ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2678/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.S. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să soluționeze favorabil și să ducă la îndeplinire solicitarea adresată prin petiția înaintată cu scrisoare recomandată, respectiv constituirea unui standard român S.R. cu aplicare obligatorie - privind un produs tehnic care să poată fi utilizat în zonele considerate monumente istorice, sau în zonele considerate ca istorice, precum și în incintele aferente clădirilor de patrimoniu, în case în care se află obiective de interes național sau cultural, cât și din perspectiva planului de reformă a justiției - conform Planului de Management de Mediu și Liniile directoare de mediu ale Proiectului de Reformă a Justiției.

Menționează reclamantul că pârâtul nu a răspuns la solicitarea sa, în termenul legal de 30 de zile prevăzut de O.G. nr. 27/2002, art. 8 și Legea nr. 554/2004, art. 2, alin. (1), lit. h). Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de obiect a cererii formulată de reclamant, solicitând respingerea acesteia ca atare. Arată pârâtul că prin adresa din 22 februarie 2010 emisă de Direcția Monumente Istorice, Arheologice, Peisaje Culturale și Zone Protejate din cadrul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național a răspuns la solicitarea reclamantului, astfel că, în raportul de obiectul cererii, apreciază că prezenta cauză a rămas fără obiect.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 76/CA din 3 martie 2010, a respins cererea formulată de reclamant ca rămasă fără obiect, reținând că deși pârâtul nu a răspuns petiționarului în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, totuși acesta a primit în cursul procesului acest răspuns, respectiv la data de 1 martie 2010, astfel că cererea sa a rămas fără obiect. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul S.S.. Recurentul a susținut că, instanța de fond i-a creat o situație juridică mai defavorabilă decât aceea rezultată din propria acțiune, pentru care nu s-a aflat în culpă procesuală.

Astfel, susține recurentul, în partea finală a considerentelor hotărârii, instanța reține că reclamantul s-ar fi adresat altei autorități decât cea competentă, deși, în conținutul petiției rezultă că s-a adresat și către A.S.R.O., organismul național de standardizare. Recursul este nefondat. Cu referire la obiectul acțiunii judiciare în contenciosul administrativ urmează a se reține ca persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumit de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 1 alin. (1) lit. h) poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicitat anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei și, eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. În speță, obiectul cauzei îl reprezintă soluționarea cererii adresată de reclamant Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, căruia i s-a răspuns la data de 1 martie 2010, cu scrisoarea recomandată, astfel că acțiunea a rămas fără obiect. În acest sens s-a pronunțat și instanța de fond, care, în mod corect a reținut că, deși pârâtul nu s-a conformat dispozițiilor art. 8 din O.G.

nr. 27/2002 de a-i comunica răspunsul petiționarului în termen de 30 de zile, răspunsul trimis acestuia în cursul procesului, conduce la respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect. Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.S. împotriva sentinței civile nr. 76/CA din 3 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2011.