ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 423/2021

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea de ședință din data de 18.11.2020 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 598 din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A.

În acest sens, s-a reținut că, în fapt, contestatorul A. execută în penitenciarul Galați pedeapsa rezultantă de 29 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 81/19.02.2019 a Tribunalului Galați, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 637/A/22.05.2018 a Curții de Apel Galați, pentru săvârșirea în stare de recidivă postexecutorie a infracțiunilor de omor calificat, viol și violare de domiciliu.

Prin contestația la executare, condamnatul a solicitat acordarea de compensații bănești pentru cazarea în condiții necorespunzătoare în perioada 20.03.2013-06.05.2014, când a executat o altă pedeapsă privativă de libertate.

Dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, introduse prin Legea nr. 169/2017, reglementează o măsură compensatorie în favoarea persoanelor care au executat pedepse ori măsuri preventive privative de libertate în condiții necorespunzătoare, prin cazarea în centre de detenție ori de reținere și arestare preventivă lipsite de condițiile impuse de standardele europene.

În esență, această măsură presupune considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare începând cu 24 iulie 2012, cu consecințe asupra cuantumului pedepsei executate efectiv și, implicit, asupra restului de pedeapsă rămas neexecutat, în ipoteza liberării condiționate.

Dispozițiile legale anterior menționate nu prevăd ipoteza scăderii zilelor executate în condiții necorespunzătoare dintr-un alt mandat de executare emis ulterior, condamnatul având la dispoziție doar posibilitatea de a solicita compensarea sub forma despăgubirilor bănești.

Instanța nu a putut da curs solicitărilor contestatorului de a fi despăgubit pentru cazarea în condiții necorespunzătoare pe calea contestației la executare, întrucât într-o astfel de procedură instanța nu a fost abilitată să acorde despăgubiri, deținutul având posibilitatea să recurgă la dispozițiile dreptului comun.

Cum cele arătate de contestator nu au constituit caz de contestație la executare instanța a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A.

Cu privire la obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare, instanța a avut în vedere că, în cazul respingerii cererii, persoana care a formulat-o nu poate fi exonerată de obligația de a plăti cheltuielile judiciare avansate de stat, obligație ce este impusă de caracterul nejustificat al inițiativei sale procesuale. Într-o asemenea situație, culpa procesuală a persoanei care a formulat în mod nejustificat cererea constituie temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar dacă aceasta nu presupune și existența relei-credințe.

II. Împotriva încheierii de ședință din data de 18.11.2020 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/2020 condamnatul A. a formulat contestație.

Prin Decizia penală nr. 32/C din data de 26.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale 311 din data de 18.11.2020 pronunțată de Tribunalul Galați.

Instanța de control a observat că în cererea introductivă, petentul-condamnat a solicitat acordarea unor compensații bănești pentru executarea detenției în condiții necorespunzătoare, în perioada 20.03.2013 - 06.05.2014, conform art. 551 din Legea nr. 254/2013.

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Față de motivele invocate de petentul-condamnat în cererea sa, instanța de control a apreciat că temeiul de drept al cererii sale nu ar putea fi încadrat în niciuna dintre literele art. 598 din C. proc. pen.

Potrivit art. 551 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013 "La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată. (...) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.".

Prin Decizia nr. 7/2018 (M. Of. nr. 548 din 02/07/2018) Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că "în interpretarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancționator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) C. pen., trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiționată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condițiilor de detenție necorespunzătoare".

Aceeași decizie reține, printre altele, și că "În cuprinsul dispozițiilor art. 551 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013, legiuitorul nu distinge, în acordarea măsurii compensatorii, între persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 și persoanele liberate condiționat și nu limitează aplicarea dispozițiilor art. 551 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013 la persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii la momentul intrării în vigoare a legii menționate.

În consecință, în absența unui temei legal, persoanele liberate condiționat anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 nu pot fi excluse din sfera de aplicare a dispozițiilor art. 551 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013, în ipoteza în care sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (2) C. pen. privitoare la revocarea liberării condiționate. (…)

(…) excluderea persoanelor liberate condiționat anterior, din sfera de aplicare a dispozițiilor art. 551 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013, atunci când devin incidente dispozițiile în materia revocării liberării condiționate, ar contraveni voinței legiuitorului, care rezultă din evoluția procesului legislativ."

Față de cele expuse mai sus, Curtea a observat că singura compensare oferită de Legea nr. 169/2017 (prin care a fost introdus art. 551 în Legea nr. 254/2013) pentru executarea detenției în condiții necorespunzătoare o reprezintă zilele considerate ca executate ce sunt deduse din cuantumul pedepsei pe care persoana condamnată o execută. Dispozițiile legale enunțate nu prevăd posibilitatea ca persoana condamnată să opteze, eventual, pentru o compensație bănească în locul beneficiului deducerii unor zile suplimentare din pedeapsă. Obținerea unor compensații bănești pentru executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare poate fi realizată doar pe calea unei acțiuni civile, de drept comun.

Față de cele expuse mai sus, instanța de control a apreciat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 32/C din data de 26.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori condamnatul A. a formulat contestație.

La termenul din data de 22 aprilie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității contestației formulată.

Înalta Curte, analizând hotărârea atacată, constată inadmisibilitatea contestației.

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului impune existența unei căi judiciare efective care să permită părții de a beneficia de o cale de atac, dreptul de acces la o instanță fiind un element inerent al garanțiilor consacrate de acest articol și oferă instanței dreptul, ca în fiecare caz, să procedeze la o evaluare în lumina particularităților procedurii, pentru ca în aplicarea normelor de procedură, să se evite un formalism excesiv care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor și o flexibilitate excesivă care ar conduce la eliminarea condițiilor procedurale stabilite de lege.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, principiu statuat la art. 16 din Legea nr. 304/2004, articol ce reprezintă, de altfel, o aplicație a dispozițiilor art. 129 din Constituție care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

Totodată, dispozițiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen. prevăd:

"calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".

În acest context, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestației formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 32/C din data de 26.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 311 din data de 18.11.2020 pronunțată de Tribunalul Galați, decizia purtând mențiunea, definitivă".

Prin urmare, contestatorul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, dacă legea nu prevede vreo cale de atac, nu se pot crea artificial astfel de căi, legislația referitoare la formalitățile și termenele care trebuie respectate pentru a formula o cale de atac vizând asigurarea bunei administrări a justiției și respectarea, în special, a principiului securității juridice.

Așadar, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept, sancțiunea procedurală a inadmisibilității intervenind atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude.

Pentru aceste motive, va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 32/C din data de 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 32/C din data de 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2021.

GGC - NN