ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra sesizării Curții de Apel Ploiești, având ca obiect întreruperea cursului justiției în Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele:

Prin încheierea din 08.10.2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat întrerupt cursul justiției.

În baza art. 40 alin. (4) C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a se pronunța față de întreruperea cursului justiției în prezenta cauză.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Ploiești a avut în vedere următoarele:

În data de 20.01.2020, pe rolul Tribunalului Prahova s-a înregistrat sub nr. x/2020, contestația la executare formulată de contestatoarea-condamnată A., privind Sentința penală nr. 575/12.11.2015 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 801/29.06.2017 a Curții de Apel Ploiești.

În drept, au fost invocate disp. art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în fapt arătându-se: în cursul urmăririi penale a formulat un "denunț/autodenunț", iar în anul 2017 a mai formulat un denunț împotriva altor persoane, printr-o adresă comunicată de DNA-Serviciul Teritorial Ploiești rezultând că în cauza respectivă s-a dispus începerea urmăririi penale in rem în privința unor infracțiuni de corupție. Rezultă că, inițial, în Dosarul nr. x/2008 se dispusese neînceperea urmăririi penale, dar, ulterior, s-a ajuns la o infirmare parțială a soluției de neîncepere a urmăririi penale, prin încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova în data de 19.05.2016, în Dosarul nr. x/2016, fiind confirmată redeschiderea urmăririi penale în privința persoanelor denunțate și infracțiunilor de corupție sesizate. În aceeași adresă, s-a arătat că, ulterior, la data de 08.06.2016, s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2015 al D.N.A.-Serviciul Teritorial Ploiești la dosarul cu nr. x/2015 al aceleiași unități de parchet, în care, în prezent, se efectuează urmărirea penală in rem sub aspectul infracțiunilor de corupție menționate anterior.

Contestatoarea-condamnată a mai arătat că în urma acestei poziții procesuale pe care a adoptat-o, cercetarea penală a fost facilitată, iar în urma celui de-al doilea denunț făcut la aceeași unitate de parchet, în perioada 2016 - 2017 s-a început cercetarea faptelor și persoanelor indicate și identificate de către contestatoarea-condamnată, constituindu-se un nou dosar.

Contestatoarea-condamnată a mai arătat că apreciază că ar fi trebuit să se facă aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea 682/2002. Practic, atât instanța de fond, cât și cea de apel susțin că au făcut aplicarea dispozițiilor art. 19, dar, în realitate, această aplicare nu se reflectă în cuantumul pedepsei.

Concluzionând, a solicitat admiterea contestației și aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Ulterior, la data de 04.03.2020, contestatoarea-condamnată a depus la dosar precizări ale contestației la executare formulate, arătând că își întemeiază contestația la executare pe cazul de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în sensul că în cauză există o cauză de stingere a executării pedepsei, prev. de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în forma în vigoare la data săvârșirii faptelor și formulării denunțului, în baza denunțului său sesizându-se organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care ulterior a fost emis rechizitoriul și s-a dispus sesizarea instanței cu cauza în care s-a pronunțat hotărârea în executarea căreia se află. De asemenea, a solicitat lămurirea dispozitivului hotărârii în sensul de a se menționa pentru care dintre denunțurile depuse de ea a fost acordat beneficiul prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

La termenul din 01.04.2020, contestatoarea-condamnată a arătat, în cele din urmă, că solicită lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 801/2017 a Curții de Apel Ploiești și lasă la aprecierea instanței temeiul de drept (discuțiile s-au purtat cu privire la incidența articolul 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. sau a articolului 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.). A arătat că nu s-a făcut aplicarea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, s-a reținut al doilea denunț, însă nu s-a făcut referire la cel mai important dintre denunțuri, pentru care contestatoarea ar putea fi exonerată de pedeapsă, și că lasă la aprecierea instanței dacă această chestiune ține de lămurirea conținutului dispozitivului sau de lămurirea dosarului în sine.

Tribunalul Prahova, prin Sentința penală nr. 74 din 03.04.2020, în baza art. 598 alin. (2) și art. 50 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei privind lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 801/29.06.2017 a Curții de Apel Ploiești în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Curtea a constatat că, deși în înseși considerentele sentinței penale prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei s-a reținut invocarea unei cauze de micșorare a pedepsei, iar în susținerea contestației la executare s-a făcut referire și la o cauză de nepedepsire prevăzută de legea specială (Legea nr. 39/2003), Tribunalul a ales să dea relevanță exclusiv dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și să decline competența de soluționare a cauzei în integralitate în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești în data de 14.04.2020, prin rezoluția din data de 16.04.2020 dispunându-se înregistrarea și înaintarea cauzei completului care a pronunțat decizia, conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

În data de 22.04.2020, domnii judecători B. și C., membrii completului C3APa, au formulat declarație de abținere în temeiul art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., referitor la soluționarea Dosarului nr. x/2002, "întrucât contestația la executare formulată de condamnata A. și declinată la această instanță, are ca obiect, conform aprecierii judecătorului de la Tribunalul Prahova, Decizia penală nr. 801/29.06.2017, dosar fond, pronunțată de acest complet, iar cu privire la aspectele din contestație, dosar, am făcut referire în mod expres în paragrafele 10, 11 fila x din decizie și 82 dosar fond."

Prin încheierea din data de 24.04.2020, completul învestit cu soluționarea declarațiilor de abținere, în temeiul disp. art. 68 alin. (5) C. proc. pen. a admis "declarațiile de abținere formulate în cauză de către domnii judecători B. și C. de la soluționarea Dosarului nr. x/2020 având ca obiect contestație la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. 1 lit. c) și d) C. proc. pen., formulată de persoana-condamnată A., născută la 16.03.1974, în prezent aflată în stare de deținere în Penitenciarul de Femei Târgșor, privind lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 801 din data de 29 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2008", potrivit art. art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, aprobat prin H.C.S.M. nr. 1375/2015, cu modificările și completările ulterioare, dispunându-se repartizarea aleatorie a cauzei.

În considerentele încheierii s-au reținut următoarele:

"Contestația la executare ce face obiectul prezentei cauze penale este întemeiată atât pe prevederile art. 598, alin. (1), lit. c) - C. proc. pen., cât și pe prevederile art. 598, alin. (1), lit. d) - C. proc. pen.; eventuala stare de incompatibilitate va fi analizată cu privire la ambele temeiuri.

Analiza actelor și lucrărilor cauzei demonstrează că domnii judecători B. și C. au soluționat apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpații A., D., E., F., G. și H. și de petentul I. împotriva Sentinței penale nr. 575/12.11.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova și au pronunțat Decizia penală nr. 801 din data de 29 iunie 2017

Astfel, se constată că prin Decizia penală nr. 801 din data de 29 iunie 2017, domnii judecători B. și C. și-au exprimat anterior părerea cu privire la aspectele învederate în contestație de către persoana condamnată A. referitor la aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 682/2002, fiind astfel incompatibili să judece o cauză (inclusiv pe calea contestație la executare) în care se solicită reducerea (sau stingerea) pedepsei ca urmare a aplicării prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, față de contestatoarea A., deoarece prin decizia penală mai sus menționată și-au exprimat opinia asupra acestei probleme de drept.

Deși domnii judecători B. și C. nu sunt în stare de incompatibilitate pentru soluționarea unei contestații la executare întemeiate pe prevederile art. 598 alin. (1), lit. c) - C. proc. pen. (într-o asemenea ipoteză, prin prevederea legii, chiar completul de judecată care a pronunțat hotărârea se va pronunța asupra contestației la executare), întrucât prezenta contestație la executare este întemeiată atât pe prevederile art. 598, alin. (1), lit. c) - C. proc. pen. cât și pe prevederile art. 598, alin. (1), lit. d) - C. proc. pen. (vizând reducerea pedepsei ca urmare a aplicării prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002), Curtea a apreciat în sensul că starea de incompatibilitate referitoare la motivele de contestație prevăzute de art. 598 alin. (1), lit. d) - C. proc. pen. (vizând constatarea stingerii pedepsei) împiedică respectivul complet de judecată să soluționeze contestația la executare.

Așa fiind, pentru a fi înlăturată suspiciunea rezonabilă la care face referire textul mai sus menționat, în temeiul disp. art. 68 alin. (5) C. proc. pen., declarațiile formulate de domnii judecători B. și C., urmează a fi admise, iar potrivit art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, aprobat prin H.C.S.M. nr. 1375/2015, cu modificările și completările ulterioare, se va dispune repartizarea aleatorie a cauzei."

Curtea a constatat că, deși temeiul declinării competenței de soluționare a cauzei de către Tribunalul Prahova l-a constituit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și completul învestit cu soluționarea declarațiilor de abținere a sesizat că, în concret, contestația la executare este întemeiată atât pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cât și pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., menționând expres că membrii completului din cadrul Curții de Apel Ploiești învestit cu soluționarea cauzei sunt incompatibili, exclusiv prin raportare la cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nefiind în stare de incompatibilitate pentru soluționarea unei contestații la executare întemeiate pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., dimpotrivă, într-un astfel de caz, potrivit legii, chiar completul care a pronunțat hotărârea fiind cel care trebuie să se pronunțe asupra contestației la executare.

În considerentele încheierii prin care au fost soluționate declarațiile de abținere nu se face referire expres la aceste dispoziții legale care prevăd că o contestație la executare prin care se tinde la lămurirea hotărârii ce se execută (art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.), se soluționează de însuși completul care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită. Curtea învederează că este vorba despre prevederile art. 11 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești adoptat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.

În urma admiterii declarațiilor de abținere, s-a procedat la repartizarea aleatorie a cauzei, aceasta fiind repartizată spre soluționare completului 5 APa.

La termenul din 03.07.2020, instanța a subliniat că au intervenit unele modificări ale temeiului inițial al contestației la executare, în sensul că în forma finală a motivelor contestației, s-a invocat, pe de o parte, că ar fi existat o cauză de nepedepsire prevăzută de legea specială, Legea nr. 39/2003, care ar fi trebuit să atragă din punctul de vedere al contestatoarei, încetarea procesului penal, și, pe de altă parte, o nelămurire a deciziei pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, contestația fiind declinată în favoarea Curții de Apel Ploiești. De asemenea, a învederat că, potrivit legii, competentă să soluționeze în primă instanță contestația la executare întemeiată pe prev. art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., este instanța care s-a pronunțat în primă instanță ca instanță de fond, iar în cazul prev. la lit. c), competentă este instanța care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită. Curtea a arătat că, în ipoteza în care o contestație la executare a fost întemeiată pe cazuri de contestație la executare distincte, față de care competența de soluționare este diferită, se pune problema dacă intervine o prorogare de competență a instanței ierarhic superioare și pentru cazul de contestație la executare care în mod normal ar atrage competența instanței ierarhic inferioare, sau fiecare din aceste instanțe ar trebui să se pronunțe cu privire la cazul de contestație la executare de competența sa, existând în cazul de față posibilitatea unei disjungeri a contestației întemeiate pe lit. d), urmată de declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova și soluționarea de către Curtea de Apel Ploiești a contestației întemeiate pe lit. c).

În aceste împrejurări, contestatoarea-condamnată, prin apărător ales, a precizat că motivele contestației la executare, deși aparent ar face incident articolul 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în realitate se subsumează cererilor formulate în ceea ce privește lămurirea dispozitivului, conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Față de această precizare cu privire la temeiurile de fapt și de drept ale contestației la executare, Curtea, prin încheierea din data de 09.07.2020, a apreciat că nu se mai impune disjungerea judecării cauzei în privința cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și a constatat că temeiul în drept al contestației la executare este art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Față de această precizare cu privire la temeiurile contestației la executare, prin încheierea din data 08.09.2020, completul 5APa a dispus înaintarea cauzei completului inițial învestit, și anume, completul 3 APa, care a soluționat prin Decizia penală nr. 801 din 29 iunie 2017 apelurile declarate în Dosarul nr. x/2008.

Astfel, s-a învederat că la momentul la care s-a primit dosarul la Curtea de Apel Ploiești erau invocate atât cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., dar și cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.; s-a admis declarația de abținere formulată de către membrii completului care au pronunțat decizia a cărei lămurire se cerea, tocmai în considerarea invocării și a cazului de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Între timp, față de precizările de la termenul din 03.07.2020, s-a clarificat că obiectul sesizării instanței îl reprezintă lămurirea hotărârii pronunțate de completul de apel, sub aspectul denunțurilor care au fost avute în vedere la reținerea în beneficiul contestatoarei-condamnate a cauzei de reducere prevăzut de art. 19 din Legea privind protecția martorilor, contestația la executare întemeindu-se pe prev. art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. În aceste condiții, față de dispozițiile Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești anterior citate, s-a apreciat că se impune înaintarea acestei cauze completului inițial investit, C 3APa, care a pronunțat decizia al cărui dispozitiv se cere să fie lămurit, urmând ca acest complet să fixeze termen.

Completul C3APa a dispus prin încheierea din 06.10.2020 înaintarea cauzei completului învestit prin repartizare aleatorie - 5APa, față de "dispozițiile încheierii din 24.04.2020, prin care s-a constatat incompatibilitatea completului 3APa de a soluționa prezentul dosar, dar și principiul repartizării aleatorii care, așa cum este înscris în art. 11 din Legea nr. 304/2004, primează celui al continuității la care a făcut referire apărătorul ales al contestatoarei dând citire Deciziei nr. 14/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție".

Membrii completului 5 APa și-au menținut punctul de vedere potrivit căruia prezenta cauză se impune a fi soluționată de completul care a pronunțat decizia penală a cărei lămurire se solicită, neintervenind modificări în privința situației de fapt avute în vedere la pronunțarea încheierii din data de 08.09.2020; de asemenea, nici prin încheierea din data de 06.10.2020 nu au fost aduse argumente care să conducă la o reconsiderare a acestei poziții anterior exprimate. Astfel, în continuare, este valabil faptul că, față de precizarea pe care contestatoarea-condamnată a adus-o la termenul din 03.07.2020 cu privire la temeiurile contestației la executare, precizare pe care avea posibilitatea legală să o facă, având în vedere disponibilitatea ce guvernează materia contestației la executare (a se vedea Decizia nr. 34/2006 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în interesul legii), în acest moment, contestația la executare se întemeiază exclusiv pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., în raport de care, completul învestit cu soluționarea declarațiilor de abținere ale membrilor completului C 3 APa, a menționat expres că domnii judecători nu sunt incompatibili. Prin urmare, nu se poate reține că prin dispoziția de trimitere a cauzei la completul C3 APa s-ar încălca sau cenzura, într-un mod neprevăzut de lege, încheierea de soluționare a declarațiilor de abținere, în condițiile în care, ulterior pronunțării acestei încheieri, a intervenit o modificare a temeiurilor contestației la executare tocmai în sensul renunțării de către contestatoarea-condamnată la temeiul față de care s-a apreciat că membrii completului C 3 APa sunt incompatibili (art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.). Mențiunea din dispozitivul încheierii de soluționare a declarațiilor de abținere, de admitere a declarațiilor de abținere formulate în cauză de către domnii judecători B. și C. "de la soluționarea Dosarului nr. x/2020 având ca obiect contestație la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. 1 lit. c) și d) C. proc. pen..", nu poate fi interpretată în sensul că s-a apreciat că domnii judecători ar fi incompatibili atât în raport de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., dar și art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contrariul rezultând din înseși considerentele încheierii, ci este vorba doar despre a preciza care este obiectul cauzei de la soluționarea căreia domnii judecători s-au abținut.

În ceea ce privește dispoziția de soluționare a contestației la executare vizând lămurirea hotărârii ce se execută de către chiar judecătorii care au pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită, aceasta se regăsește în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, act administrativ cu caracter normativ în vigoare, a cărui legalitate sub acest aspect nu a fost contestată și stabilită în modalitățile prevăzute de lege, și a cărui respectare este obligatorie pentru magistrați.

La termenul din 08.10.2020, completul 5 APa a pus în discuție faptul întreruperii cursului justiției, cu consecința înaintării cauzei, în temeiul disp. art. 40 alin. (4) C. proc. pen., Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a se pronunța față de acest aspect.

Față de situația de fapt expusă mai sus, care presupune că două completuri ale secției penale și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel Ploiești, C 5APa și C 3 APa, și-au trimis reciproc spre soluționare prezenta cauză, argumentând fiecare de ce cauza ar trebui soluționată de celălalt complet, și în condițiile în care nu există o prevedere legală sau regulamentară care să reglementeze modalitatea de tranșare a unei astfel de situații, în sensul stabilirii completului care să soluționeze prezenta contestație la executare, Curtea a apreciat că sunt întrunite condițiile întreruperii cursului justiției, devenind incidente prevederile art. 40 alin. (4) C. proc. pen., care atribuie în exclusivitate instanței supreme competența de a se pronunța în cazurile de întrerupere a cursului justiției.

Pentru a reține că nu există o prevedere legală sau regulamentară care să reglementeze modalitatea de tranșare a unei astfel de situații, Curtea a avut în vedere că nu se pot aplica prin analogie dispozițiile C. proc. pen. referitoare la conflictul negativ de competență, iar articolul 111 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești ("Dacă anterior luării oricăror măsuri procedurale de către completul căruia i-a fost repartizată cauza se constată o eroare la repartizarea acesteia, președintele de secție sau președintele instanței, după caz, stabilește existența erorii și necesitatea unei noi repartizări aleatorii") nu este incident, acest text având în vedere intervenția președintelui de secție doar în ipoteza sesizării unei erori la repartizare imediat după o primă repartizare a cauzei, anterior dispunerii oricăror măsuri, moment care a fost depășit în prezenta cauză.

În ceea ce privește dispozițiile art. 136 C. proc. civ., care, în virtutea articolului 2 C. proc. civ., s-ar putea aplica și în procedura penală în lipsa unor dispoziții contrare în legislația procesual penală, Curtea a apreciat că, de asemenea, nu sunt incidente, vizând existența unui conflict între secții ale aceleiași instanțe sau completuri ale aceleiași instanțe având specializare diferită, în cazul de față fiind vorba despre completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, având aceeași specializare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fiind repartizată aleatoriu completului de judecată nr. 2 Penal, cu termen de judecată la data de 20.10.2020.

Înalta Curte, examinând sesizarea Curții de Apel Ploiești având ca obiect întreruperea cursului justiției în Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, prin interpretarea greșită a instituției procedurale "întreruperea cursului justiției" a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție.

De altfel, în concluziile reprezentantului Ministerului Public s-a menționat că, practic, este o situație juridică față de care nu sunt incidente nici reglementările "întreruperii cursului justiției" și nici cele ale "conflictului de competență".

Este adevărat că legiuitorul român nu a clarificat expresia "întreruperea cursului justiției", aspect relevat și de doctrina de specialitate, lăsând în sarcina literaturii juridice, dar mai ales a jurisprudenței să identifice cazurile care constituie cazuri de întrerupere a cursului justiției.

Din jurisprudența extrem de restrânsă a instanței supreme - consecință a ideii acceptate unanim că situațiile care echivalează cu "întreruperea cursului justiției" au caracter excepțional, fiind extrem de rar întâlnite în practica judiciară de-a lungul anilor - se poate concluziona că această expresie presupune situația în care se poate afla o cauză penală, aflată pe rolul unei instanțe judecătorești, de imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal, ca urmare a inaplicabilității niciuneia dintre prevederile procedurale referitoare la competență, astfel încât nu se poate determina instanța competentă a dispune o soluție legală (de exemplu, dacă Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză nu există un conflict negativ de competență, a restituit dosarul spre soluționare instanței civile de apel, iar aceasta a trimis cauza unei instanțe militare fără a respecta prevederile legale privind modul de sesizare al unei instanțe judecătorești, există un caz de întrerupere a cursului justiției, care se soluționează, potrivit art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen.. anterior de către Înalta Curte de Casație și Justiție. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 5330 din 21 septembrie 2005).

Or, în prezenta cauză cauză penală, pretinsa "întrerupere a cursului justiției" este generată de interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale ori regulamentare pe fondul precizărilor apărării cu referire la cazul de contestație invocat, la interpretarea cazurilor de abținere și, mai ales, la efectele unei hotărâri de admitere a declarațiilor de abținere, iar nu o chestiune care ține de "instanța competentă" ori de "competența unei instanțe de a soluționa o cauză penală", în sensul că, pe baza textelor C. proc. pen. și pe baza textelor ROII nu s-ar putea stabili "completul de judecată" competent din cadrul instanței investite cu soluționarea cauzei.

În sfârșit, potrivit C. proc. pen. nu există "conflict de competență între două completuri de judecată din cadrul aceleiași instanțe/secții a instanței".

Înalta Curte menționează și un alt aspect care interesează soluționarea cauzei:

Principiul disponibilității, recunoscut deopotrivă în procesul civil, dar și în procesul penal, are aspecte particulare în acest ultim caz.

Principiul disponibilității implică, inerent, alegerea nu numai a căii de atac, a opțiunii pentru una sau alta dintre căile de atac, dar și a opțiunii/alegerii unui cadru legal al cererii (temeiurile de drept invocate), a opțiunii pentru argumentele juridice, de fapt ori de natură probatorie, etc.

Înalta Curte constată că, în final, apărarea a precizat expres care este cazul pe care își întemeiază contestația, astfel că atât "instanța competentă", potrivit C. proc. pen., cât și "completul competent", potrivit ROII, se pot determina fără neînțelegeri cu privire la competența de soluționare a cauzei penale, neexistând un vid legislativ din care să rezulte că nu se poate stabili o instanță competentă să judece cauza.

Celelalte aspecte invocate în hotărârile care au "justificat" trimiterea cauzei la Înalta Curte (efectele unor declarații de abținere ori efectele unei încheieri de admitere a declarațiilor de abținere, motivarea efectivă de către condamnată a cazului de contestație, etc.) exced competențelor de examinare ale Înaltei Curți, urmând a fi soluționate prin aplicarea la nivelul instanței/secției instanței a dispozițiilor legale și regulamentare care se referă la soluționarea contestațiilor la executare prin observarea cazului anume invocat de condamnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea Curții de Apel Ploiești având ca obiect întreruperea cursului justiției în Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnata A., în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03 noiembrie 2020.

GGC - NN