ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6991/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura derulată în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 310/64/2011, reclamanta SC K.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Brașov, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care să se dispună: (i) Anularea în parte a Deciziei nr. 1756 din 18 februarie 2011, a Deciziei de impunere nr. 1112 din 06 octombrie 2010 și a R.I.F. nr. 9847 din 06 octombrie 2010 emise de D.G.F.P. Brașov, în ceea ce privește suma de 894.776 lei reprezentând impozit pe profit aferent anului 2008; (ii) Suspendarea efectelor Deciziei de impunere nr. 1112 din 06 octombrie 2010 până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a Deciziei nr. 1756 din 18 februarie 2011 emisă de D.G.F.P.

Brașov. La data de 22 aprilie 2011, prin cererea intitulată „precizare a cererii de chemare în judecată”, reclamanta și-a completat acțiunea introductivă, în sensul că solicită: - Obligarea pârâtei la restituirea sumei de 894.776 lei reprezentând impozit pe profit nedatorat, aferent anului 2008; - Compensarea sumei de 894.776 lei cu suma de 741.884 lei reprezentând obligația de plată a societății față de bugetul de stat; - Obligarea pârâtei la restituirea sumei de 152.890 lei reprezentând diferență rezultată în urma compensării sumei de 894.776 lei cu suma de 741.884 lei; - Anularea penalităților și dobânzilor în sumă de 232.843 lei percepute de pârâtă la sumele menționate.

Situația de fapt, în prezentarea rezumativă realizată de reclamantă, este următoarea: Impozitul pe profit în cuantum de 894.776 lei a fost stabilit suplimentar asupra veniturilor în valoare de 5.592.346 lei realizate din lucrări și servicii nedecontate în contrapartidă cu cheltuielile efectuate în anul 2008. Organele de control nu au inclus în baza impozabilă și cheltuielile care inițial au fost reflectate în inventarul producției neterminate, iar metoda utilizată pentru determinarea producției neterminate este contrară prevederilor Ordinul M.F. nr. 1752/2005 privind aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene. Inspecția fiscală a calculat eronat producția neterminată pe baza rulajelor conturilor de cheltuieli influențate de cheltuielile nealocate costurilor de producție, iar determinarea acestora pe bază de coeficient stabilit ca raport între costul producției neterminate recalculată de inspecția fiscală și cea stabilită de agent.

Pârâta D.G.F.P. Brașov a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, susținând, în special, faptul că instanța nu are competența materială de a proceda la compensarea creanțelor bugetare, că aceste operațiuni se efectuează conform unei proceduri și în condițiile stabilite de lege, de către organele fiscale. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 209 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus admiterea în parte a cererii formulate de reclamanta SC K.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Brașov, anularea în parte a Deciziei nr. 1756 din 18 februarie 2011, Deciziei de impunere nr. 1112 din 06 octombrie 2010 și R.I.F.

din 06 octombrie 2010 emise de pârâtă, sub aspectul stabilirii impozitului pe profit aferent anului 2008, în sumă de 851.172 lei, respingerea, în rest, a pretențiilor formulate și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.610,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin Decizia nr. 1756 din 18 februarie 2011 emisă de D.G.F.P.

Brașov s-a respins ca neîntemeiată contestația cu privire la impozitul pe profit în valoare de 894.776 lei aferent anului 2008, s-a admis în parte contestația în privința impozitului pe profit în valoare de 17.238 lei aferent anului 2008, au fost anulate parțial, sub acest aspect, decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, au fost desființate parțial decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală cu privire la impozitul pe profit în valoare de 7.306 lei stabilit suplimentar pe anul 2009, dispunându-se o nouă verificare cu privire la acest ultim impozit.

Concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză au fost în sensul că producția neterminată aferentă anului 2008 nu a fost corect calculată, nu au fost incluse toate cheltuielile ocazionate de lucrările executate și în curs de executare aferente anului 2008, rezultând o diferență în plus de 272.523 lei față de calculul efectuat de societate, diferență care, în opinia expertului, trebuie luată în calcul la determinarea rezultatului fiscal aferent anului 2008. Față de starea de fapt fiscală reținută de organele de control, expertul contabil a analizat Anexele 5b și 5c întocmite de organele fiscale și a constatat că nu s-a ținut cont de repartizarea sumelor pe tipuri de cheltuieli, calculele fiind eronate atât din punct de vedere matematic, cât și al conținutului.

Ca urmare, doar impozitul aferent suplimentului bazei de impunere calculată de societate, în sumă de 272.523 lei, respectiv 43.604 lei, trebuie achitat în plus față de cel calculat de societate, urmând ca diferența dintre suma de 894.776 lei și cea de 43.604 lei, respectiv 851.172 lei, să fie înlăturată prin anularea parțială a actelor administrativ fiscale atacate. Compensarea și restituirea se realizează conform C. proc. fisc. și Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004, urmându-se o procedură specială ce presupune existența unei creanțe certe și lichide. Reclamanta nu a făcut dovada penalităților și dobânzilor la care face referire în precizarea de acțiune, prin decizia de impunere nefiind stabilite obligații accesorii în sarcina acesteia.

3. Calea de atac exercitată de pârâta D.G.F.P. Brașov Împotriva sentinței civile nr. 209 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, pârâta D.G.F.P. Brașov, susținând că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea recursului, s-a arătat că prima instanță nu și-a motivat hotărârea pronunțată, ci a preluat doar susținerile părților, fără o analiză de substanță din care să reiasă convingerea acesteia. Astfel, s-a susținut că nu au fost analizate în mod legal starea de fapt dedusă judecății, probatoriul administrat în cauză, precum și toate temeiurile de drept aplicabile, ci s-a avut în vedere cu prioritate raportul de expertiză contabilă ale cărei concluzii sunt nedocumentate și părtinitoare.

Recurenta a precizat că a solicitat un punct de vedere asupra expertizei organului competent din cadrul D.G.F.P Brașov, care și-a menținut constatările din actele administrative fiscale, în sensul că societatea reclamantă a procedat la diminuarea în mod artificial a rezultatului fiscal al anului 2008 prin neincluderea în costul lucrărilor executate și a celor în curs de executare a tuturor cheltuielilor ocazionate de realizarea acestora. Acest punct de vedere a fost transmis instanței, însă nu a fost reținut cu ocazia pronunțării hotărârii. În privința impozitului pe profit suplimentar aferent anului 2008, în valoare de 894.776 lei, recurenta a reluat integral situația de fapt și considerentele pentru care contestația reclamantei a fost respinsă în procedura administrativă, fără a formula, în concret, critici referitoare la modalitatea în care prima instanță a dezlegat problema de drept dedusă judecății.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 209 din 26 octombrie 2011, în sensul respingerii acțiunii. 4.Procedura derulată în fața Înaltei Curți Intimata-reclamantă, deși a fost legal citată, nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea va cuprinde „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 261 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. În jurisprudența sa, C.E.D.O. a statuat că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Convenția nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a celor concrete și efective (Hotărârea Artico c.Italiei, din 13 mai 1980), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică examinate temeinic de către instanța sesizată (Hotărârile din 19 aprilie 1994, Van de Hurk c.Olandei, și din 28 aprilie 2005, Albina c.României). Pentru instanța europeană, obligarea motivării hotărârilor judecătorești este inerentă procesului echitabil, chiar dacă această exigență este „relativă”, întrucât: (i) Nu impune instanțelor un răspuns detaliat la fiecare argument; în schimb, un mijloc de apărare hotărâtor pentru soluția pronunțată presupune un răspuns specific și explicit; (ii) Are limite variabile, în funcție de natura hotărârii și poate fi analizată numai în lumina circumstanțelor cauzei.

Examinând hotărârea atacată, prin raportare la dispozițiile legale enunțate și la jurisprudența C.E.D.O., Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 teza I C. proc. civ. („când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină”) este nefondat. Astfel, problema esențială dedusă judecății vizează legalitatea determinării profitului impozabil aferent anului 2008 și a obligației suplimentare de plată în valoare de 894.776 lei stabilită prin actele administrative contestate, în condițiile în care reclamanta contestă, în principal, metoda utilizată de organele fiscale pentru determinarea producției neterminate. În acest context, proba cu expertiză contabilă administrată în cauză la solicitarea reclamantei a reprezentat mijlocul de probă pertinent și decisiv pentru soluționarea pricinii.

Prin hotărârea pronunțată, prima instanță a admis în parte pretențiile reclamantei, sens în care a oferit un răspuns specific și explicit aspectelor esențiale deduse judecății, analizând raportul de expertiză contabilă pe baza datelor și raționamentelor furnizate de expert, fără a prelua, exclusiv, susținerile reclamantei, cum în mod eronat afirmă recurenta. Astfel, expertul judiciar a stabilit, pe baza documentelor contabile puse la dispoziție de societatea reclamantă, a constatărilor organelor fiscale evidențiate în anexele 5b și 5c la raportul de inspecție fiscală și a reglementărilor contabile în materie, că diferența de 5.592.346 lei cu care organele fiscale au reîntregit profitul impozabil aferent anului 2008 nu a fost corect stabilită nici din punct de vedere matematic și nici prin raportare la principiile calculației costurilor prevăzute de Ordinul M.F.P.

nr. 1826/2003. Totodată, expertul contabil a verificat balanța analitică a societății pentru perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, fișele de cont și situațiile prezentate de reclamantă și a concluzionat că producția neterminată nu a cuprins toate cheltuielile ocazionate de lucrările executate și în curs de executare aferente anului 2008, rezultând o diferență de 272.523 lei în plus față de calculul efectuat de societate și care trebuia avută în vedere la determinarea rezultatului fiscal aferent anului 2008. În aceste circumstanțe, se observă cu claritate faptul că expertul contabil nu a făcut o simplă apreciere subiectivă și nedocumentată, cum eronat pretinde recurenta, ci a formulat concluzii pe bază de date și raționamente precise, temeinic fundamentate.

Recurenta nu a formulat, în termen legal, obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, deși instanța a dispus comunicarea acestuia și acordarea unui termen de judecată pentru a fi formulate eventuale obiecțiuni. Punctul de vedere al recurentei asupra raportului de expertiză contabilă a fost transmis instanței după închiderea dezbaterilor, în termenul stabilit pentru amânarea pronunțării, odată cu concluziile scrise, fără a oferi astfel posibilitatea reclamantei de a răspunde la acesta, în considerarea dreptului său la un proces echitabil, sub aspectul principiului contradictorialității. În plus, opinia exprimată de recurentă nu cuprinde, în concret, obiecțiuni cu privire la constatările și concluziile expertului judiciar, ci reia aprecierile organului fiscal, subliniind faptul că obligația suplimentară de plată a impozitului pe profit aferent anului 2008 a fost corect determinată.

În aceste condiții, în mod legal, prima instanță nu a făcut trimitere în considerentele hotărârii la opinia recurentei asupra expertizei contabile și a dispus anularea în parte a actelor administrative contestate, validând constatările și concluziile expertizei judiciare, întocmite cu respectarea prevederilor art. 201 și urm. C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru rațiunile expuse la pct. II.1, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către D.G.F.P. Brașov împotriva sentinței civile nr. 209/ F din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2013