ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7093/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11 iunie 2011 reclamanta SC P.F. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.A.D.R. și D.A.D.R. Prahova, constatarea nelegalității art. 2 din H.G. nr. 636/2007 modificată și completată prin H.G. nr. 1202/2007, în sensul neconformității acestui articol cu art. 14 din Legea nr. 381/2002, întrucât în mod nelegal se restrâng tipurile de culturi pentru care trebuia să se acorde despăgubiri, cu excluderea abuzivă și nelegală a culturilor de muștar din categoria celor calamitate, cu obligarea pârâților la plata sumelor cuvenite cu titlu de despăgubire pentru calamitățile naturale constatate la cultura de muștar.

Prin întâmpinare pârâtul Guvernul României a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, având în vedere că reclamanta nu s-a adresat emitentului actului administrativ contestat pentru revocarea acestuia, excepția tardivității cererii de chemare în judecată, în raport de dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pârâtul M.A.D.R. a invocat excepția lipsei de obiect a cererii în raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 381/2002 și excepția lipsei de interes întemeiată pe aceleași considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția autorității de lucru judecat. Pârâta D.A.D.R. Prahova a invocat prin întâmpinare excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția tardivității introducerii acțiunii și excepția autorității de lucru judecat.

2. Hotărârea instanței de fond A. Prin sentința nr. 925 din 8 februarie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC P.F. SRL, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.A.D.R. și D.A.D.R. Prahova, ca inadmisibilă. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, trebuie să solicite autorității emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ. Instanța a reținut că reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ pentru anularea art. 2 din H.G. nr. 636/2007, modificată și completată prin H.G. nr. 1202/2007, fără ca anterior acestei date să se formuleze o reclamație administrativă prin care să se solicite autorității emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ atacat, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004. 3. Recursul formulat de SC P.F. SRL. Prin cererea de recurs formulată, recurenta a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, solicitând casarea în totalitate a sentinței atacate și admiterea cererii introductive, în sensul constatării nelegalității dispozițiilor art. 2 din H.G.

nr. 636/2007, modificată și completată prin H.G. nr. 1202/2007. Recurenta a invocat în susținerea recursului formulat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a Legii. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului de față, mai înainte de a analiza motivele formulate, a constatat că cererea nu a fost timbrată, deși recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei datorate. În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 4 lei și cu 0,15 lei timbru judiciar, conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.

Având în vedere faptul că recurenta nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul formulat de SC P.F. SRL împotriva Sentinței nr. 925 din 8 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2013.