ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1421/2019

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din 22 octombrie 2018, a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de terțul intervenient A. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei încheieri a formulat recurs A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, admiterea cererii de intervenție accesorie în sensul admiterii contestației formulate prin care s-a solicitat anularea Încheierii nr. 109/11.10.2016 pronunțată de Curtea de Conturi a României În esență, recurenta a susținut că intimata Asociația Macedonenilor din România folosește împotriva sa Decizia nr. 7/24.08.2016, decizie ce face obiectul Dosarului nr. x aflat pe rolul Curții de Apel București, invocând motivele deciziei în vederea excluderii sale din asociație.

II. Soluția instanței de recurs. Cu privire la excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Înalta Curte constată că art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. permite evitarea sancțiunii nulității recursului, în cazul în care motivele invocate se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ. Or, din lecturarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că toate criticile pot fi subsumate motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"). Ca urmare, se va respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Curtea de Conturi, ca nefondată.

Examinând încheierea recurată în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentă este nefondat, încheierea pronunțată în cauză fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă, la circumstanțele de fapt ale litigiului, a normelor de drept procesual incidente, respectiv a prevederilor art. 61 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. În conformitate cu prevederile art. 61 alin. (1) și (3) noul C. proc. civ.: "(1) Orice are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. (3) Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți." În sensul dispozițiilor citate, rezultă că prin intervenția accesorie, terțul participă voluntar la judecată pentru a apăra drepturile uneia dintre părțile inițiale ale procesului.

Spre deosebire de intervenientul principal, intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unei pretenții proprii, ci urmărește, prin apărările pe care le face, ca instanța să pronunțe o soluție favorabilă părții pentru care a intervenit. Ca atare, natura juridică a intervenției accesorii este aceea de apărare. Totuși, în mod corect s-a apreciat că terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit. Pentru ca cererea sa să fie admisă în principiu, terțul intervenient trebuie să justifice un interes propriu, ceea ce înseamnă că drepturile sale ar putea fi afectate prin pronunțarea unei hotărâri defavorabile părții pentru care intervine.

În acest context, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a stabilit că simpla calitate a terțului A. de Președinte al Asociației Macedonenilor din România nu conferă acesteia un interes direct în anularea unor măsuri care privesc entitatea juridică, iar nu persoana fizică, terțul neavând dispusă în privința sa nici o măsură de către pârâta Curtea de Conturi a României. Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că, față de obiectul cererii, A. nu justifică un interes propriu, drepturile sale nefiind în niciun fel afectate prin hotărârea ce se va pronunța în cauză. 3. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 22 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2019. GGC - NN