Decizia nr. 2095/2019 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 505/2019 a Tribunalului Vaslui

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția civilă la 15 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui, prin reprezentant legal, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. și B., ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului copilului C. la Centrul de Primire în Regim de Urgență pentru Copiii Străzii Bârlad, din cadrul Complexului de Servicii Comunitare nr. 1 Bârlad și reintegrarea acestuia în familia naturală a ambilor părinți. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 78 alin. (2) și art. 139 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Sentința pronunțată de Tribunalul Vaslui Prin Sentința nr. 505 din 28 mai 2019, Tribunalul Vaslui, secția civilă a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții A. și B.. A dispus încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului pentru copilul C., de la Centrul de Primire în Regim de Urgență pentru Copiii Străzii Bârlad, din cadrul Complexului de Servicii Comunitare nr. 1 Bârlad și reintegrarea în familia naturală a părinților. A dispus sistarea alocației lunare de plasament. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui. Prin cererea de apel, apelantul a formulat cerere de suspendare a executării Sentinței nr. 505 din 28 mai 2019, pronunțate de Tribunalul Vaslui, secția civilă, până la soluționarea căii de atac, în baza dispozițiilor art. 450 C. proc. civ.

Soluția Curții de Apel Iași, secția civilă asupra cererii de suspendare a executării Sentinței nr. 505 din 28 mai 2019, pronunțate de Tribunalul Vaslui, secția civilă, formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui Prin Încheierea din 3 iulie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis cererea formulată de petentul Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și a dispus suspendarea executării Sentinței nr. 505 din 28 mai 2019, pronunțate de Tribunalul Vaslui, secția civilă, până la soluționarea apelului formulat împotriva acestei hotărâri. Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs pârâții A. și B., la 10 iulie 2019.

Procedura de filtrare a recursului Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că Încheierea din 3 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă în dosarul nr. x/2019, este susceptibilă de recurs, conform dispozițiilor art. 450 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 719 alin. (6) C. proc. civ. Întrucât din verificările efectuate în sistemul de evidență informatizată a instanțelor a rezultat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva Sentinței nr. 505 din 28 mai 2019 a fost soluționat de Curtea de Apel Iași, secția civilă printr-o decizie definitivă, prin raport, s-a apreciat că recursul declarat de pârâții A. și B. împotriva Încheierii din 3 iulie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus suspendarea executării Sentinței nr. 505 din 28 mai 2019, pronunțate de Tribunalul Vaslui, secția civilă, până la soluționarea apelului formulat împotriva acestei hotărâri poate fi privit ca fiind lipsit de interes. Totodată, în cuprinsul raportului s-a reținut că prin cererea de recurs formulată, recurenții nu au arătat în ce constă nelegalitatea încheierii atacate și nici nu au combătut raționamentul Curții de Apel Iași prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs. Raportul a fost comunicat părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același Cod, excepția nulității recursului, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde: lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat". Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs", iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În cauză, prin cererea de recurs dedusă judecății, recurenții au susținut nelegalitatea încheierii recurate fără a combate soluția pronunțată de Curtea de Apel Iași asupra cererii de suspendare a executării Sentinței nr. 505 din 28 mai 2019, pronunțate de Tribunalul Vaslui, secția civilă, în sensul dezvoltării unor critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate. Având în vedere că recurenții nu au arătat care sunt criticile de nelegalitate ale încheierii atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanță, din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 486 lit. d) din acest act normativ, sub sancțiunea nulității conform alin. (3) al aceluiași articol din același cod. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâții B. și A. împotriva Încheierii din 3 iulie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2019.