ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 628/2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20.05.2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pe pârâții Fondul de Garantare a Asiguraților și DZI - GENERAL INSURANCE Plc, prin corespondent Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, reprezentant legal al Biroului Național de Carte Verde din Bulgaria, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu și cu intervenienții E. și F., să oblige pârâții la plata în solidar către reclamanți a daunelor materiale și morale, astfel: suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale și suma de 10.884,60 RON, cu titlu de daune materiale către A.; suma de 250.000 RON, cu titlu de daune morale către B.; suma de 250.000 RON, cu titlu de daune morale către C. și suma de 250.000 RON, cu titlu de daune morale către D..

La 13.06.2016 reclamanții au modificat acțiunea, în sensul că au precizat că daunele solicitate sunt daune morale. Această cerere a fost modificată din nou la 13.07.2016, când reclamantul A. a precizat că solicită daune morale în cuantum de 439.115 RON și daune materiale în cuantum de 10.884,6 RON.

Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Pârâții DZI GENERAL INSURANCE Plc și Biroul Național de Carte Verde din Bulgaria, prin reprezentant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția necompetenței funcționale a secției a VI-a Civile a Tribunalului București și excepția lipsei calității procesuale pasive a DZI GENERAL INSURANCE Plc.

Prin încheierea pronunțată la 24.11.2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale (funcționale) și a declinat competența în favoarea uneia dintre Secțiile a III-a, a IV-a sau a V-a ale Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, care, prin încheierea din 21.04.2017, a admis excepția necompetenței sale materiale (funcționale) și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București pentru soluționarea acestuia.

Prin sentința civilă nr. 89/F/07.06.2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și Familie a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, care, prin încheierea din 28.09.2017, a constatat că în cauză are calitate procesuală pasivă Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și nu DZI GENERAL INSURANCE Plc, sens în care a dispus rectificarea citativului, iar prin încheierea din 09.11.2017 a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Prin sentința civilă nr. 4895/21.12.2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a admis în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Biroul Național de Carte Verde din Bulgaria, prin reprezentant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și cu intervenienții E. și F., a obligat pârâtul să plătească reclamantului A. suma de 5.442,3 RON, cu titlu de daune materiale și suma de 50.000 de RON, cu titlu de daune morale; reclamantului B. suma de 25.000 de RON, cu titlu de daune morale, reclamantei C. suma de 20.000 de RON, cu titlu de daune morale și reclamantei D. suma de 20.000 de RON, cu același titlu.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții, solicitând schimbarea ei în parte, în sensul majorării cuantumului daunelor morale.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 80/15.01.2019, a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, A., B., C. și D. au declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Recurenții și-au încadrat criticile în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În cadrul argumentației aduse în susținere, recurenții au invocat faptul că motivarea sentinței atacate este lacunară, că nu este susținută de argumente clare și concrete cu privire la fundamentul prejudiciului și că din considerente nu rezultă raționamentul în baza căruia a fost menținut un cuantum nejustificat de mic al daunelor morale.

Potrivit recurenților, în considerarea cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța trebuia să procedeze la un examen propriu al pricinii, să verifice și să dea o apreciere proprie materialului probatoriu administrat în fața primei instanțe; neprocedând astfel, instanța de apel nu a făcut nicio evaluare asupra situației de fapt deduse judecății, nicio precizare în motivarea deciziei cu privire la probele administrate în cauză, iar atunci când a făcut-o, s-a raportat la cu totul alte circumstanțe decât cele factuale.

În acest context, au susținut că, procedând astfel, instanța a încălcat prevederile art. 476 C. proc. civ., care consacră caracterul devolutiv al căii de atac, sens în care au fost redate pasaje din decizia atacată și prezentate scurte considerații de ordin teoretic cu privire la modul de stabilire a daunelor morale din perspectiva finalității acestui tip de reparație.

Au subliniat recurenții că instanța de prim control judiciar nu a procedat la o evaluare individuală pentru fiecare reclamant a prejudiciului moral suferit, că argumentele aduse în sprijinul stabilirii cuantumului daunelor morale nu au fost îndestulătoare față de complexitatea elementelor ce au condus la configurarea prejudiciului moral și că luarea în considerare de către instanță a jurisprudenței în materie nu oferă o garanție a soluționării corecte a apelului.

În continuare, recurenții au evocat jurisprudența națională și comunitară (Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal - decizia nr. 723/2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - cauza Boldea contra României) și au conchis în sensul că analiza efectuată de instanța de prim control judiciar este superficială, astfel că și dispozițiile legale incidente în cauză au fost examinate în mod eronat.

Prin întâmpinarea depusă la 03.09.2019, intimatul Biroul Național de Carte Verde din Bulgaria a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 25.09.2019, intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține în mod prioritar următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește."

Cum decizia atacată a fost comunicată recurenților la 04.06.2019, aplicarea textelor de lege citate mai sus relevă că termenul de 30 de zile pentru declararea recursului s-a împlinit la 05.07.2019.

Recurenții au expediat cererea de recurs printr-un serviciu de curierat rapid la 08.07.2019, după împlinirea termenului.

În considerarea argumentelor expuse, văzând dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui act procedural atrage decăderea, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenții-reclamanți A., D., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 80/15.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 martie 2020.