ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4204/2018

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 11 februarie 2015 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, s-a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 172/16.02.2010 a aceleiași instanțe.

Împotriva încheierii de ședință din 11 februarie 2015 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, a declarat recurs revizuenta A..

Recursul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 31 mai 2016.

Prin încheierea de ședință din 28 septembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.

Ulterior, prin încheierea de ședință din 11 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurenta-revizuentă A. și a menținut măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea din 28 septembrie 2016.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 23 octombrie 2018, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an.

Ca atare, perimarea apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra căilor de atac.

În speță, din culpa părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 28 septembrie 2016 - data suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta-revizuentă A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 25 septembrie 2017, însă prin încheierea de ședință din 11 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins cererea de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea din 28 septembrie 2016, având în vedere conduita procesuală a recurentei care a depus, în mod formal, cerere de repunere pe rol a cauzei, fără a se prezenta în instanță pentru a o susține și fără a solicita judecarea în lipsă.

Se constată așadar că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. din C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

În consecință, se va constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii de ședință din 11 februarie 2015 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 fiind perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii de ședință din data de 11 februarie 2015 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 decembrie 2018.

GGC - GV