ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2673/2019

Asupra cererii de completare a dispozitivului Deciziei nr. 629 din 12 februarie 2019, ce face obiectul prezentei judecăți,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Hotărârea instanței a cărei completare se solicită

Prin Decizia nr. 629 din 12 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul principal formulat de Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, prin reorganizarea Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri și recursul incident formulat de SC A. SRL, ambele fiind declarate împotriva Sentinței civile nr. 2957 din 11 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Cererea de completare dispozitiv

Prin cererea înregistrată la instanță la data de 14 februarie 2019, recurenta-reclamantă SOCIETATEA A. SRL a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 629 din 12 februarie 2019, în sensul obligării recurentului-intimat-pârât Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faza recursului, constând în onorariu de avocat.

În motivarea cererii, petenta-recurentă-reclamantă a arătat, în esență, că instanța a omis să se pronunțe pe cererea societății de obligare a recurentului-intimat-pârât la plata cheltuielilor de judecată. Chiar dacă recursul incident promovat de societate a fost respins, solicită a se avea în vedere că Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat a pierdut procesul, prin respingerea recursului principal formulat de acesta.

Având în vedere această situație, petenta a solicitat instanței să se pronunțe și asupra cererii sale privind obligarea autorității la plata cheltuielilor de judecată, dispunând completarea în acest sens a dispozitivului Deciziei nr. 629 din 12 februarie 2019.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cererea de completare a dispozitivul Deciziei nr. 629 din 12 februarie 2019 în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța are în vedere următoarele considerente:

Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare"

Conform prevederilor art. 452 C. proc. civ.:

"Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Art. 453 C. proc. civ. prevede că:

"(1) Partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată",

2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată."

Verificând motivele prezentei cereri de completare a dispozitivului Deciziei nr. 629 din 12 februarie 2019, Înalta Curte reține că recurenta - reclamantă a solicitat, atât prin întâmpinarea formulată la recursul principal, cât și prin recursul său incident, obligarea Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faza recursului, constând în onorariu de avocat în cuantum de 832,35 RON. Această cerere a fost reiterată și cu ocazia susținerilor concluziilor pe fondul celor două recursuri.

Astfel, la dosarul de recurs, filele x, recurenta-reclamantă - prin avocat a depus chitanța nr. x din 29 octombrie 2018 și factura fiscală nr. x din 29 octombrie 2018, referitoare la onorariu avocațial, în valoare de 832,35 RON.

Referitor la cererea petentei de completare a dispozitivului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Textul legal prevede acordarea cheltuielilor de judecată la cererea părții care a câștigat, ceea ce presupune culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.

Prin Sentința civilă nr. 2957 pronunțată la data de 11 noiembrie 2015 instanța de fond a admis cererea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului, obligând pârâtul să achite reclamantei suma de 7.907,74 RON, cu titlu de dobândă legală penalizatoare și suma de 1.000,38 RON cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.

Împotriva acestei hotărâri - Sentința civilă nr. 2957 din 11 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, - ambele părți au formulat cereri de recurs; reclamanta SC A. SRL formulând recurs incident, iar pârâtul recurs principal.

Prin Decizia civilă nr. 629 pronunțată la data de 12 februarie 2019, instanța a respins atât recursul principal formulat de pârâtul Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, prin reorganizarea Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri, cât și recursul incident formulat de reclamanta SC A. SRL, împotriva Sentinței civile nr. 2957 din 11 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ceea ce face ca în cauză să fie incidente dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată."

Este adevărat că partea care a pierdut procesul a fost pârâtul Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat prin respingerea recursului său și rămânerea definitivă a soluției de admitere a acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC A. SRL, însă, nu este mai puțin adevărat că și recursul incident formulat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, ceea ce face ca, în cauză să fie aplicabile dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ., va obliga recurentul-pârât Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, prin reorganizarea Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri la plata sumei de doar 400 RON, din totalul de 832,35 RON, reprezentând onorariu de avocat aferent judecății în recurs, în condițiile în care cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă SC A. SRL a fost respinsă, ca nefondată.

Temeiul legal al soluției adoptate

Față de aceste considerente, raportat la soluția pronunțată prin Decizia nr. 629 din 12 februarie 2019, constatând că instanța de recurs a omis a se pronunța în legătură cu cererea recurentei-reclamante SC A. SRL, de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va admite cererea de completare a dispozitivului deciziei indicate, cu obligarea recurentului-pârât Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, la plata parțială a cheltuielilor de judecată efectuate în faza de recurs, constând în onorariu de avocat, cu aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de recurenta-reclamantă SC A. SRL de completare a dispozitivului Deciziei nr. 629 din 12 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Completează dispozitivul Deciziei nr. 629 din 12 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că obligă recurentul-pârât MINISTERUL PENTRU MEDIU DE AFACERI, COMERȚ ȘI ANTREPRENORIAT la plata sumei de 400 RON, în favoarea recurentei-reclamante SC A. SRL, cu aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2019.

GGC - CP