ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 674/2020

Ședința publică din data de 18 martie 2020

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 25.05.2017 și înregistrată pe rolul secției a II-a de contencios administrativ si Fiscal a Tribunalului București, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de Transport și Energie Electrică - Transelectrica S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 579/09.05.2017, ca fiind nelegală și netemeinică, să fie obligată pârâta la plata unei despăgubiri bănești egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si a celorlalte drepturi ce i se cuvin începând cu data introducerii cererii de chemare in judecata si până la data plații efective a acestor drepturi salariale, să se dispună reintegrarea sa pe postul deținut anterior concedierii și să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 12.09.2017 pronunțată de Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ si Fiscal in dosarul nr. x/2017 a fost admisa excepția necompetenței funcționale a secției a II-a de contencios administrativ si Fiscal a Tribunalului București, fiind declinata soluționarea acțiunii în favoarea secției a VIII-a Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale a Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurări Sociale, la data de 12.10.2017, sub nr. x/2017*.

Prin sentința civilă nr. 706 din 30 ianuarie 2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transport și Energie Electrică-Transelectrica S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel A..

Prin decizia nr. 3623/2018 din 24 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția A VII-A pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins apelul formulat de A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii de atac și, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, casarea cu reținere și rejudecarea cauzei.

Intimata-pârâtă Compania Națională de Transport și Energie Electrică - Transelectrica S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar să se constate nulitatea recursului și pe fond respingerea acestuia.

În cauză a fost întocmit, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilității recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă Compania Națională de Transport și Energie Electrică - Transelectrica S.A. a formulat un punct de vedere la raport, prin care a arătat că achiesează la concluziile acestuia.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 18 martie 2020.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, față de care constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 25 mai 2017, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transport și Energie Electrică - Transelectrica S.A., anularea deciziei de concediere nr. 579/09.05.2017 și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri bănești egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate și a celorlalte drepturi ce i se cuvin începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plații efective a acestor drepturi salariale, precum și reintegrarea sa pe postul deținut anterior concedierii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Față de natura pretențiilor deduse judecății, Înalta Curte reține că acestea izvorăsc dintr-un conflict de muncă.

Conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale (...)

Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Dosarul este înregistrat după 15.02.2013, dată de la care a intrat în vigoare modificarea art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011. Conform acestui text de lege, hotărârile instanței de fond în materia litigiilor de muncă, sunt supuse numai apelului.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Din coroborarea textelor legale invocate, rezultă că decizia nr. 3623 din 24 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 3623 din 24 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 3623 din 24 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2020.