ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3460/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3460/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 20 iunie 2019
Asupra cererii de completare a dispozitivului;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. Lider al Consorțiului A., B., C., D., E., E., anularea sentinței arbitrale nr. 38/11.03.2014 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2816 din 21 octombrie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondat, obligând reclamantul la plata sumei de 2000 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr. 3961 din 11 decembrie 2017, Înalta Curte a respins atât cererea de repunere în termen, precum și recursul declarat de reclamantul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu împotriva sentinței nr. 2816 din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
La data de 29.05.2018, intimatele - pârâte A. - lider al Consorțiului A., B., C., D., E. au formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 3961 din 11 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2014, formulată de pârâta A. - lider al Consorțiului A., B., C., D., E..
Prin încheierea din 17 septembrie 2018, Înalta Curte, constatând că părțile nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, a suspendat judecata cauzei.
II. Considerentele Înaltei Curți
Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:
"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."
Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 17 septembrie 2018, a fost dispusă suspendarea judecării, având în vedere lipsa părților, legal citate, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.
Încheierea de ședință din data de17 septembrie 2018 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 17 februarie 2019.
Înalta Curte reține și faptul că în cauză, niciuna din părți nu a formulat, înăuntrul termenului de perimare, cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ.. În cauză, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.
În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării contestației în anulare, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 3961 din 11 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2014, formulată de pârâta A. - lider al Consorțiului A., B., C., D., E..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2019.