ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 322 din 25 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, privind pe inculpatul A., constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 334/D din data de 30 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. x/2019, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 250 alin. (3) din C. pen., (faptă incriminată anterior de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002) cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., pentru comiterea infracțiunii de "transmitere neautorizată către altă persoană o oricăror date de identificare", condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 (un an) închisoare.

În temeiul art. 325 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptă incriminată anterior de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969) și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., pentru comiterea infracțiunii de "fals informatic, în formă continuată", condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 365 alin. (2) cu referire al alin. (1) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptă incriminată anterior de art. 46 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969), cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pentru comiterea infracțiunii de "operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice", condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 38 din C. pen. cu aplicarea art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și cu art. 40 din C. pen. s-a aplicat inculpatului B., pedeapsa cea mai mare, la care s-a adăugat o treime din celelalte trei pedepse, pedeapsa rezultantă fiind de 4 (patru) ani și 10 (zece) luni închisoare.

În temeiul art. 365 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptă incriminată anterior de art. 46 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969), cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pentru comiterea infracțiunii de "operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice", condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 38 din C. pen. cu aplicarea art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și a art. 40 din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai mare, la care s-a adăugat o treime din cea de-a doua pedeapsă, pedeapsa rezultantă fiind de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilirea unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului A. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din C. pen., s-a impus inculpatului A. să execute următoarea obligație: să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău jud. Bacău, sau la Primăria Bacău - Serviciul Public de Salubritate și Spații Verzi Bacău, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.

În temeiul art. 19 din C. proc. pen. și art. 397 din C. proc. pen. s-a constatat că în cauză nu există prejudicii.

În temeiul art. 112 lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. a următoarelor bunuri folosite la comiterea infracțiunilor: telefonul mobil x, seria x cu cartela C. seria x a fost sigilat cu bandă autosigilantă cu inscripția D.I.I.C.O.T., laptopul marca x, prevăzut cu mediul de stocare a datelor informatice seria x, capacitate 256 GB a fost sigilat cu bandă autosigilantă cu inscripția D.I.I.C.O.T. și un hard disk-ul marca x seria x, capacitate 1 TB a fost sigilat cu bandă autosigilantă cu inscripția D.I.I.C.O.T.

S-a constatat că inculpatul A. a avut trei apărători aleși.

S-a constatat că inculpatul B., a avut apărător desemnat din oficiu, onorariul pentru asistența juridică din oficiu fiind reținut în sarcina statului.

În temeiul art. 274 din C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului B., la plata sumei de 300 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus și cei 200 RON cheltuieli judiciare avansați pe parcursul urmăririi penale. În temeiul art. 274 din C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei de 200 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus și cei 100 RON cheltuieli judiciare avansați pe parcursul urmăririi penale.

Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond au declarat apel inculpații B. și A..

Prin Decizia penală nr. 322 din 25 martie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 334/D din 30 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul x/2019

S-a desființat, în parte, sentința apelată, s-a reținut cauza spre rejudecare și, în fond:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului B., în pedepsele componente și s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 39 lit. b) din C. pen., s-au contopit pedeapsa menționată mai sus cu pedepsele aplicate inculpatului de instanța de fond și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 10 luni, o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. proc. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Onești sau în cadrul Primăriei Ștefan cel Mare, jud. Bacău, o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunilor prevăzute de art. 250 alin. (3) din C. pen. și art. 365 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a prescripției răspunderii penale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate la instanța de fond în ceea ce-l privește pe inculpatul A. au fost reținute în sarcina statului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În ceea ce îl privește pe inculpatul A., s-a reținut că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile deduse judecății, pentru următoarele considerente:

Raportat la durata termenelor de prescripție, dispozițiile privind prescripția răspunderii penale prevăzute de noul C. pen. s-a apreciat că sunt mai favorabile decât cele prevăzute în vechiul C. pen.

Infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (3) din C. pen. se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar infracțiunea prevăzută de art. 365 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din C. pen. se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă. Potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani. Potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., termenele de prescripție încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii.

S-a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (3) din C. pen. a fost comisă în perioada 27 noiembrie 2013 - 9 decembrie 2013. Fiind în prezența unei infracțiuni continuate, conform art. 154 alin. (2), termenul de prescripție de 5 ani se calculează de la data ultimului act material, respectiv de la 9 decembrie 2013, împlinindu-se la 8 decembrie 2018, cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei la care a început să curgă, conform art. 186 teza a II-a din C. pen.

De asemenea, infracțiunea prevăzută de art. 365 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din C. pen. a fost comisă în perioada 27 noiembrie 2013 - 18 decembrie 2013. Fiind tot în prezența unei infracțiuni continuate, conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție de 5 ani se calculează de la data ultimului act material, respectiv de la 18 decembrie 2013, împlinindu-se la 17 decembrie 2018, cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei la care a început să curgă, conform art. 186 teza a II-a din C. pen.

Potrivit art. 155 alin. (1) și (4) din C. pen., cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.

Articolul menționat mai sus a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 Curții Constituționale. În prezent, întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale se produce în condițiile reținute la parag. 34 din Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale, respectiv doar "prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal", în mod asemănător soluției legislative anterioare, prevăzute la art. 123 alin. (1) din C. pen. anterior, care, în opinia judecătorului constituțional, "îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în prezenta cauză".

În cauză, primul act de procedură care a fost comunicat inculpatului, susceptibil de a întrerupe prescripția răspunderii penale, a fost actul procedural de aducere la cunoștință a calității de suspect, îndeplinit la data de 11 ianuarie 2019, așa cum reiese din procesul-verbal întocmit în acest sens .

S-a apreciat că procesul-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect a drepturilor și obligațiilor aferente, întocmit la data de 14 decembrie 2017, nu poate întrerupe prescripția pentru faptele deduse judecății, întrucât acest act procedural a fost întocmit în altă cauză, respectiv în Dosarul nr. x/2017, aflat în instrumentarea DIICOT- Structura Centrală.

Din procesul-verbal aflat la fila x, s-a reținut că rezultă că, la data de 14 decembrie 2017, s-a procedat la aducerea la cunoștința inculpatului A. a calității sale de suspect în Dosarul nr. x/2017, acest act procedural întrerupând prescripția răspunderii penale în raport cu faptele ce formează obiectul acestei cauze, iar nu și cu faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză (Dosarul nr. x/2013).

Raportat la data comiterii faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de normele incriminatoare pentru aceste fapte (pedeapsa închisorii care nu depășește 5 ani), a constatat că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție prevăzut de art. 155 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani, nemaifiind astfel posibilă tragerea la răspundere penală a inculpatului A..

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat prezentul recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău.

Procurorul a invocat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. - "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal;". În motivarea recursului în casație, s-a susținut că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., întrucât în cauză nu a intervenit prescripția răspunderii penale.

În esență, s-a precizat că, la data de 7 decembrie 2018, s-a dispus extinderea urmăririi penale față de inculpatul A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (3) din C. pen. și art. 365 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din C. pen.. Procesul-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect s-a încheiat la data de 11 ianuarie 2019. Pentru aceleași infracțiuni s-a pus în mișcare acțiunea penală la data de 18 martie 2019.

Faptele pentru care s-a început și extins urmărirea penală au fost săvârșite la 9 decembrie 2013 și 18 decembrie 2013 și se prescriu în termenul general de prescripție de 5 ani.

La data de 7 decembrie 2018, înainte de împlinirea termenului general de prescripție, procurorul a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpatul A., act procesual ce trebuie adus la cunoștința inculpatului și întrerupe cursul prescripției răspunderii penale, conform art. 123 alin. (1) din C. pen. anterior.

În plus, incriminarea distinctă sub forma complicității anterioare la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 250 alin. (2) din C. pen. de către inculpatul B. reprezintă acte de autorat incriminate distinct, nu acte de complicitate. În acest context, actele de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale care îl privesc pe inculpatul B. au efect și față de inculpatul A., conform art. 155 alin. (3) din C. pen.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată intimatului-inculpat A..

Intimatul-inculpat A. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și, pe fond, respingerea căii de atac exercitate, ca nefondată.

În esență, a susținut că, în cauză, nu a fost efectuat niciun act apt să întrerupă cursul prescripției răspunderii penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (3) din C. pen. și art. 365 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. înainte de 8 decembrie 2018, respectiv 17 decembrie 2018, când s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Comunicarea învinuirii, precum și a drepturilor și obligațiilor aferente calității de suspect a intervenit ulterior împlinirii termenului general al prescripției răspunderii penale, la data de 11 ianuarie 2019, astfel cum reiese din procesul-verbal întocmit în acest sens .

În ceea ce privește actele de complicitate anterioară reținute în sarcina sa, a precizat că s-au consumat la 27 noiembrie 2013 și 9 decembrie 2013, ulterior săvârșirii de către inculpatul B. a infracțiunii prevăzute de art. 250 alin. (2) din C. pen., la datele de 31 mai 2013- 3 iunie 2013, 4 septembrie 2013, 9 octombrie 2013 și 10 octombrie 2013. În plus, inculpatul B. nu a fost cercetat sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni în raport de datele de card transmise de către acesta la datele 27 noiembrie 2013 și 9 decembrie 2013.

Mai mult, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale față de B., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 250 alin. (2) din C. pen., a avut loc la data de 19 decembrie 2018, conform procesului-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect, ulterior intervenirii prescripției răspunderii penale față de inculpatul A..

Prin încheierea din 22 septembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 322 din 25 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019 și a acordat termen la data de 17 noiembrie 2020, pentru când s-a dispus citarea intimatului inculpat A..

S-a constatat că cererea de recurs în casație este formulată de procuror în termenul prevăzut de lege și îndeplinește cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din C. proc. pen.. În cuprinsul acesteia sunt menționate numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație (D.), organul judiciar din care face parte (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău), hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 322 din 25 martie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie), cazul de casare pe care se întemeiază, iar cererea este semnată de procurorul care a exercitat calea de atac.

În ceea ce privește motivele de fapt ale recursului în casație declarat de procuror, s-a constată că acestea vizează încetarea greșită a procesului penal față de inculpatul A. pentru infracțiunile de art. 250 alin. (3) din C. pen. și art. 365 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., susținându-se că nu s-a împlinit termenul general de prescripție a răspunderii penale, critici ce implică o analiză efectivă a raționamentului instanței de apel pentru a se stabili dacă, raportat la toate datele cauzei, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Prin urmare, s-a apreciat că se impune ca pronunțarea pe recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău să fie făcută într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respectiv cea a soluționării în fond a acestei căi de atac și în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 322 din 25 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, privind pe inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Astfel, în speță, se constată că art. 250 din C. pen., reglementează conținutul infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos: (1) Efectuarea unei operațiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fără consimțământul titularului, a unui instrument de plată electronică sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute în alin. (1), prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive. (3) Transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operațiunile prevăzute în alin. (1), se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. art. 250 alin. (3) din C. pen. prevede închisoarea de la 1 la 5 ani.

Art. 365 din C. pen. - Operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prevede că (1) Fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau pune la dispoziție sub orice formă: a) dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 360-364; b) parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic, în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Deținerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. (1), în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 360 - 364, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, de art. 365 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din C. pen. se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă.

Potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani. Alin. 2 al art. 154 din C. pen. stabilește că termenele de prescripție încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii.

Din actele dosarului se reține că inculpatul A., în perioada 27 noiembrie 2013 - 09 decembrie 2013, în timp ce se afla în România, în repetate rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin utilizarea contului/adresei de e-mail x@x.com, a transmis neautorizat către alte persoane (printre care numitului B. - utilizator al contului/adresei de e-mail "x@x.com") date de identificare ale mai multor carduri bancare aparținând unor cetățeni străini (respectiv cardul bancar cu numărul x, titular: E., banca emitentă: F., cardul bancar cu numărul x, titular: G., banca emitentă:H., cardul bancar x, titular: Ș., banca emitentă: T., cardul bancar x, titular: I., banca emitentă: J., cardul bancar x titular: K., banca emitentă: J., cardul bancar x, titular: L., banca emitentă: M., cardul bancar x, titular: Ț., banca emitentă: M., cardul bancar x, titular: N., banca emitentă: M., cardul bancar x, titular: O., banca emitentă: J., cardul bancar x, titular: P., banca emitentă: H., cardul bancar x, titular: Q., banca emitentă: R., cardul bancar x, titular: S., banca emitentă: H.) în vederea efectuării de operațiuni financiare în mod fraudulos (retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică, de transfer de fonduri), fără consimțământul titularilor instrumentele de plată electronică.

Așadar, infracțiunea prev. de art. 250 alin. (3) din C. pen., a fost comisă în perioada 27 noiembrie 2013 - 09 decembrie 2013, fiind o infracțiune continuată, conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție de 5 ani se calculează de la data ultimului act material, respectiv 09 decembrie 2013, împlinindu-se la 08 decembrie 2018.

De asemenea, se reține că în perioada 27 noiembrie 2013 - 18 decembrie 2013, inculpatul A. în timp ce se afla în România, fără drept, a deținut parole, coduri de acces și alte date informatice care permit accesul (total sau parțial) la un sistem informatic (printre care date de conectare la sisteme informatice (server) de tip RDP, date de conectare la sisteme informatice de tip VNC, credențiale de conectare la adrese de e-mail (adresă și parolă) și alte date) și, prin utilizarea contului/adresei de e-mail "x@x.com", le-a distribuit/pus la dispoziție către alte persoane (printre care numitului B. - utilizator al contului/adresei de e-mail "x@x.com") în scopul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în art. 360 - 364 din C. pen. (printre care infracțiunile de acces fără drept la un sistem informatic, transfer neautorizat neautorizat de date informatice),

Infracțiunea prev. de art. 365 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din C. pen. a fost comisă în perioada 27 noiembrie - 18 decembrie 2013, fiind o infracțiune continuată, conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție de 5 ani se calculează de la data ultimului act material, respectiv de la data de 18 decembrie 2013, împlinindu-se termenul de prescripție la data de 17 decembrie 2018.

Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (1) și (4) din C. pen., cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.

Înalta Curte are în vedere că prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 518 din 25 iunie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională. În parag. 34 s-a menționat că în prezent întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale se produce doar "prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal", în mod asemănător soluției legislative anterioare, prevăzute la art. 123 alin. (1) din C. pen. din 1969, care, în opinia judecătorului constituțional, "îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în prezenta cauză".

Totodată, în considerentele Deciziei nr. 25/2019, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 86 din 06 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiției "a constatat că întreruperea cursului termenului de prescripție se poate realiza doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat, așa cum a statuat expres Curtea Constituțională.

Or, din actele dosarului, contrar susținerii parchetului, primul act de procedură care a fost comunicat inculpatului, susceptibil de a întrerupe prescripția răspunderii penale, a fost actul procedural de aducere la cunoștință a calității de suspect, îndeplinit la data de 11 ianuarie 2019, așa cum reiese din procesul-verbal întocmit în acest sens, DUP. Ulterior, la data de 18 martie 2019 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. în raport de infracțiunile menționate, iar la data de 21 martie 2019 s-a procedat la aducerea la cunoștință a faptelor, a încadrării juridice, a drepturilor și obligațiilor aferente calității de inculpat

În motivarea recursului în casație, se susține că la data de 07 decembrie 2018 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 250 alin. (3) din C. pen. și 365 alin. (2) alin. (1) lit. b) din C. pen., dată la care a dobândit calitatea de suspect și calitatea de suspect se aduce la cunoștință persoanei vizate, înainte de prima audiere, potrivit art. 307 din C. proc. pen., astfel că în cauză la data de 07 decembrie 2018 a fost îndeplinit un act care potrivit legii trebuia comunicat suspectului și, prin urmare, cursul prescripției răspunderii penale a fost întrerupt.

Contrar motivelor invocate de parchet, Înalta Curte reține că la data de 11 ianuarie 2019 s-a procedat la aducerea la cunoștință a faptelor în raport cu care se efectuau cercetări față de inculpatul A. a drepturilor prevăzute de art. 10 și art. 83 din C. proc. pen. și a obligațiilor prevăzute de art. 108 din C. proc. pen., deci după împlinirea termenului de prescripție, respectiv 8 decembrie 2018

Prin procesul-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect a drepturilor și obligaților aferente întocmit la data de 14 decembrie 2017 s-a procedat la aducerea la cunoștința inculpatului A. a calității sale de suspect în Dosarul nr. x/2017 aflat în instrumentarea DIICOT - Structura Centrală, act procedural ce întrerupe prescripția răspunderii penale în raport cu faptele pentru acea cauză și nu cu faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, respectiv în Dosarul nr. x/2013.

Așadar, procesul-verbal menționat de parchet nu poate întrerupe prescripția pentru faptele deduse judecății, acest act procedural nefiind întocmit în Dosarul nr. x/2013 al DIICOT, ci în altă cauză.

Prin urmare, raportat la data comiterii faptelor 18 decembrie 2013, la limitele de pedeapsă prevăzute de normele incriminatoare pentru aceste fapte (pedeapsa închisorii care nu depășește 5 ani), în cauză s-a împlinit termenul de prescripție prev. de art. 155 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani la data de 17 decembrie 2018, și în mod corect s-a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunilor prevăzute de art. 250 alin. (3) din C. pen. și art. 365 alin. (2) din C. pen.

Înalta Curte, reamintește că motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., este incident atunci când în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, or, în cauza de față, hotărârea atacată este legală și temeinică, cazul de casare invocat nu este incident în speță și în mod corect s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile deduse judecății.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 322 din 25 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, privind pe inculpatul A..

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 322 din 25 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, privind pe inculpatul A..

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2020.

GGC - GV