ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.06.2020

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1154/2020

HOTĂRÂRE
25.06.2020
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1154/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în Dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. SRL, în insolvență, prin administrator C., după ce în prealabil, prin Încheierea din 8 mai 2019, a fost dispusă suspendarea judecății în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Împotriva acestei încheieri reclamantul A. a declarat recurs ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Prin Decizia civilă nr. 3/CM din 28 ianuarie 2020 Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Încheierii din 16 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă în Dosarul nr. x/2019, având ca obiect drepturi bănești.

Împotriva Deciziei civile nr. 3/CM din 28 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă reclamantul A. a declarat recurs fără a indica temeiul de drept pe care se întemeiază.

Prin precizările depuse la dosar intimata-pârâtă SC B. SRL prin administrator judiciar D. a invocat nulitatea recursului în raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. solicitând anularea recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul formulat constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în legislația noastră fiind exclusă posibilitatea legală a declarării recursului la recurs.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 16 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă în Dosarul nr. x/2019, având ca obiect drepturi bănești, astfel că decizia recurată conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este definitivă, fiind pronunțată într-o altă cale de atac a recursului.

Caracterul definitiv conferit acestei decizii, prin reglementarea legală, exclude posibilitatea declarării căii de atac a recursului.

În consecință, decizia pronunțată de instanța de recurs fiind definitivă, ea nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 3/CM din 28 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 3/CM din 28 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2020.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-10-21
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2045/2020
Ședința publică din data de 21 octombrie 2020 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 07.12.2015 pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, astfel cum a fost completată la 15.01.2016, reclam
ÎCCJ 2020-07-02
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1385/2020
C. A. S.R.L. împotriva setinței civile nr. 1070 din 12 iunie 2017, pronunțată de Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă. 4. Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin decizia nr. 564 din 27 februarie 2020, Înalta C
ÎCCJ 2020-12-16
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2597/2020
Ședința publică din data de 16 decembrie 2020 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 6 februarie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A
ÎCCJ 2023-11-21
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2438/2023
, reprezentând onorariul avocațial redus, către intimata C. S.R.L. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța – secția a II-a Civilă la 31.01.2019, sub nr. x/2019, revizuentul B., în contradictoriu cu intimații A. și C. S.R.L
ÎCCJ 2020-11-04
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2169/2020
calitate de fost administrator, iar nu de acționar, astfel încât nu a mai fost analizată excepția inadmisibilității din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Prin sentința civilă nr. 1042 din 28 iunie
Sursă