ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.11.2020

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
25.11.2020
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 778 din data de 9 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 213 din 27.05.2010 a Tribunalului Botoșani pronunțată în Dosarul nr. x/2010.

Prin Sentința penală nr. 213 din 27.05.2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. x/2010, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei comise de inculpat și a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor calificat", prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) rap. la art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 15 decembrie 2009 la zi.

Împotriva Sentinței penale nr. 213 din 27.05.2010 pronunțată de a Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. x/2010 a formulat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 60/06.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva Sentinței penale nr. 213/27.05.2010 a Tribunalului Botoșani.

Inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală, intervine în cazul în care se efectuează acte pe care legea nu le îngăduie, se exercită drepturi procesuale epuizate prin alte căi procesuale sau neprocesuale sau exercitate de persoane cărora legea nu le conferă acest drept.

În ceea ce privește apelul formulat de către inculpatul A., Curtea a constatat că acesta este inadmisibil întrucât inculpatul A. a formulat apel împotriva Sentinței penale nr. 213 din 27.05.2010 a Tribunalului Botoșani pronunțată în Dosar nr. x/2010, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei, acesta fiind soluționat prin Decizia penală nr. 60/06.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

Formularea de către inculpatul A. a unui al doilea apel împotriva aceleiași sentințe nu este permisă, căile de atac reglementate de C. proc. pen. putând fi exercitate în condițiile exprese prevăzute de legiuitor, în cazul apelului fiind vorba de posibilitatea exercitării o singură dată a căii de atac și în termenul de 10 zile de la comunicarea minutei.

Împotriva Deciziei penale nr. 778 din data de 9 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, inculpatul A. a declarat apel.

La termenul de judecată din 25 noiembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac declarată de petent.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de cenzurare a unei hotărâri judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, prevăzut de art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea celui de al doilea apel declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 778 din data de 9 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Altfel spus, după ce, prin Decizia penală nr. 60/06.09.2010 Curtea de Apel Suceava a respins, primul apel declarat de inculpatul A., împotriva Sentinței penale nr. 213/27.05.2010 a Tribunalului Botoșani, aceeași parte, tinzând la reluarea controlului jurisdicțional asupra aceleiași hotărâri, în același cadru procesual, a formulat un nou apel împotriva acesteia.

În plus, în condițiile în care, prin Decizia penală nr. 778 din data de 9 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 213 din 27.05.2010 a Tribunalului Botoșani pronunțată în Dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a tranșat, cu titlu definitiv, chestiunea admisibilității primului apel declarat de inculpatul A., constatându-l inadmisibil, prezentul demers judiciar al inculpatului, care, în mod obiectiv, ridică aceeași problemă a admisibilității apelului declarat, pune în discuție forța obligatorie a dezlegării dată de instanța supremă acestei chestiuni prin decizia penală definitivă anterior menționată.

În acest context, concluzionând că inadmisibilitatea apelului ce face obiectul cauzei pendinte este determinată de faptul exercitării acestuia cu încălcarea, în principal, a principiului unicității căii de atac, iar în subsidiar, a principiului forței obligatorii a dezlegării dată de instanța de apel asupra admisibilității aceleiași căi ordinare de atac în procedura similară anterioară, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, ca atare.

Pentru argumentele prezentate, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 778 din data de 9 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat în sumă de 868 RON, va rămâne în sarcina statului.

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 778 din data de 9 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat în sumă de 868 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 noiembrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-12-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală
66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., pedepse aplicate prin sentința penală nr. 2818 din 03.11.2017 a Judecătoriei Iași modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 106/23.02.2018 a Curții de Apel Iași; 3. restul de 850 zile răma
ÎCCJ 2019-09-26
0,95
ÎCCJ, Secția penală
va acestei sentințe a declarat apel inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia penală nr. 177 din 15 februarie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul n
ÎCCJ 2023-08-03
0,95
ÎCCJ, Secția penală
. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 (5 acte materiale) și art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969; -restul de pedeapsă rămas neexecutat de 2.345 zile la data de 20 mai 2013 (luând în considerare dispozițiile art.
ÎCCJ 2025-04-16
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 279/2025
3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare. S-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este comisă în stare de recidivă față de pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 213/27.05.2010 a Tribunalului Botoșani, pede
ÎCCJ 2010-03-19
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1062/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 505 din 16 octombrie 2009 a Tribunalului Botoșani s-au hotărât următoarele: 1. A fost condamnat inculpatul V.Ș. pentru săvârșirea infrac
Sursă