ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 februarie 2025

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24/26.02.2021 pronunțată de Judecătoria Agnita în dosarul nr. x/2019, printre alte dispoziții, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 49 din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen., art. 78 din C. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 36 alin. (1) din C. pen., art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 36 alin. (1) din C. pen., art. 207 alin. (1), (2) din C. pen., art. 342 alin. (2) din C. pen.

Prin decizia penală nr. 688/24.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2019 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita, inculpatul A., inculpata B. și partea civilă C. împotriva sentinței penale nr. 24/26.02.2021 pronunțate de Judecătoria Agnita, în dosarul nr. x/2019.

A fost desființată sentința penală apelată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Agnita, ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal a urmat să își reia cursul fiind încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care s-a dispus începerea judecății - încheierea penală din data de 18.12.2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Agnita.

A fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A..

Prin sentința penală nr. 66/31.07.2023 pronunțată de Judecătoria Agnita în dosarul nr. x/2019 s-au dispus următoarele:

În baza art. 47 din C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat în dauna părții civile D..

În baza art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (împotriva părților civile E. și C.).

În baza art. 207 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de șantaj în dauna părții civile E..

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, și Decizia ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din 25.10.2022, a fost dispusă încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 342 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) cu aplicarea art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., inculpatul a fost obligat la executarea pedepsei cele mai grele de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an si 4 luni închisoare (o treime din celelalte pedepse), executând în final pedeapsa de 4 ani si 4 luni închisoare.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 04.09.2019, a arestului preventiv în perioada 05.09.2019-23.11.2019, și a arestului la domiciliu în perioada 23.11.2019-14.02.2020.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, printre alții, a declarat apel și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 342 din data de 13 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2019, printre altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 66/31.07.2023 pronunțată de Judecătoria Agnita, în dosarul nr. x/2019.

A fost desființată sentința penală apelată sub aspectul laturii penale în ceea ce privește greșita încadrare juridică a faptei de furt calificat în ceea ce îl privește pe inculpatul A., greșita reținere a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. în raport de infracțiunea prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., greșita modalitate de individualizare a executării pedepsei aplicată inculpatului A. precum și a obligării greșite a inculpatului A. la plata daunelor morale către partea civilă C., respectiv către partea civilă E. în raport de infracțiunea de înșelăciune și judecând cauza în aceste limite:

S-a constatat că prin încheierea de ședință din data de 11.01.2024 Curtea de Apel Alba Iulia a dispus schimbarea încadrării juridice privind fapta de furt calificat pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată astfel:

- în ce-l privește pe inculpatul A., din infracțiunea de instigare la furt calificat prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) din C. pen. - art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) din C. pen. în infracțiunea de instigare la furt calificat prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) din C. pen. - art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 47 din C. pen. rap la art. 228 alin. (1) din C. pen. - art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplic art. 77 lit. a) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat (faptă din data de 31.07/01.08.2019, persoană vătămată D.)

În baza art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (persoane vătămate E. și C. - 2 acte materiale din perioada 2018 - 04.09.2019).

S-a menținut pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 207 alin. (1), (2) din C. pen. inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de șantaj (persoană vătămată E.).

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele din prezenta și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 3 ani = 1 an), rezultând o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe o durată de 4 ani, ce constituie termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul va fi obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sibiu la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supraveghere sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 94 alin. (2) din C. pen. supravegherea executării acestei obligații se va face de Serviciul de Probațiune Sibiu.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., inculpatul pe parcursul termenului de supraveghere, are obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității timp de 120 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1), (4) din C. pen. respectiv asupra faptului că, pe parcursul termenului de supraveghere nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligațiilor impuse sau stabilite de lege, sau săvârșirea unei noi infracțiuni, va atrage revocarea suspendării și executarea pedepsei în întregime.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicată inculpatului A., durata reținerii din data de 04.09.2019 = 24 ore, a arestării preventive de la 05.09.2019 - 23.11.2019 precum și a arestului la domiciliu de la 23.11.2019 - 14.02.2020.

A fost înlăturată dispoziția de obligare a inculpatului A. la plata daunelor morale către partea civilă C..

Împotriva deciziei penale nr. 342 din data de 13 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2019, inculpatul A., a declarat recurs în casație la data de 23 mai 2024 .

În motivare, inculpatul A., prin apărător ales, a criticat decizia recurată, apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând, admiterea recursului în casație, desființarea în parte a deciziei recurate și înlăturarea nelegalității privind soluționarea acțiunii civile exercitate de D. și C..

A arătat că, prin sentința atacată, Judecătoria Agnita a soluționat acțiunea civilă, reținând în esență că persoana vătămată D. s-a constituit parte civilă, însă, ca urmare a anulării tuturor actelor de procedură, nu s-a mai ținut seama de declarația anterioară, în condițiile în care nu s-a mai dat o altă declarație din partea acestuia. De altfel, s-a reținut că martora, soția persoanei vătămate F., ar fi vorbit despre recuperarea contravalorii a 700 gr. aur, alte inele, pandantive, cercei, brățări și 2 broșe, fără a putea indica dacă s-au recuperat toate bijuteriile din argint. În atare condiții, a fost admisă acțiunea civilă formulată de D., bunurile menționate fiind catalogate ca fiind comune, iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.420 euro și 154.000 RON, în condițiile în care instanța a constatat că nu se poate reține acea declarație prin care a solicitat aceste sume.

În concret, a arătat că decizia penală atacată este contrară normelor de drept aplicabile în ceea ce privește constituirea legală de parte civilă, bunuri comune și legea civilă. Or, majoritatea bunurilor primite de către martora F. nu pot fi considerate bunuri comune, în contra celor susținute de către instanța de control judiciar. În acest sens au fost încălcate dispozițiile de ordin material, respectiv art. 340 pct. a),b) și g) din C. civ.

Totodată, a arătat că, în ceea ce privește acțiunea civilă ce o vizează pe C., instanța de fond nu a avut nicio preocupare asupra motivării condițiilor care stau la baza răspunderii civile, respectiv prejudiciu, vinovăție, faptă și legătură de cauzalitate. Instanța de fond în mod general a considerat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile, fără să arate în concret care este prejudiciul efectiv comis, vinovăția inculpatului, fapta și mai ales legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. În acest sens, nu s-a dovedit că inculpatul ar fi fost cel care a ridicat sumele de bani trimise de către partea civilă, în special suma de 17.342,4 euro, 3.500 euro.

Aceste sume sunt dovedite a fi trimise, dar nu și dovedite a fi ridicate de către inculpat.

Prin încheierea din 18.09.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2019 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 342 din data de 13 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor formulate, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 18.09.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curți învestite cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, calea de atac extraordinară a recursului în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

În esență, se observă că inculpatul solicită să se constate greșita soluționare a laturii civile a cauzei, iar pe cale de consecință, să se înlăture nelegalitatea privind soluționarea acțiunii civile exercitate de D. și C..

Și-a întemeiat recursul în casație pe dispozițiile art. 2 alin. (2) din C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât C. proc. pen. nu cuprinde motive de casare cu privire la latura civilă.

Referitor la partea civilă D., a susținut că decizia atacată este contrară normelor de drept aplicabile în ceea ce privește constituirea legală de parte civilă, bunuri comune și legea civilă.

În acest sens, a arătat că partea civilă a precizat că prejudiciul a constat în furtul bijuteriilor, ceas și laptop, precizare care s-a realizat prin declarația sa înainte de anularea actelor de procedură, iar conform primei instanțe nu a mai fost luată în considerare. Astfel că, ceea ce s-a luat în considerare a fost de fapt declarația unui martor, respectiv a soției acestuia.

Pe de altă parte, se arată în cererea scrisă că bunurile aparțin martorului, și nu părții civile, instanța apreciind în mod eronat că acestea pot fi considerate bunuri comune, sens în care au fost încălcate, în opinia inculpatului, art. 340 pct. a), b) și g) din C. civ.

Referitor la partea civilă C., apărarea a susținut că nu s-a dovedit că inculpatul ar fi fost cel care a ridicat sumele de bani trimise de către partea civilă, în special suma de 17.342,4 euro și suma de 3.500 euro. Aceste sume sunt dovedite a fi trimise, dar nu și dovedite a fi ridicate de către inculpat (sens în care a indicat declarații de martori date în cauză).

În concluzie, apărarea a evidențiat că din probe nu rezultă că sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune și nici condițiile răspunderii civile.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. poate formula cerere de recurs în casație inculpatul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.

Totodată, reține că deși C. proc. pen. stipulează faptul că latura civilă a procesului penal poate fi supusă recursului în casație, analiza dispozițiilor art. 438 din C. proc. pen. relevă faptul că nu există cazuri de casare care să privească exclusiv latura civilă a cauzei, soluția privind acțiunea civilă putând fi influențată indirect ca efect al soluției cu privire la latura penală.

Or, cum în cauză prin singura referire pe care inculpatul o face cu privire la latura penală critică temeinicia hotărârii atacate, susținând că din probe nu rezultă că sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune, Înalta Curte nu identifică modificări ale aspectelor ce țin de latura penală, și ca atare, aspectele ce țin de latura civilă nu pot face obiectul recursului în casație.

De altfel, analiza conținutului mijloacelor de probă pe baza cărora instanța de apel a concluzionat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, dar și a relevanței ori certitudinii acestor mijloace este specifică evaluării unor elemente esențialmente de fapt, care nu pot fi cenzurate în recursul în casație.

Instanța de casație nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată prin hotărârea definitivă recurată.

În raport cu aspectele prezentate mai sus, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurentul-inculpat nu pot conduce la modificarea soluției dispuse cu privire la acțiunea penală, și implicit nici a celei referitoare la acțiunea civilă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 342 din data de 13 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE OTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 342 din data de 13 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2025.