ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 719/2020

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au dispus următoarele:

În baza dispozițiilor art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, coroborat cu art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată cu referire la art. 113 alin. (2) din același act normativ, s-a menținut măsura arestării față de persoana solicitată Di Fiore Seregem, cu privire la care, prin Sentința penală nr. 66 din 1 octombrie 2020 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă, s-a dispus predarea către autoritatea judiciară emitentă - Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Aquila, în Dosarul cu număr de referință N.SIEP x/2018 și N. x/2020 REG ESTR, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 2 septembrie 2020 în vederea executării unei pedepse de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de "încercare de extorcare" prev. de art. 81, art. 56 și art. 629 din C. pen. italian, pentru o durată de 30 zile, cu începere de la data de 31 octombrie 2020 și până la data de 29 noiembrie 2020, inclusiv, în vederea predării efective către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, s-a dispus ca hotărârea să fie comunicată autorităților prevăzute de art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Iași a reținut, în esență, că prin Sentința penală nr. 66 din 1 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a dispus admiterea sesizării formulate de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Aquila, în Dosarul cu număr de referință N.SIEP x/2018 și N. x/2020 REG ESTR, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 2 septembrie 2020 în vederea executării unei pedepse de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de "încercare de extorcare" prev. de art. 81, art. 56 și art. 629 din C. pen. italian, pe numele persoanei solicitate Di Fiore Seregem, s-a constatat că persoana solicitată Di Fiore Seregem a consimțit la predare și nu a renunțat la regula specialității și s-a dispus predarea persoanei solicitate Di Fiore Seregem către autoritatea judiciară emitentă, cu respectarea beneficiului regulii specialității.

Totodată, în baza dispozițiilor art. 104 alin. (9) și (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate Di Fiore Seregem, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 1 octombrie 2020 până la data de 30 octombrie 2020 inclusiv, în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă - Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Aquila iar în baza dispozițiilor art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate Di Fiore Seregem.

Ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești sus arătate, I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Polițienească - Biroul SIRENE România s-a adresat Curții de Apel Iași cu o solicitare de "prelungire a măsurii arestului" persoanei solicitate Di Fiore Seregem, motivat de imposibilitatea predării persoanei solicitate față de măsurile de siguranță impuse în contextul evoluției epidemiei de COVID-19 și solicitarea autorităților italiene de prelungire a termenului de predare până la data 06 noiembrie 2020, când se încearcă organizarea unui zbor special pentru preluarea mai multor persoane din România.

În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului prin prisma cererii cu care a fost învestită, Curtea de Apel Iași, a reținut că potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile dacă se impune menținerea arestării în vederea predării iar potrivit art. 104 alin. (10) din același act normativ durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Având în vedere că durata arestării persoanei solicitate în vederea predării nu a depășit durata maximă de 180 de zile, față de împrejurarea obiectivă legată de evoluției epidemiei de COVID-19 care a împiedicat autoritățile italiene să realizeze preluarea persoanei solicitate, ținând seama de necesitatea de a asigura, în mod efectiv, predarea, pentru a preîntâmpina riscul de fugă sau riscul de sustragere, Curtea a apreciat că se impune menținerea pentru încă 30 de zile a măsurii arestării preventive în vederea predării, ca unică măsură preventivă eficientă, în scopul de a asigura desfășurarea în bune condiții a predării persoanei solicitate și de a împiedica sustragerea persoanei solicitate.

Totodată, s-a constatat că misiunea de predare/preluare efectivă a persoanei solicitate nu a putut fi executată din motive care țin de contextul pandemic actual, național și internațional, cauzat de pandemia de COVID-19, imposibilitatea predării/preluării neputând fi imputată autorităților din statul emitent, respectiv din statul de executare.

De asemenea, a apreciat că efectul util al instrumentului de cooperare judiciară internațională în materie penală nu poate fi atins decât în condițiile asumării încrederii reciproce și recunoașterii angajamentelor dinte state, inclusiv în privința stabilirii unui nou termen de predare/preluare în împrejurările speciale date de pandemia cu noul coronavirus.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată Di Fiore Seregem care, în esență, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată Di Fiore Seregem în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevede următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită (...).

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112" iar în conținutul alin. (10) teza finală, stabilește că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

Totodată, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din același act normativ "După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă și a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunțării hotărârii definitive de predare, cât și procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că prin Sentința penală nr. 66 din 1 octombrie 2020, pronunțată de Curtea din Apel Iași în urma admiterii sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus și arestarea persoanei solicitate Di Fiore Seregem, pentru o durată de 30 de zile, de la data de 1 octombrie 2020 până la data de 30 octombrie 2020, inclusiv, în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia.

Întrucât, pe fondul pandemiei de coronavirus, nu s-a putut proceda la predarea persoanei solicitate Di Fiore Seregem către autoritățile judiciare italiene, până la data de 30 octombrie 2020, I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Polițienească - Biroul SIRENE România a solicitat instanței prelungirea măsurii preventive a arestului persoanei solicitate, având în vedere precizările făcute de către autoritățile judiciare italiene, în sensul că predarea urmează să se efectueze cu un zbor special până la 06 noiembrie 2020, solicitare admisă de instanță prin încheierea din data 22 octombrie 2020.

Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. (9) și alin. (10) și (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din același act normativ Curtea de Apel Iași în mod corect a dispus menținerea măsurii arestării față de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 31 octombrie 2020 și până la data de 29 noiembrie 2020, inclusiv, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.

Persoana solicitată în susținerea contestației nu a formulat critici în ceea ce privește argumentele de fapt și de drept care au fundamentat instanța de fond, ci a contestat împrejurarea că, în contextul existenței pandemiei de coronavirus, există posibilitatea de a nu putea fi preluat de autoritățile judiciare italiene, sens în care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive, cu cea a arestului la domiciliu până la momentul predării.

Evaluând susținerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte relevă caracterul lor neîntemeiat, reținând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării este obligatorie în situația dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare.

Legea specială nu permite o măsură alternativă în această situație, întrucât, așa cum corect a reținut instanța de fond, predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest preventiv raportat la prevederile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, care conțin referiri cu privire la menținerea, prelungirea, verificarea periodică a măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 C. proc. pen. și reglementează, totodată, măsurile ce pot fi luate în cursul judecății procedurii de punere în executare a unui mandat european de arestare, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În ceea ce privește susținerea contestatorului persoană solicitată privind incertitudinea predării sale în actualul context epidemiologic, Înalta Curte reține că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât și sancțiunea care intervine în caz contrar, respectiv aceea a punerii în libertate a persoanei solicitate în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare.

Aceste prevederi legale se completează cu dispozițiile art. 104 alin. (10), teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, care stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

În acest context, Înalta Curte reține că persoana solicitată Di Fiore Seregem a fost reținută începând cu data de 30 septembrie 2020, ora 21:05, iar la data de 1 octombrie 2020 a fost arestată provizoriu până la data de 30 octombrie 2020, inclusiv, (prin Sentința penală nr. 66 din 1 octombrie 2020 a Curții de Apel Iași) iar, ulterior, prin încheierea contestată în cauză, măsura a fost menținută pentru încă 30 de zile, de la data de 31 octombrie 2020 până la data de 29 noiembrie 2020, inclusiv, în vederea predării ei către autoritățile judiciare din Italia.

În consecință, constată că măsura dispusă de instanța de fond este legală și temeinică și nu dura acesteia nu a depășit perioada maximă de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

Astfel, în mod justificat a fost menținută măsura arestării în vederea predării temporare a persoanei solicitate Di Fiore Seregem, în scopul asigurării executării mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv arestul la domiciliu, neputând fi dispusă în cauză în raport de dispozițiile legale din legea specială anterior menționate.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea măsurii arestării persoanei solicitate Di Fiore Seregem în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele constituționale prevăzute de art. 21 și art. 23 din Constituție, precum și de art. 5 și 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispozițiilor art. 104 alin. (9) și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică și legală.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată Di Fiore Seregem împotriva încheierii din 22 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul interpretului de limba italiană se va plăti din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată Di Fiore Seregem împotriva Încheierii din 22 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba italiană se va plăti din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM