ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 5 din data de 30.01.2020 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2017, printre altele, cu privire la inculpatul A., s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 47 C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. precum și art. 61 C. pen. inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa amenzii de 6000 RON (300 zile-amendă x 20 RON amendă/zi), pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă.

În temeiul art. 63 C. pen., inculpatului i s-a atras atenția că în situația în care se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, în tot sau în parte, instanța va înlocui numărul zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

S-a constatat că infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă pentru care este condamnat inculpatul prin prezenta sentință este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 102/08.12.2017 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin Decizia penală nr. 156/20.02.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare la care s-a adăugat amenda penală în sumă de 2000 RON, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de 4 ani.

S-a dispus descontopirea acestei pedepse rezultante de 3 ani închisoare la care s-a adăugat amenda penală în sumă de 2000 RON, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de 4 ani în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de proxenetism prevăzută la art. 213 alin. (1) C. pen., de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) C. pen. art. 5 C. pen., de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. aplicate prin Sentința nr. 203/2015 a Judecătoriei Mediaș și pedepsele au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 40 alin. (1), (2) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) și e) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 6000 RON amendă aplicata inculpatului prin prezenta sentință cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 203/2015 a Judecătoriei Mediaș și cu pedeapsa de 2000 RON amendă aplicată prin Sentința penală nr. 26/2017 a Judecătoriei Mediaș definitivă la data de 22.03.2017, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, respectiv un spor de 1 an închisoare și un spor de o treime din cealaltă pedeapsă cu amenda, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare la care se adaugă amenda penală în sumă de 6.666,6 RON.

S-a constatat că inculpatul a achitat suma de 2000 RON amenda penală, aplicată prin Sentința penală nr. 26/2017 a Judecătoriei Mediaș definitivă la data de 22.03.2017.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., a fost menținută suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. (1) C. pen., a fost stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., inculpatului i-au fost impuse următoarele obligații:

- să urmeze un curs de calificare profesională;

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Mediaș sau Primăriei Dumbrăveni, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., raportat la art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1), alin. (2) și alin. (4) C. pen., în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege, ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârșește o nouă infracțiune, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea pedepsei.

S-a constatat că inculpatul s-a aflat sub imperiul unor măsuri preventive după cum urmează: arest preventiv: 09.05.2016 - 08.02.2017; (mandat arestare preventivă nr. x/UP/10.05.2016), arest la domiciliu: 08.02.2017 - 13.04.2017, control judiciar: 13.04.2017 - la 27.06.2018.

În temeiul art. 72 C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului a fost dedusă durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu începând cu data de 09.05.2016 până la data de 13.04.2017.

În drept, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului A., care, având cunoștință de citarea pentru data de 22.12.2016 în calitate de martor a numitului B. în Dosarul penal nr. x/2016 a luat legătura telefonic cu acesta și l-a determinat să facă afirmații mincinoase cu privire la faptele și împrejurările esențiale cu privire la care va fi întrebat, având totodată reprezentarea faptului că B. urma să fie audiat în calitate de martor și în Dosarul penal nr. x/2016 al Tribunalului Sibiu, prevăzând, acceptând și urmărind ca actele sale de instigare la mărturie mincinoasă să influențeze și declarația pe care martorul urma să o dea în fața instanței, urmare a acestor acte de instigare numitul B. făcând afirmații mincinoase atât cu ocazia audierii sale în calitate de martor la data de 22.12.2016 în cadrul dosarului penal nr. x/2016, cât și cu ocazia audierii în calitate de martor din data de 17.07.2017 în Dosarul penal nr. x/2016 al Tribunalului Sibiu, întrunesc atât sub aspectul laturii subiective cât și sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 486/2020 din data de 30 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Sibiu împotriva Sentinței penale nr. 5/30.01.2020 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul penal nr. x/2017

A fost desființată sentința penală atacată sub aspectul modului de calcul al termenului de supraveghere ca urmare a operațiunii de contopire și rejudecând cauza în aceste limite, s-a decis menținerea pedepsei aplicate inculpatului, operațiunea de contopire și modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante în condițiile art. 91 C. pen., termenul de supraveghere și obligațiile stabilite conform art. 92 și art. 93 C. pen.

În temeiul art. 92 alin. (1) C. pen. raportat la art. 97 alin. (2) C. pen., termenul de supraveghere de 4 ani se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunțat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (Sentința penală nr. 102/08.12.2017 pronunțată de Tribunalul Sibiu rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 156/20.02.2019 a Curții de Apel Alba Iulia), respectiv de la data de 20.02.2019.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate privind pe inculpatul A., în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

*****

Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia, la data de 11.09.2020, în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În dezvoltarea motivului de recurs în casație, cu referire la cazul prev. de 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., procurorul a arătat că operațiunile de descontopire, urmate de recontopirea pedepselor conform art. 40 din C. pen., având ca temei procedural art. 585 C. proc. pen., reprezintă ele însele excepții de la autoritatea lucrului judecat, respectiv modificări ale pedepsei rezultante, chiar cu privire la pedepsele principale și cu atât mai mult, situația se aplică și în cazul pedepselor complementare care trebuie aplicate alături de cea principală.

S-a arătat că pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, respectiv pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. reprezintă de asemenea pedepse intrate în autoritatea lucrului judecat. Cu toate acestea, spre deosebire de pedeapsa rezultantă pronunțată prin Decizia nr. 156/20.02.2019 de către Curtea de Apel Alba Iulia, cu privire la această pedeapsă complementară/accesorie nu există în ființă nicio excepție de la această autoritate, pedeapsa nefiind desființată printr-o cale extraordinară de atac care să o reducă, să o majoreze sau să o înlăture.

S-a mai menționat în cererea de recurs în casație formulată că nu există niciun impediment de stabilire, în baza art. 45 C. pen., a unei pedepse complementare de interzicere a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și d) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, respectiv pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. d) C. pen. - legal și definitiv aplicate pe lângă pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen., aplicată condamnatului prin Decizia penală nr. 156/20.02.2020 de către Curtea de Apel Alba Iulia, aceasta cu atât mai mult cu cât pedeapsa complementară se execută imediat după ce pedeapsa aplicată cu amenda a rămas definitivă, conform art. 68 alin. (1), respectiv odată cu rămânerea definitivă a aplicării pedepsei închisorii cu suspendare sub supraveghere potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În opinia parchetului, neaplicarea unei pedepse complementare obligatorii potrivit legii, la rândul ei intrate în puterea lucrului judecat (a se observa dispozițiile art. 213 alin. (1) C. pen. care în caz de condamnare în baza acestui text obligă instanța la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi) este de natură să se încadreze în definiția cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele legale.

În susținerea acestei opinii a fost menționată Decizia nr. 302/RC/2018, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit aplicabilitatea acestui caz de recurs în casație și în situația în care pedeapsa complementară a fost aplicată într-un cuantum eronat față de cel legal aplicabil în cauza respectivă. Conform argumentului ad major ad minus procurorul a susținut că acest caz de recurs în casație este cu atât mai mult aplicabil când pedeapsa complementară/accesorie lipsește cu desăvârșire deși a fost aplicată potrivit textului de incriminare, iar art. 45 alin. (1) C. pen. este fără echivoc: Dacă pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.

Prin urmare, pentru motivele arătate în cuprinsul cererii formulate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia a solicitat admiterea recursului în casație privind pe inculpatul A., desființarea parțială a deciziei atacate în latură penală, rejudecarea cauzei în limitele desființării acesteia și în consecință să se dispună:

- în temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, alături de pedeapsa principală stabilită față de inculpatul A. - 3 ani închisoare și 6.666 RON amendă penală, din care s-a achitat 2000 RON amendă penală, cu aplic. art. 91 C. pen. pentru pedeapsa închisorii, așa cum aceasta a rămas definitivă prin decizia atacată;

- aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. cu privire la același inculpat, neexecutabilă decât din momentul unei eventuale revocări a suspendării sub supraveghere aplicate.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație prev. de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La data de 14.10.2020 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți Dosarul nr. x/2018, când Completul de filtru C5 a stabilit termen la data de 23.10.2020 pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., dată până la care, de asemenea, a fost depus raportul de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 23 octombrie 2020, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 06 noiembrie 2020, când, față de cererea de amânare a cauzei formulată de intimat pentru lipsă de apărare, pricina a fost amânată pentru termenul de judecată din data de 04.12.2020, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării și ale reprezentantului Ministerului Public pe fondul recursului în casație, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând recursul în casație declarat de Ministerul Public în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat în cauză de către Parchet prevede că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa (principală ori complementară), stabilită și aplicată, este nelegală.

În speță, în temeiul cazului de casare invocat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia a criticat hotărârea curții de apel arătând că decizia penală recurată este nelegală având în vedere omisiunea instanței de a face aplicarea art. 45 alin. (1) C. pen., în speță, impunându-se aplicarea pedepselor complementare și accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. dispuse de Judecătoria Mediaș prin Sentința penală nr. 203/2015, pe lângă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de proxenetism prin sentința menționată.

Prin decizia recurată în cauză, intimatul inculpat A. a fost condamnat la pedeapsa amenzii de 6000 RON (300 zile-amendă x 20 RON amendă/zi), pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă și totodată, s-a constatat că această infracțiune este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 102/08.12.2017 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin Decizia penală nr. 156/20.02.2019 a Curții de Apel Alba Iulia.

Astfel, s-a dispus descontopirea acestei pedepse rezultante de 3 ani închisoare la care s-a adăugat amenda penală în sumă de 2000 RON, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de 4 ani în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de proxenetism prevăzută la art. 213 alin. (1) C. pen., de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) C. pen. art. 5 C. pen., de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. aplicate prin Sentința nr. 203/2015 a Judecătoriei Mediaș și s-a dispus repunerea pedepselor în individualitatea lor.

De asemenea, în temeiul art. 40 alin. (1), (2) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) și e) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 6000 RON amendă aplicata inculpatului prin sentința pronunțată în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 203/2015 a Judecătoriei Mediaș și cu pedeapsa de 2000 RON amendă aplicată prin Sentința penală nr. 26/2017 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la data de 22.03.2017, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, respectiv un spor de 1 an închisoare și un spor de o treime din cealaltă pedeapsă cu amenda, dispunându-se în final ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare la care se adaugă amenda penală în sumă de 6.666,6 RON.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin Sentința penală nr. 102 pronunțată la data de 08.12.2017 de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 156 din 20.02.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. și i-au fost interzise inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (2) C. proc. civ. pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. d) C. pen. și în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. d) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracțiunea reținută prin decizie în sarcina inculpatului se află în concurs real între ele și în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 203/2015 a Judecătoriei Mediaș definitivă la data de 24.03.2016 prin Decizia penală nr. 316/A/2016 a Curții de Apel Alba Iulia, și prin Sentința penală nr. 26/2017 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la data de 07.03.2017.

A fost anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin Decizia penală nr. 316/2016 a Curții de Apel Alba Iulia, definitivă la data de 24.03.2016.

Prin aceeași decizie, nr. 156 din 20.02.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, după descontopirea pedepselor și repunerea în individualitatea lor, în baza art. 40 alin. (1), (2) C. pen., 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicata inculpatului prin sentința pronunțată în cauză cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 203/2015 a Judecătoriei Mediaș și cu pedeapsa de 2000 RON amendă aplicată prin Sentința penală nr. 26/2017 a Judecătoriei Mediaș definitivă la data de 22.03.2017, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 1+1+1) respectiv un spor de 1 an închisoare, dispunându-se ca inculpatul A. să execute în final pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare la care se adaugă amenda penală în sumă de 2000 RON.

Astfel, se constată că prin Sentința penală nr. 102 pronunțată la data de 08.12.2017 de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 156 din 20.02.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, procedând la contopirea pedepselor anterior menționate, instanța a dispus cu privire la pedeapsa principală rezultantă ce urmează a fi executată de către inculpatul A. fără a fi menționate pedepsele complementare și accesorii, decizia anterior menționată fiind definitivă și dobândind autoritate de lucru judecat.

Așa fiind, în prezent cauză, după ce s-a constatat că infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă pentru care este condamnat inculpatul în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin Decizia penală nr. 156/20.02.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, instanța a dispus descontopirea pedepselor și repunerea acestora în individualitatea lor și, astfel, potrivit legii a dispus contopirea pedepselor conform art. 40 alin. (1), (2) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) și e) C. pen., avându-se în vedere cele stabilite cu titlu definitiv prin Sentința penală nr. 102 pronunțată la data de 08.12.2017 de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 156 din 20.02.2019 a Curții de Apel Alba Iulia.

Într-adevăr, potrivit art. 45 alin. (1) C. pen., dacă pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.

Or, în speță, se constată că prin decizia instanței de apel recurată în cauză s-au avut în vedere întocmai cele statuate cu autoritate de lucru judecat prin decizia definitivă anterior menționată, astfel că în cauza de față nu există un temei legal pentru a se dispune aplicarea art. 45 C. pen. privind pedepsele complementare și accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. stabilite pe lângă pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea de proxenetism de către Judecătoria Mediaș prin Sentința penală nr. 203/2015.

Această chestiune nu vizează nelegalitatea pedepselor complementare și accesorii aplicate în prezenta cauză pentru a putea fi incident cazul de casare invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., ci vizează aplicarea pedepselor rezultante din cauza penală ce a format obiectul Dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Sibiu în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 102/2015, definitivă prin Decizia nr. 156/2019 și în cadrul căruia s-a constatat pluralitatea de infracțiuni, dispunându-se contopirea pedepsei din cauza respectivă cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 203/2015 și prin Sentința penală nr. 26/2017 ale Judecătoriei Mediaș.

Așa cum se poate observa, împotriva Deciziei penale nr. 156 din 20.02.2019 a Curții de Apel Alba Iulia prin care s-a dispus contopirea pedepselor pentru infracțiunile concurente constatate, Parchetul nu a exercitat calea de atac a recursului în casație raportat la aplicarea unor pedepse în afara limitelor legale, conform cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În aceste condiții, solicitarea Ministerului Public formulată prin prezenta cale extraordinară de atac nu are temei legal, în condițiile în care, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, nelegalitatea pedepsei invocată de procuror privind neaplicarea pedepselor complementare și accesorii nu vizează cauza de față.

În consecință, criticile Parchetului sunt neîntemeiate, iar decizia atacată este legală și prin urmare, recursul în casație declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva Deciziei penale nr. 486/2020 din data de 30 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe intimatul inculpat A., ca nefondat.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva Deciziei penale nr. 486/2020 din data de 30 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe intimatul inculpat A..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 decembrie 2020.

GGC - GV