ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7103/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea introductivă adresată Curții de

Apel București, reclamantul V.D.S. a solicitat în contradictoriu cu A.N.F.P.,

Primăria Săpânța și intervenienții U.N.B.R., Baroul Maramureș și Inspecția

Muncii, anularea concursului și a actelor subsecvente acestuia, respectiv

propunerea de numire în funcția publică de conducere de secretar al Primăriei

Săpânța și dispoziția Primarului comunei Săpânța de numire în funcția publică

de conducere de secretar al Primăriei Săpânța.

de fond

A.

Prin încheierea din data de 12 decembrie 2012 a Curții de Apel București s-a

luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii, fiind obligat

reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către U.N.B.R.

B. Motivele de fapt

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că, la data de 19 noiembrie 2012,

reclamantul V.D.S. a

formulat cerere de renunțare la judecată.

Având în vedere

aspectul că cererea de renunțare la judecată s-a făcut după comunicarea cererii

de chemare în judecată, instanța a dispus, la cererea U.N.B.R., obligarea

reclamantului la plata cheltuielilor de judecată avansate de această instituție

în legătură cu acest dosar.

de V.D.S.

Prin cererea de

recurs formulată, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond în ceea ce

privește obligarea reclamantului la acordarea cheltuielilor de judecată către U.N.B.R.

A susținut că dispozițiile art. 246 C. proc. civ. prevăd faptul că reclamantul

poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată numai față de pârât, iar în

cauza dedusă judecății U.N.B.R. are calitatea de intervenient în favoarea

reclamantului.

În subsidiar, s-a

solicitat diminuarea cheltuielilor ce au fost acordate U.N.B.R., apreciindu-se

faptul că aceste cheltuieli solicitate sunt nejustificat de mari față de munca

îndeplinită de avocat.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca

nefondat pentru considerentele ce urmează:

fapt și de drept relevante

În

conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de

judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții.

Având ca

fundament aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii

pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții.

Or, faptul că

reclamantul a renunțat la cererea de chemare în judecată nu este de natură a-l

exonera pe acesta de la obligația achitării cheltuielilor de judecată avansate

de celelalte părți, care au primit cerea de chemare în judecată a reclamantului

și care au angajat cheltuieli pentru asigurarea apărării în dosarul de față.

Analizând și cererea

recurentului de reducere a cheltuielilor de judecată acordate, în temeiul art. 274

alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că aceste cheltuieli nu sunt

nepotrivit de mari față de mărimea pretențiilor, complexitatea cauzei și munca

desfășurată de avocat.

soluției adoptate în recurs

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu

există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de V.D.S. împotriva încheierii din data de 12 decembrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Obligă recurentul la

plata sumei de 500 lei către intimata U.N.B.R., reprezentând cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2013.