ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7104/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 13 martie 2013 petentele SC G.I. SA Apahida și SC G.I. SA Apahida au solicitat să se dispună îndreptarea erorii materiale privind calitatea părților litigante. 2. Hotărârea instanței de fond Prin încheierea din 13 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj a fost admisă cererea formulată de petente și în consecință a fost dispusă îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul considerentelor și în dispozitivul sentinței nr. 490 din 5 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1976/33/2009, în sensul că în loc de pârâta-reconvențională SC C.P.L.C.

- Filiala Cluj România SRL Cluj-Napoca, calitatea corectă este de reclamantă-reconvențională SC C.P.L. C. - Filiala Cluj România SRL Cluj-Napoca, în loc de reclamanta-reconvențională SC G.D.I. SA Apahida, sat Dezmir se va trece corect pârâta-reconvențională SC G.D.I. SA Apahida, sat Dezmir, iar în loc de reclamantă-reconvențională SC G.I. SA Apahida, sat Sânnicoară se va trece corect pârâta-reconvențională SC G.I. SA Apahida, sat Sânnicoară. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din cuprinsul încheierii din 25 februarie 2012 rectificată la data de 4 martie 2012, corelată cu sentința nr. 490 din 5 iulie 2013 se desprinde concluzia că, în faza de rejudecare, instanța de fond a avut în vedere acest aspect, însă datorită succesiunii operațiunilor procesuale ale dosarului, calitatea părților litigante a fost greșit menționată pe parcursul considerentelor și a dispozitivului.

3. Recursul formulat de SC C.P.L.C. Filiala Cluj România SRL. Recurenta a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond și a solicitat să se admită calea de atac formulată și pe cale de consecință să se modifice în totalitate încheierea atacată. Recurenta a susținut că un prim motiv de recurs îl reprezintă faptul că nu este indicat tipul de hotărâre pronunțată, încheiere, sentință, decizie. În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, recurenta a susținut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanța s-a pronunțat ultra petita asupra unei cereri de lămurire dispozitiv, deși a fost învestită cu o cerere de îndreptare eroare materială.

Recurenta a susținut că, deși o hotărâre prin care se încuviințează îndreptarea unei erori materiale are o întindere mică, fiind suficient să fie menționată eroarea materială săvârșită și modul corect în care trebuie consemnat aspectul asupra căruia s-a săvârșit eroarea prin hotărârea inițială, hotărârea din 13 iunie 2013 are o parte de considerente extrem de voluminoasă, nejustificată prin prisma a ceea ce s-a solicitat instanței. Recurenta a susținut că instanța nu se poate pronunța din oficiu asupra unor aspecte ce țin de lămurirea dispozitivului sau pronunțarea minus petita. Cel de-al treilea motiv de recurs susținut de recurentă îl reprezintă critica cu privire la faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la tot ceea ce s-a solicitat prin cererea de îndreptare eroare, ci prin considerentele hotărârii s-a pronunțat asupra cererii, fără a se pronunța și prin dispozitiv în același sens.

În cadrul motivului 4 de recurs, recurenta a făcut referiri cu privire la modul de soluționare a cererii recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată, criticând soluția instanței de fond, întrucât aceasta s-a raportat exclusiv la prevederile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Prin cererea depusă la instanța de fond s-a solicitat îndreptarea erorilor materiale intervenite în cuprinsul considerentelor și în dispozitivul sentinței nr. 490 din 5 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1976/33/2009, în ceea ce privește calitatea părților.

În conformitate cu dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Verificând motivele prezentei cereri de îndreptare a erorii materiale, raportate la hotărârea pronunțată de instanța de fond, Înalta Curte a constatat că cererea a fost corect soluționată de instanța sesizată, întrucât eroarea invocată se încadrează în prevederile art. 281 C. proc. civ., fiind vorba de o eroare ce privește calitatea părților din dosar. Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurentă cu privire la aprecierea că hotărârea este extrem de voluminoasă, întrucât este alegerea redactorului hotărârii cu privire la întinderea unei hotărâri.

Nici critica ce vizează aspectul nemenționării felului de hotărâre pronunțată nu poate fi primită, întrucât dispozițiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ. precizează care este tipul hotărârii ce se pronunță, iar nemenționarea explicită în antet nu duce la sancțiunea nulității hotărârii. Înalta Curte nu poate reține niciuna dintre criticile formulate, apreciind că instanța de primă jurisdicție s-a pronunțat în limitele sesizării, iar hotărârea pronunțată este legală și temeinică. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de SC C. P.L.C. Filiala Cluj România SRL împotriva încheierii din 13 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2013.