ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 244 din 03.10.2019, pronunțată de Judecătoria Pașcani în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 și 1357 - 1358 C. civ. cu referire la art. 19 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act că nu există constituire de parte civilă în procesul penal.

În baza art. 398 și art. 275 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 272 alin. (1) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani.

Prin Decizia penală nr. 109 din 24.02.2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, împotriva Sentinței penale nr. 244 din 03.10.2019, pronunțate de Judecătoria Pașcani, a fost desființată, în integralitate sentința atacată, și în rejudecare:

În baza art. 297 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, stabilită conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 91 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În condițiile art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Consiliului Local Iași - Direcția de Asistență Comunitară, Căminul de Pensionari Sf. Cuv. Parascheva sau în cadrul Consiliului Local Iași - Spitalul Clinic de Recuperare Iași, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, cu ocazia urmăririi penale, procedurii de cameră preliminară și a judecării în fond.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpata A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. cu argumentarea că a fost condamnată pentru o faptă care, nu îndeplinește niciuna dintre condițiile cumulative de existență a infracțiunii de abuz în serviciu.

Astfel, a arătat că, în mod greșit, a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în condițiile în care referatul secretarului UAT are exclusiv rol informativ asupra situației intervenite, secretarul neavând nicio atribuție și nicio obligație corelativă de a face propunerea solicitată de Instituția Prefectului. Încetarea de drept nu intervine la propunerea secretarului, ci este o măsură stabilită în mod expres de către legiuitor în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege și este constatată doar de către prefect.

Prin urmare, s-a arătat că, legiuitorul stabilește exclusiv în sarcina prefectului emiterea ordinului prin care se constată încetarea mandatului primarului, conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 393/2004.

De altfel, nu poate fi omis, în contextul rolului exclusiv informativ al referatului, faptul că, în speță, prefectul a avut cunoștință de întreaga situație, astfel încât etapa informării cu privire la existența unei situații care ar atrage măsura încetării de drept a mandatului de primar a fost parcursă.

Prin încheierea pronunțată la data de 17 septembrie 2020, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 109 din 24 februarie 2020 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 și a dispus trimiterea cauzei la Completul nr. 6, în compunere de trei judecători, în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurentă, fixându-se termen de judecată la data de 29 octombrie 2020.

Totodată, a fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurenta-inculpată, având în vedere că, în raport de actele dosarului, nu există temeiuri pentru admiterea acesteia.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpata A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanța verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Astfel, se constată că, în actuala reglementare, recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Astfel, în speță, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanța de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. constând, în esență, în aceea că, în perioada noiembrie 2016 - aprilie 2017, inculpata în calitate de secretar al Primăriei Orașului Târgu Frumos, nu a respectat atribuțiile de serviciu stabilite prin lege, în sensul că nu a întocmit referatul prevăzut de art. 16 alin. (2) din legea 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și nu a înaintat acest document împreună cu actele din care rezulta motivul legal de încetare a mandatului primarului orașului Târgu Frumos, cauzând o vătămare intereselor legitime ale Prefectului Județului Iași, acesta fiind împiedicat, astfel, să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 393/2004.

Potrivit art. 297 alin. (1) C. pen., infracțiunea de abuz în serviciu constă în fapta funcționarului public de a nu îndeplini un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu ori de a-l îndeplini în mod defectuos, în cadrul și în limitele atribuțiilor de serviciu, fiind necesar ca acțiunea sau inacțiunea care constituie elementul material al faptei să cauzeze o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, iar între fapta funcționarului public și rezultatul produs să existe legătură de cauzalitate.

Conform art. 16 - (1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali "În toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului."

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Ordinul va avea la bază un referat semnat de secretarul comunei sau al orașului, precum și actele din care rezultă motivul legal de încetare a mandatului."

Astfel, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 reglementează procedura constatării încetării mandatului de primar înainte de termen.

Prin urmare, în cauză, în urma administrării cu titlu definitiv a probatoriului, se constată că recurenta-inculpată, deși avea atribuții de serviciu prevăzute de legislația primară privind redactarea referatului ce fundamentează ordinul prefectului de constatare a încetării înainte de termen a mandatului de primar, aceasta nu a îndeplinit acest act, conduita sa având drept consecință directă împiedicarea prefectului de a emite ordinul privind încetarea mandatului primarului orașului Târgu Frumos înainte de expirarea duratei, urmare a condamnării definitive a acestuia la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Adresa nr. x din 21.11.2016 emisă de recurenta - inculpată, în calitate de secretar interimar al orașului Târgu Frumos, nu poate fi considerată ca fiind echivalentul actului prevăzut de dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, întrucât inculpata în cuprinsul acestui document explică motivul pentru care prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004, privind încetarea calității de primar, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în cazul condamnării, nu sunt aplicabile în cauză, un asemenea înscris, neputând sta la baza emiterii ordinului prefectului de constatare a încetării mandatului primarului incompatibil.

Față de cele arătate, Înalta Curte apreciază că interpretarea dată de instanța de apel legislației incidente este corectă, fiind întrunit conținutul laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu.

Totodată, deși apărătorul ales al recurentei-inculpate a susținut că fapta pentru care a fost condamnată clienta sa nu este prevăzută de legea penală, întrucât dispozițiile legale încălcate nu reglementau atribuțiile de serviciu ale inculpatei, Înalta Curte observă că, în realitate, motivele invocate vizează analizarea circumstanțelor comiterii faptei, adică o reinterpretare a probelor administrate și, pe cale de consecință, a stabilirii vinovăției, ceea ce excede procedurii recursului în casație, în care se realizează o examinare a cauzei numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen., verificându-se exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. întrucât fapta pentru care a fost condamnată inculpata A. este prevăzută de legea penală, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpată împotriva Deciziei penale nr. 109 din 24 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018 și să oblige recurenta, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât se află în culpă procesuală, iar, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 109 din 24 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.

GGC - NN