ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7103/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea introductivă adresată Curții de Apel București, reclamantul V.D.S. a solicitat în contradictoriu cu A.N.F.P., Primăria Săpânța și intervenienții U.N.B.R., Baroul Maramureș și Inspecția Muncii, anularea concursului și a actelor subsecvente acestuia, respectiv propunerea de numire în funcția publică de conducere de secretar al Primăriei Săpânța și dispoziția Primarului comunei Săpânța de numire în funcția publică de conducere de secretar al Primăriei Săpânța. 2. Hotărârea instanței de fond A. Prin încheierea din data de 12 decembrie 2012 a Curții de Apel București s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii, fiind obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către U.N.B.R.

B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, la data de 19 noiembrie 2012, reclamantul V.D.S. a formulat cerere de renunțare la judecată. Având în vedere aspectul că cererea de renunțare la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța a dispus, la cererea U.N.B.R., obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată avansate de această instituție în legătură cu acest dosar. 3. Recursul formulat de V.D.S. Prin cererea de recurs formulată, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond în ceea ce privește obligarea reclamantului la acordarea cheltuielilor de judecată către U.N.B.R.

A susținut că dispozițiile art. 246 C. proc. civ. prevăd faptul că reclamantul poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată numai față de pârât, iar în cauza dedusă judecății U.N.B.R. are calitatea de intervenient în favoarea reclamantului. În subsidiar, s-a solicitat diminuarea cheltuielilor ce au fost acordate U.N.B.R., apreciindu-se faptul că aceste cheltuieli solicitate sunt nejustificat de mari față de munca îndeplinită de avocat. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții. Având ca fundament aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții. Or, faptul că reclamantul a renunțat la cererea de chemare în judecată nu este de natură a-l exonera pe acesta de la obligația achitării cheltuielilor de judecată avansate de celelalte părți, care au primit cerea de chemare în judecată a reclamantului și care au angajat cheltuieli pentru asigurarea apărării în dosarul de față. Analizând și cererea recurentului de reducere a cheltuielilor de judecată acordate, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că aceste cheltuieli nu sunt nepotrivit de mari față de mărimea pretențiilor, complexitatea cauzei și munca desfășurată de avocat.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de V.D.S. împotriva încheierii din data de 12 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei către intimata U.N.B.R., reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2013.