ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 877/2020

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 31 iulie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., în calitate de președinte al federației Sindicatelor Libere Independente Energetica, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 65.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și morale.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că începând cu 1 aprilie 1999 a îndeplinit funcția de consilier juridic, fiind angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.

La 16 februarie 2018 pârâtul a emis decizia de concediere nr. x/2018, prin care s-a dispus concedierea reclamantului în temeiul art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, concedierea fiind abuzivă, netemeinică, nelegală și nejustificată. Reclamantul a apreciat că, în operațiunea de concediere, pârâtul a acționat nu numai nelegal, cât și, mai ales, abuziv.

La 12 octombrie 2018, pârâtul a emis decizia de reintegrare nr. 227/2018, pentru ca mai apoi, la 24 decembrie 2018, pârâtul să emită decizia de concediere nr. 290/2018, prin care s-a dispus concedierea reclamantului, noua concediere fiind, de asemenea, abuzivă, netemeinică, nelegală și nejustificată.

Reclamantul a invocat faptul că pârâtul a încălcat prevederile art. 60 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii și nu a respectat prevederile art. 76 din același act normativ.

Contestația reclamantului la cea de-a doua concediere a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 înregistrat pe rolul Tribunalului București, instanță care prin sentința nr. 3876 pronunțată la 27 iunie 2019 a decis anularea deciziei nr. 290/24.12.2018 emisă de pârâtă și a obligat pe pârâta la reintegrarea reclamantului pe postul și funcția deținute anterior concedierii.

În finalul cererii de chemare în judecată se arată că pârâtul trebuie să-1 despăgubească pe reclamant pentru prejudiciul material în suma de 62.000 RON și, de asemenea, pârâtul trebuie să-l despăgubească pe reclamant pentru hărțuirea morală din anii 2017, 2018, 2019, respectiv pentru prejudiciul moral creat, în sumă de 3.000 RON.

În drept, au fost indicate prevederile art. 253, art. 266, art. 267, art. 268, art. 269 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii.

La 30 septembrie 2019, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată determinate de soluționarea litigiului.

Totodată, pârâtul a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 1000 RON cu titlu de daune morale.

II. Hotărârea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale:

Prin sentința civilă nr. 6112 din 5 noiembrie 2019, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Marghita.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a arătat că din înscrisurile depuse la dosar reiese că între reclamant și pârât nu există niciun raport de muncă, iar prin cererea de chemare în judecată tribunalul nu a fost investit cu soluționarea unui litigiu de muncă sau de asigurări sociale, pentru a se reține că este aplicabilă jurisdicția muncii.

Prin urmare, instanța a apreciat că litigiul este unul civil de drept comun, în privința căruia sunt aplicabile dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., sub aspectul competenței materiale, respectiv art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în privința competenței teritoriale, astfel încât a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judeătoriei Marghita - instanță în a cărei circumscripție se află domiciliul pârâtului B..

III. Hotărârea Judecătoriei Marghita:

Învestită prin declinare, Judecătoria Marghita a pronunțat sentința civilă nr. 99 din 31 ianuarie 2020, prin care a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a reținut că pârâtul B. a fost chemat în judecată în calitate de președinte al Federației Sindicatelor Libere Independente Energetica și nu în nume propriu - fapt subliniat de reclamant prin precizarea la acțiune depusă la dosar, în cuprinsul căreia a arătat că pârâtul B. a fost chemat în judecată în calitate de președinte al federației, calitate în care i-a adus prejudiciul care face obiectul dosarului.

Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat plata unor despăgubiri pentru acoperirea unor prejudicii care susține că i s-ar fi cauzat ca urmare a unor discriminări și concedieri repetate și nelegale, deciziile de concediere fiind anulate de instanțele de judecată iar acesta a fost reintegrat în muncă.

Acordarea unor despăgubiri precum cele solicitate de reclamant sunt prevăzute atât de dispozițiile art. 80 alin. (1) Codul muncii cât și de cele ale art. 253 alin. (1) Codul Muncii.

Așadar, despăgubirile solicitate de reclamant izvorăsc tocmai din modalitatea de desfășurare a raporturilor de muncă dintre acesta și pârâtă, cererea de chemare în judecată vizând acordarea unor compensații grefate pe împrejurări ce țin de modalitatea de executare, modificare și încetare a contractului individual de muncă.

Având în vedere aceste considerente, instanța a concluzionat că litigiul nu este unul civil de drept comun întrucât nu îmbracă forma clasică a acțiunilor în pretenții, izvorul obligațional al creanței pretinse nefiind reprezentat de o convenție sau un fapt juridic civil.

Apreciind că raportul juridic litigios este unul ce intră în sfera reglementărilor de dreptul muncii, Judecătoria Marghita a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin acțiunea dedusă judecății în prezentul litigiu, reclamantul A. - care a îndeplinit funcția de consilier juridic în cadrul Federației Sindicatelor Libere Independente Energetica - a chemat în judecată pe pârâtul B., în calitate de președinte al Federației Sindicatelor Libere Independente Energetica, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata unor despăgubiri materiale și morale.

Conflictul negativ de competență ivit în cauză între Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Judecătoria Marghita a fost generat de modul diferit de stabilire a naturii litigiului, în întregul său.

Astfel, Tribunalul București a apreciat natura civilă a cauzei, reținând că între reclamant și pârât nu există niciun raport de muncă, în timp ce Judecătoria Marghita a reținut că pretențiile bănești solicitate în cauză sunt întemeiate pe Codul Muncii, având în vedere izvorul obligațional al creanței pretinse care intră în sfera reglementărilor de dreptul muncii.

În conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

În speță, reclamantul a chemat în judecată pe pârât, solicitând plata unor despăgubiri pentru acoperirea unor prejudicii care susține că i s-ar fi cauzat ca urmare a unor discriminări și concedieri repetate și nelegale, reclamantul apreciind că respectivele despăgubiri i se cuvin ca urmare a comportamentului pârâtului, care în calitate de președinte al Federației Sindicatelor Libere Independente Energetica, ar fi săvârșit o serie de abuzuri împotriva sa, abuzuri constatate și sancționate prin hotărâri pronunțate de Tribunalul București și Tribunalul Brașov.

Din lecturarea cererii de chemare în judecată, reiese faptul că prejudiciul material (62.000 RON) la care face referire reclamantul ar rezulta din faptul că, în toată perioada în care pârâtul ar fi săvârșit abuzurile, reclamantul ar fi fost nevoit să acopere cheltuieli pentru care a fost nevoit să contracteze împrumuturi, iar prejudiciul moral (3.000 RON) este solicitat pentru "hărțuirea morală din acești ani, 2017, 2018, 2019".

Totodată, din înscrisurile existente în dosar, reiese că între reclamant și pârât (persoană fizică) nu există un raport de muncă, iar pretențiile solicitate de reclamant nu se referă la drepturi și obligații care decurg din încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea unui contract individual sau colectiv de muncă. Chiar reclamantul a precizat că litigiile ce au avut ca obiect raporturile de muncă (în care calitatea de pârât a fost deținută de persoana juridică angajatoare - Federația Sindicatelor Libere Independente Energetica) au fost soluționate prin hotărâri pronunțate de instanțele cărora le revenea competența în jurisdicția muncii (Tribunalul București și Tribunalul Brașov).

Astfel conturat, raportul juridic dintre reclamant și pârât este unul de drept comun, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. (sub aspectul competenței materiale) și dispozițiile art. 107 C. proc. civ. (în privința competenței teritoriale).

Pentru considerentele expuse, având în vedere natura litigiului (ce este unul civil de drept comun) și domiciliul reclamantului, Înalta Curte urmează a stabili competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2020.