în conținutul

raportul de inspecție fiscală din data de 02 mai 2011, iar concluziile

expertizei contabile dispusă în cauză nu s-au coroborat cu celelalte acte

depuse la dosar, expertul răspunzând strict obiectivelor formulate de

reclamantă, astfel că aceste concluziile au fost înlăturate.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamanta SC S.T.C. SA formulând următoarele

critici de nelegalitate și netemeinicie:

- în mod neîntemeiat

instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză contabilă,

fără o motivare corespunzătoare, doar în baza unei aprecieri generale: „concluziile

raportului de expertiză nu se coroborează cu celelalte acte depuse la dosar,

expertul răspunzând strict obiectivelor formulate de reclamantă”;

- instanța de fond a

reținut în mod greșit, fără probe concludente și doar pe baza unor declarații

de martor, situații de fapt constând în efectuarea unor livrări neînregistrate

și transportul unor cantități de băuturi alcoolice fără documente legale;

- în mod nelegal s-a

reținut că societatea avea obligația înregistrării în contabilitate a unor

mărfuri găsite în afara antrepozitului fiscal, deoarece faptul că mărfurile

respective purtau banderole cu numele societății nu conduce, în mod cert, la

concluzia că mărfurile aparțineau societății;

- este nerelevantă

împrejurarea că au fost găsite fișe de magazie care cuprindeau operațiuni

comerciale - producție și comercializarea băuturilor alcoolice, din moment ce

aceste documente nu au semnificația documentelor justificative, în accepțiunea legislației

contabile.

Recurenta nu și-a încadrat

în drept motivele de recurs.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se

încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi

respins pentru următoarele considerente:

Cu toate că recurenta

- reclamantă critică modul în care instanța de fond și, respectiv, organul fiscal,

au reținut situația de fapt, pe baza unor prezumții simple și a unor probe cu

martori, pe parcursul procesului nu a prezentat nici un fel de probă prin care să

răstoarne aceste prezumții sau să infirme aceste declarații. Astfel, societatea

nu a putut furniza explicații convingătoare privind unele livrări de mărfuri

neînregistrate, dovedite prin: controale încrucișate ale organelor Gărzii

Financiare, unele probe cu martori și probe materiale (banderole de marcaj

neautentice aplicate produselor transportate), precum și constatări faptice (la

sediul societății recurentei - reclamante și în spațiile proxime s-au

identificat depozite de produse având ca sursă de proveniență atât societatea

recurentă, cât și necunoscută).

De asemenea,

identificarea a 211 fișe de magazie care cuprindeau operațiuni neînregistrate

în contabilitate, creează o puternică prezumție privind existența unei contabilități

duble a societății, în scopul sustragerii de la plata unor obligații fiscale.

În ceea ce privește

expertiza contabilă, aceasta s-a dovedit neconcludentă și în mod corect a fost

înlăturată de instanța de fond, deoarece expertul a avut în vedere exclusiv

înregistrări legal efectuate în contabilitate de către societate, nefiind în

măsură să se pronunțe asupra unor situații de fapt constatate la anumite date,

prin mijloace specifice, de către comisarii Gărzii Financiare.

Pentru considerentele

menționate instanța de control judiciar constată că în mod corect a fost

menținută, de către instanța de fond, măsura revocării autorizației de

antrepozit întemeiată pe prevederile art. 206

26

alin. (1) lit. d), e)

și art. 206

28

alin. (2) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.,

iar cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC S.T.C. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinetul Individual de

Insolvență P.M. împotriva sentinței nr. 52 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2013.