ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7138/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 52 din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.V. - D.J.A.O.V. Dâmbovița și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S.T.C. SRL în contradictoriu cu A.N.V. - D.J.A.O.V. Dâmbovița, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, Curtea de apel a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC S.T.C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. - C.A.O.P.S.A.A. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că în controlului efectuat la SC S.T.C. SRL, inspectorii din cadrul D.G.F.P.

Dâmbovița - A.I.F. au întocmit Decizia de reverificare nr. 6989 din 04 februarie 2011 și raportul de inspecție fiscală din data de 02 mai 2011. Instanța de fond a reținut că urmare a acțiunii de control operativ efectuată pe raza județului Dâmbovița, la un număr de 4 societăți, s-a constat că acestea dețineau expuse la vânzare în vederea comercializării băuturi alcoolice intermediare personalizate, cu eticheta SC D.P. SRL, Petin, iar din controlul încrucișat efectuat de către Garda Financiară Dâmbovița și Garda Financiară Satu Mare a rezultat că SC D.P. SRL Petin Satu Mare nu a produs și livrat niciodată băuturi intermediare către SC T.F.D. SRL Târgoviște. Urmare a expertizării banderolelor prelevate din loturile de băuturi intermediare, efectuate de CN I.N.

SA București a rezultat că acestea „nu sunt autentice”. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că angajații societăților comerciale verificate susțin că aceste băuturi intermediare sunt aduse cu mijloacele de transport și delegați ai SC T.F.D. SRL Târgoviște, plata acestora făcându-se cu numerar, și având în vedere că SC T.F.D. SRL Târgoviște, se aprovizionează numai de la SC S.T. SRL Târgoviște, organul de control a constatat că SC S.T.C. SRL s-a sustras de la plata accizelor, T.V.A. și impozit pe profit, astfel: accize în valoare de 3.824 lei; T.V.A. în valoare de 1.182 lei și impozit pe profit în valoare de 384 lei. Judecătorul fondului a reținut că la sediul Gărzii Financiare Dâmbovița s-a prezentat dl. C.A.

- în calitate de împuternicit al SC O.D. SRL Voluntari, jud. Ilfov, care a prezentat spre justificare 15 facturi fiscale de aprovizionare cu marfă de la SC T.F.D. SRL Târgoviște. Au fost prelevate probe din băuturile alcoolice transportate pentru analiză care au fost trimise la I.N.C.D.B.H. Stefănești, jud. Argeș, în vederea stabilirii concentrației alcoolice, precum și banderole de marcaj care au fost transmise la CN I.N. SA pentru expertizare. Având în vedere că SC O.D. SRL Ilfov a prezentat documente de aprovizionare (facturi fiscale) pentru băuturile intermediare achiziționate de la SC T.F.D. SRL Târgoviște, iar acesta din urmă se aprovizionează cu astfel de băuturi numai de la SC S.T.C.

SRL și întrucât din răspunsul primit de la CN I.N. SA s-a constatat că banderolele de marcaj cu denumirea SC S.T.C. SRL nu sunt autentice, iar pet-urile respective poartă etichete cu producătorul SC S.T.C. SRL, organele de control ale Gărzii Financiare Dâmbovița au stabilit că SC S.T.C. SRL Târgoviște nu a calculat și evidențiat următoarele obligații către bugetul de stat: accize în valoare de 110.429 lei; T.V.A. în valoare de 34.149 lei; impozit pe profit în valoare de 11.088 lei. Curtea de apel a constatat că potrivit certificatului de expertiză din 26 aprilie 2010 din cele 7 banderole de marcaj trimise doar una a fost găsită autentică, iar prin adresa din 26 aprilie 2010 s-a transmis la I.N.C.D.B.H.

Ștefănești, jud. Argeș în vederea stabilirii concentrației alcoolice, 7 probe prelevate aleatoriu din cele 3.645 pet-uri ridicate, răspunsul primit fiind în sensul că acestea conțin „alcool etilic”. Având în vedere că aceste băuturi alcoolice intermediare și spirtoase poartă banderole de marcaj aparținând SC S.T.C. SRL Târgoviște și „nu sunt autentice”, organul de control a constatat că băuturile găsite au fost produse de societate, dar nu au fost înregistrate în evidența contabilă, apreciindu-se că prin neînregistrarea în contabilitate a acestor cantități de băuturi alcoolice, SC S.T.C. SRL nu a calculat, înregistrat și virat la bugetul de stat, următoarele sume: accize în valoare de 52.218 lei; T.V.A.

în valoare de 16.119 lei; impozit pe profit în valoare de 5.219 lei. Din compararea datelor înscrise în cele 211 fișe de magazie ridicate la data de 22 aprilie 2010 cu dispozițiile de livrare și cu înscrisurile din caiete a rezultat faptul că aceste documente conțin date privind producția și comercializarea de băuturi alcoolice fabricate de SC S.T.C. SRL Târgoviște în afara antrepozitului fiscal, prin faptul că datele conținute în cele trei tipuri de documente corespund, ca dată, sortiment și cantitate livrată. Astfel că, organul de control constată că întreaga cantitate de băuturi alcoolice înscrisă în fișele de magazie au fost produse de către SC S.T.C. SRL în afara antrepozitului fiscal și nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății.

Prin neînregistrarea în evidența contabilă a acestor cantități de băuturi, SC S.T.C. SRL, nu a calculat, înregistrat și virat următoarele sume datorate bugetului de stat: accize în valoare de 7.106.604 lei, T.V.A. în valoare de 2.193.900 lei, impozit pe profit în sumă de 710.438 lei. Prima instanță a reținut că, M.F.P. - C.A.O.P.S.A.A. a emis Decizia nr. 144 din 30 iulie 2010 prin care a revocat autorizația de antrepozit fiscal din 20 decembrie 2005 deținută de SC S.T.C. SRL. Din analiza probelor de la dosar, instanța de fond a constatat că reclamanta nu a reușit să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în conținutul raportul de inspecție fiscală din data de 02 mai 2011, iar concluziile expertizei contabile dispusă în cauză nu s-au coroborat cu celelalte acte depuse la dosar, expertul răspunzând strict obiectivelor formulate de reclamantă, astfel că aceste concluziile au fost înlăturate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC S.T.C.

SA formulând următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie: - în mod neîntemeiat instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză contabilă, fără o motivare corespunzătoare, doar în baza unei aprecieri generale: „concluziile raportului de expertiză nu se coroborează cu celelalte acte depuse la dosar, expertul răspunzând strict obiectivelor formulate de reclamantă”; - instanța de fond a reținut în mod greșit, fără probe concludente și doar pe baza unor declarații de martor, situații de fapt constând în efectuarea unor livrări neînregistrate și transportul unor cantități de băuturi alcoolice fără documente legale; - în mod nelegal s-a reținut că societatea avea obligația înregistrării în contabilitate a unor mărfuri găsite în afara antrepozitului fiscal, deoarece faptul că mărfurile respective purtau banderole cu numele societății nu conduce, în mod cert, la concluzia că mărfurile aparțineau societății; - este nerelevantă împrejurarea că au fost găsite fișe de magazie care cuprindeau operațiuni comerciale - producție și comercializarea băuturilor alcoolice, din moment ce aceste documente nu au semnificația documentelor justificative, în accepțiunea legislației contabile.

Recurenta nu și-a încadrat în drept motivele de recurs. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Cu toate că recurenta - reclamantă critică modul în care instanța de fond și, respectiv, organul fiscal, au reținut situația de fapt, pe baza unor prezumții simple și a unor probe cu martori, pe parcursul procesului nu a prezentat nici un fel de probă prin care să răstoarne aceste prezumții sau să infirme aceste declarații.

Astfel, societatea nu a putut furniza explicații convingătoare privind unele livrări de mărfuri neînregistrate, dovedite prin: controale încrucișate ale organelor Gărzii Financiare, unele probe cu martori și probe materiale (banderole de marcaj neautentice aplicate produselor transportate), precum și constatări faptice (la sediul societății recurentei - reclamante și în spațiile proxime s-au identificat depozite de produse având ca sursă de proveniență atât societatea recurentă, cât și necunoscută). De asemenea, identificarea a 211 fișe de magazie care cuprindeau operațiuni neînregistrate în contabilitate, creează o puternică prezumție privind existența unei contabilități duble a societății, în scopul sustragerii de la plata unor obligații fiscale.

În ceea ce privește expertiza contabilă, aceasta s-a dovedit neconcludentă și în mod corect a fost înlăturată de instanța de fond, deoarece expertul a avut în vedere exclusiv înregistrări legal efectuate în contabilitate de către societate, nefiind în măsură să se pronunțe asupra unor situații de fapt constatate la anumite date, prin mijloace specifice, de către comisarii Gărzii Financiare. Pentru considerentele menționate instanța de control judiciar constată că în mod corect a fost menținută, de către instanța de fond, măsura revocării autorizației de antrepozit întemeiată pe prevederile art. 206 26 alin. (1) lit. d), e) și art. 206 28 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., iar cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.T.C. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență P.M. împotriva sentinței nr. 52 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.