ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

14.01.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 15 decembrie 2020 s-a înregistrat pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2020, sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, cu acordul de recunoaștere a vinovăției din data de 14 decembrie 2020, încheiat în dosarul nr. x/2019, conform dispozițiilor art. 478 și următoarele din C. proc. pen., cu inculpatul A. deputat în Parlamentul României (avocat suspendat pe durata mandatului de deputat) cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În ședința publică de judecată din data de 14 ianuarie 2021, instanța a pus în discuție excepția necompetenței, după calitatea persoanei, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de a soluționa cauza, având în vedere că urma alegerilor parlamentare din decembrie 2020 inculpatul și-a pierdut calitatea de deputat.

Analizând excepția necompetenței după calitatea persoanei a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa cauza, se rețin următoarele:

Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că instanța competentă să se pronunțe asupra acordului de recunoaștere a vinovăției este instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.

Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile de înaltă trădare, infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și membrii din România în Parlamentul European, de membrii guvernului, de judecătorii Curții Constituționale, de membrii CSM, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Normele care reglementează competența după materie și după calitatea persoanei sunt imperative, sub sancțiunea nulității absolute, prev. de art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., care poate fi invocată în orice stare a procesului, de părți și din oficiu de instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 48 alin. (1) C. proc. pen., când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului sau s-a dat citire actului de sesizare a instanței.

La data sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența soluționării cauzei privind acordul de recunoaștere a vinovăției din data de 14 decembrie 2020, încheiat în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, conform dispozițiilor art. 478 și următoarele din C. proc. pen., aparținea acestei instanțe, în raport de calitatea de deputat în Parlamentul României a inculpatului A..

Încetarea calității de deputat a inculpatului A., calitate pe care acesta o avea la momentul săvârșirii faptei de care este acuzat și care nu are legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia, are efecte asupra competenței personale speciale a instanței supreme în judecarea infracțiunilor comise de persoanele ce au calitatea cerută de lege, în condițiile dispozițiilor art. 40 C. proc. pen.

Ca atare, urmează să fie admisă excepția necompetenței după calitatea persoanei a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., infracțiunile săvârșite de avocați sunt de competența curții de apel.

Inculpatul A. are calitatea de avocat în cadrul Baroului Brașov, fiind suspendat la cerere pe perioada exercitării mandatului de deputat. Suspendarea acestei calități presupune, în mod logic, lipsa exercițiului profesiei, dar nu și pierderea calității în sine, ci numai imposibilitatea exercitării ei.

Calitatea de avocat a inculpatului nu a încetat, această instituție operând doar în cazurile prevăzute de art. 27 lit. a)-d) din Legea nr. 51/1995.

Având în vedere dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care menționează:

"Competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii", iar în cauză locul săvârșirii infracțiunii este în raza de competență a Curții de Apel Brașov, urmează a se trimite cauza la această instanță, spre competentă soluționare.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.