ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7093/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

11 iunie 2011 reclamanta SC P.F. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul

României, M.A.D.R. și D.A.D.R. Prahova, constatarea nelegalității art. 2 din H.G.

nr. 636/2007 modificată și completată prin H.G. nr. 1202/2007, în sensul

neconformității acestui articol cu art. 14 din Legea nr. 381/2002, întrucât în

mod nelegal se restrâng tipurile de culturi pentru care trebuia să se acorde

despăgubiri, cu excluderea abuzivă și nelegală a culturilor de muștar din

categoria celor calamitate, cu obligarea pârâților la plata sumelor cuvenite cu

titlu de despăgubire pentru calamitățile naturale constatate la cultura de

muștar.

Prin întâmpinare

pârâtul Guvernul României a invocat excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile, având în vedere că reclamanta nu s-a adresat emitentului actului

administrativ contestat pentru revocarea acestuia, excepția tardivității

cererii de chemare în judecată, în raport de dispozițiile art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Pârâtul M.A.D.R. a

invocat excepția lipsei de obiect a cererii în raport de dispozițiile art. 4

din Legea nr. 381/2002 și excepția lipsei de interes întemeiată pe aceleași

considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția

autorității de lucru judecat.

Pârâta D.A.D.R. Prahova

a invocat prin întâmpinare excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția

tardivității introducerii acțiunii și excepția autorității de lucru judecat.

de fond

A. Prin sentința nr. 925

din 8 februarie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile și, în consecință, a fost respinsă

acțiunea formulată de reclamanta SC P.F. SRL, în contradictoriu cu pârâții Guvernul

României, M.A.D.R. și D.A.D.R. Prahova, ca inadmisibilă.

B. Motivele de fapt

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că

potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, trebuie să

solicite autorității emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta

există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în

tot sau în parte a acestuia.

Procedura prealabilă

administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la

acțiune, a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca

inadmisibilă, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța a reținut că

reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ pentru anularea art.

2 din H.G. nr. 636/2007, modificată și completată prin H.G. nr. 1202/2007, fără

ca anterior acestei date să se formuleze o reclamație administrativă prin care

să se solicite autorității emitente revocarea în tot sau în parte a actului

administrativ atacat, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

de SC P.F. SRL.

Prin cererea de

recurs formulată, recurenta a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică

și nelegală, solicitând casarea în totalitate a sentinței atacate și admiterea

cererii introductive, în sensul constatării nelegalității dispozițiilor art. 2

din H.G. nr. 636/2007, modificată și completată prin H.G. nr. 1202/2007.

Recurenta a invocat

în susținerea recursului formulat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a Legii.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului de față, mai înainte de

a analiza motivele formulate, a constatat că cererea nu a fost timbrată, deși

recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei datorate.

În conformitate cu

prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,

recursul trebuia timbrat cu suma de 4 lei și cu 0,15 lei timbru judiciar,

conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.

Având în vedere

faptul că recurenta nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea, conform

prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

formulat de SC P.F. SRL împotriva Sentinței nr. 925 din 8 februarie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2013.