ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 581/2020

Deliberând asupra contestației formulată de contestatorul A., constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 46/F din 4 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul A. cu privire la executarea Sentinței penale nr. 306 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în Dosarul nr. x/2008, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 27 noiembrie 2008, rămasă definitivă prin nerecurare.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat (av. B.) în cuantum de 313 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că, prin cererea formulată, condamnatul A. s-a prevalat de cazul de contestație la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând că dispozitivul Hotărârii nr. 306 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2008 nu conține o mențiune esențială prevăzută în dosarul de la Viena, respectiv faptul că, potrivit legii austriece, ar putea beneficia de liberarea condiționată după data de 30 noiembrie 2020, considerând astfel că hotărârea nu este completă, impunându-se lămurirea dispozitivului conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Curtea a reținut că solicitarea petentului este neîntemeiată întrucât dispozitivul hotărârii a fost în mod clar întocmit prin raportare la obiectul procedurii și dispozițiile legale aplicabile, cu observația că A. nu a înțeles să atace cu recurs hotărârea de recunoaștere a sentinței penale străine.

De altfel, ceea ce solicită contestatorul nu vizează o lămurire a dispozitivului, ci o completare a acestuia, în sensul de a fi inserată o mențiune care în opinia sa ar fi necesară, și anume faptul că, potrivit legii statului solicitant, ar fi pasibil de liberare condiționată ulterior datei de 30 noiembrie 2020.

În mod evident cererea petentului nu poate fi primită deoarece tinde la modificarea unei soluții definitive pronunțate de o instanța de judecată, în sensul completării dispozitivului, iar nu lămuririi acestuia.

În orice caz, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificata, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română, context în care solicitările petentului de a fi completata hotărârea de recunoaștere cu cele prevăzute de statul austriac în materia executării pedepsei relativ la condițiile de acordare a liberării condiționate (aspecte care oricum nu pot face obiectul prezentei proceduri), sunt în mod evident neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac, în motivarea contestației fiind reiterate argumentele invocate în fata instantei de fond privind necesitatea inserării în cuprinsul sentinței contestate a unei mențiuni referitoare la posibilității liberării condiționate conform dispozițiilor din legea străină, respectiv la data de 30 noiembrie 2020.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la însăși instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanta a dispus respingerea contestației la executare întrucât motivele invocate de petentul A. nu se încadrează în cazul de contestație la executare prev. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. acestea nu vizează o lămurire a dispozitivului, ci o completare a acestuia, în sensul de a fi inserată mențiunea privind data liberării condiționate prevăzută de legislația austriacă.

Instanța de control judiciar constată, de asemenea, că hotărârea al cărui dispozitiv se dorește a fi completat, respectiv Hotărârea nr. 306 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, prin care s-a recunoscut condamnarea petentului A., este definitivă, beneficiază de putere de lucru judecat și nu se poate modifica pe calea prezentei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în cadrul căreia se pot invoca numai aspecte ce se referă exclusiv la lămurirea dispozitivului hotărârii penale atacate.

În consecință, întrucât prin cererea contestatorului petent se urmărește modificarea unei soluții definitive pronunțate de o instanță de judecată, în sensul completării dispozitivului cu mențiunea privind liberarea condiționată potrivit legii din statul de condamnare, iar nu lămurirea acesteia, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 46/F din 4 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondată.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 46/F din 4 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM