ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3025/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 3797 din 8 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul P.L. și pe cale de consecință a constatat existența calității pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru existența calității de colaborator al Securității.

Astfel, cu privire la îndeplinirea condiției furnizării de informații către organele fostei Securități, instanța de fond a reținut că pârâtul a furnizat într-o Notă din 04 martie 1987 următoarele informații, despre o colegă de serviciu: „Vă informez cu plăcere despre talentata și valoroasa profesoară de limba și literatura română de la Liceul industrial nr. 2 CRAIOVA, M. P.(...). Datorită valorii, caracterului ales, principialității și dreptății cu care privește viața și relațiile interumane, fac ca conducerea actuală s-o izoleze ca pe un element periculos pentru sine."Un atare comentariu trezea suspiciune, cunoscut fiind faptul că în perioada comunistă orice comportament mai „neobișnuit" putea degenera către „manifestări dușmănoase" și implicit, persoana semnalată intra în atenția Securității.

Totodată, s-a mai reținut că potrivit unei adrese a Inspectoratului Județean Olt către Inspectoratul Județean Dolj, din data de 08 octombrie 1975, pârâtul a furnizat informații despre C.I., coleg de serviciu, care ar fi citit în fața unor colegi o poezie cu conținut tendențios, privind munca în acord global. De asemenea, mai consideră instanța de fond ca fiind relevante pentru activitatea desfășurată de recurent, o serie de constatări din cuprinsul notelor de analiză întocmite de foștii ofițeri de Securitate, pe baza informațiilor furnizate de pârât. Astfel, se reține că: „un elev a fost avertizat de organele noastre pentru intenție de evaziune și manifestări dușmănoase; „de la reînregistrare până în prezent, colaboratorul V.O.

a furnizat numai 3 materiale informative, în baza cărora au fost deschise acțiuni informative."; „Colaboratorul V.O.

de la ultima analiză și până în prezent a continuat să furnizeze informații cu regularitate legat de unele aspecte negative din cadrul liceului; informațiile furnizate se referă în special la modul de comportare a unor elevi din cadrul liceului industrial de construcții, a faptului că aceștia prin modul de comportare și atitudinea lor încalcă legile țării și normele de conviețuire socială; a identificat unele persoane care întrețin relații cu cetățeni străini, care ascultă posturile de radio străine sau care nu au serviciu și se ocupă cu bișnița". Consideră, instanța de fond că denunțarea de către pârât a unor informații privind intenții de evaziune, manifestări dușmănoase, întreținere de relații cu cetățeni străini și ascultarea posturilor de radio străine, se înscrie în sfera delațiunilor ce se refereau la atitudini potrivnice regimului și erau de natură a produce consecințe negative asupra celor vizați.

Mai apreciază instanța de fond că informațiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. 2.Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței nr. 3797 din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul P.L. invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 C. proc. civ., susținând în esență următoarele: 2.1 Printr-o primă critică formulată recurentul susține că sentința recurată nu este motivată, în condițiile în care în considerentele hotărârii instanța de fond a procedat la copierea susținerilor reclamantei, fără să expună nici un argument, nici o rațiune pentru susținerea soluției adoptate, care să justifice temeinicia acesteia.

Consideră recurentul că reluarea identică a susținerilor reclamantei nu dovedesc temeinicia acestora, instanța având obligația să argumenteze și să expună considerentele ce au stat la baza admiterii acțiunii așa cum au rezultat din propria percepție. 2.2 Printr-un alt set de critici formulate pe fondul cauzei susține recurentul că hotărârea recurată este netemeinică, având în vedere că acțiunea formulată nu este dovedită și nu îndeplinește condițiile de admisibilitate impuse de O.U.G. nr. 24/2008. În acest sens, arată recurentul că informațiile furnizate, așa cum se menționează în notele amintite, nu au fost de natură a denunța activități sau atitudini potrivnice regimului totalitarist, în condițiile în care notele informative prezentate de reclamantă ca unică probă în susținerea acțiunii, nu fac altceva decât să prezinte într-o modalitate cât se poate de pozitivă, persoanele indicate.

Totodată, susține recurentul că furnizarea de informații cu conținut laudativ sau privind aspecte publice, cum ar fi statutul marital, numărul de copii sau profesionalismul au fost greșit calificate ca vizând îngrădirea de drepturi/libertăți fundamentale. Consideră recurentul că din modul de formulare al notelor, din conținutul acestora precum și din cantitatea mică de informații oferită, rezultă indubitabil că acestea au fost concepute pentru a se justifica formal o calitate impusă, și a cărei refuzare nu era posibilă, și nici de cum pentru a colabora cu organele de Securitate. 3.Hotărârea instanței de recurs Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare. 3.1 Înalta Curte, în primul rând, va înlătura criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care instanței de fond și-a motivat pe larg hotărârea pronunțată, prin raportare la situația de fapt reținută în urma aprecierii probatoriului administrat în cauză, fără a putea fi reținută lipsa motivării, în sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ., cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs. Faptul că instanța de fond și-a însușit integral susținerile uneia dintre părțile litigante nu poate fi calificat drept lipsă de analiză sau raționament în justificarea hotărârii pronunțate cum în mod greșit susține recurentul.

3.2 Înalta Curte va reține însă criticile din recurs referitoare la nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate de Curtea de apel, critici care se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatând că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008. Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este considerată colaborator al securității persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Totodată, Înalta Curte subliniază faptul că pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este suficientă doar semnarea unui angajament de colaborare cu fosta Securitate și furnizarea unor informații către organele fostei Securități ci se impune constatarea cu certitudine a faptului că au fost furnizate, în această calitate, informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reține în persoana recurentului.

În cauză instanța de fond, făcând o analiză superficială a notele informative atribuire recurentului, a reținut în mod greșit că sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege pentru constatarea în persoana recurentului a calității de colaborator al Securității, cât timp intimatul , căruia, în calitate de reclamant, i-a revenit, în temeiul art. 1169 C. civ., sarcina probei, nu a făcut dovada calității informațiilor furnizate de recurent, în acord cu exigențele normei legale mai sus redate. În acest sens, Înalta Curte, constată că informațiile furnizate de recurent nu pot fi încadrate în categoria unor acțiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Astfel, a califica un comentariu în sensul că o anumite persoană se bucură de o bună reputație datorită calităților sale profesionale și morale, drept semnalare a unui comportament mai neobișnuit ce putea aduce respectiva persoană în atenția fostei Securități (nota olografă din 04 martie 1987) sau furnizarea unor informații referitoare atitudinea și comportamentul unor profesori în activitatea profesională desfășurată în cadrul liceului dar și în afara acestuia (notele olografe din 24 martie 1987, din 27 august 1987) drept atitudini potrivnice unui regim totalitar, așa cum apreciază instanța de fond, ar conduce la denaturarea sensului definiției date de legiuitor noțiunii de colaborator al Securității, ceea ce nu poate fi permis.

Prin urmare, este de necontestat faptul că activitatea de denunțare a unor fapte ce intră în conflict cu legea penală sau a unor fapte de natură a încălca normele de conviețuire socială, ca și furnizarea de informații cu conținut laudativ sau privind aspecte publice, cum ar fi statutul marital, numărul de copii sau profesionalismul unei persoane, nu se circumscrie noțiunii de activitate sau atitudine potrivnică regimului comunist pentru a justifica reținerea unei activități de colaborare cu organele fostei Securități, motiv pentru care vor fi primite criticile formulate de recurent pe acest aspect. Totodată, Înalta Curte consideră că simpla furnizare a unor astfel de informații, în absența altor probe, nu este de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în sensul normei legale indicate, cum în mod greșit apreciază judecătorul fondului.

A accepta interpretarea excesivă dată de instanța de fond noțiunii de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr.24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat. Prin urmare, Înalta Curte raportând criticile formulate prin cererea de recurs la înscrisurile depuse la dosarul cauzei constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat asupra calității materialelor transmise, în raport cu exigențele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. În consecință, constatând că situația de fapt expusă de intimat nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că recurentul a furnizat informații de natură a fi calificate drept activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, și care să vizeze îngrădirea unor drepturi ți libertăți fundamentale, toate criticile formulate de recurent apar ca fiind întemeiate.

În consecință, Înalta Curte constatând că în mod greșit instanța de fond a admis cererea, reținând îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în persoana recurentului, constată că recursul formulate în cauză este fondate sub acest aspect. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.L., împotriva sentinței civile nr. 3797 din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2011.