ÎCCJ, Decizia nr. 19/2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârile pronunțate de instanțele (secțiile) aflate în conflict

1) Prin încheierea nr. 1291 din 19 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2014, secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a apreciat că este întemeiată excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu, a scos de pe rol cauza privind recursul declarat de A. S.A. București, prin administrator judiciar CI Transilvania Filiala București SPRL, împotriva deciziei nr. 144 din 3 octombrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și a înaintat dosarul secției de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța această soluție, secția a II-a civilă a reținut, în esență, că, în cauză, față de natura contractelor încheiate între părți, care au la bază realizarea unor obiective de interes public și cu privire la care se utilizează resurse financiare publice, litigiul privește executarea contractului de achiziție publică, pretențiile contractuale derivând dintr-un astfel de contract și intrând în sfera de incidență a art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006.

De asemenea, s-a reținut că, în cauză, își găsește aplicarea Decizia nr. 20 din 4 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, precum și dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

2) Prin decizia nr. 5869 din 10 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2014, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a trimis cauza, spre competentă soluționare, secției a II-a civile a instanței supreme.

Pentru a pronunța această soluție, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut că esențial pentru verificarea competenței de soluționare a cauzei nu este calificarea litigiului ca fiind supus dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2004, ci verificarea modalității de respectare a dispozițiilor art. 130, raportat la art. 483 alin. (4) din C. proc. civ., .

S-a arătat că, potrivit Deciziei nr. 17 din 17.09.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii (pct. 22), normele care reglementează competența materială procesuală (specializată) sunt de ordine publică și, drept urmare, necompetența materială procesuală poate fi invocată în condițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. în fața primei instanțe. În fața instanței învestite cu soluționarea căii de atac, competența materială procesuală (specializată) se verifică exclusiv în raport cu prevederile art. 483 alin. (4) din C. proc. civ., nefiind aplicabile în această fază procesuală dispozițiile art. 131 din același cod, care au în vedere exclusiv procedura de judecată în fața primei instanțe.

S-a concluzionat că, în speță, raportat la cele arătate, competența secției a II-a civile de a soluționa cauza este atrasă în virtutea calității sale de instanță ierarhic superioară Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, care a pronunțat hotărârea atacată, în raport cu prevederile art. 483 alin. (4) din C. proc. civ.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, fiind repartizat aleatoriu completului Civil 2 - 2020, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

1) Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 267 din 09.05.2016, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția suspendării judecării cererii formulate de reclamanta A. S.A., prin Sucursala pentru Reparații Râmnicu Vâlcea, conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; s-au admis, în parte, cererile formulate de reclamanta-pârâtă și de pârâta-reclamantă reconvențional S.C. B. S.A.; s-a constatat datoria pârâtei-reclamante reconvențional către reclamanta-pârâtă ca fiind în cuantum de 760311,14 RON, iar datoria reclamantei-pârâte către pârâta-reclamantă reconvențional, ca fiind în cuantum de 576302,51 RON; s-au compensat datoriile și a fost obligată pârâta-reclamantă reconvențional la plata sumei de 184.008,63 RON către reclamanta-pârâtă; s-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată.

Apelurile declarate de ambele părți împotriva sentinței de fond au fost respinse, ca inadmisibile, prin decizia nr. 1156 din 14.12.2016 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

La data de 28.12.2016, pârâta-reclamantă S.C. B. S.A. a formulat recurs împotriva sentinței de fond, care, prin decizia nr. 40 din 06.03.2017 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost admis, fiind casată sentința recurată în ceea ce privește acțiunea principală și reținută cauza spre rejudecare; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței; a fost admisă cererea privind restituirea diferenței de taxă de timbru; s-a dispus restituirea către recurentă a sumei de 8.557,1 RON și s-a acordat termen la 28.03.2017, în vederea suplimentării probatoriilor, cu citarea părților.

Prin Decizia nr. 144 din 03.10.2017, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. București, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., și a obligat reclamanta la 2.898 RON către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta A. S.A. București, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 4-6 și 8 din C. proc. civ.

2) Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la art. 135 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În cauză, în această fază procesuală a litigiului, nu mai este aplicabil criteriul materiei în stabilirea competenței materiale, raportat la natura litigiului, în scopul determinării competenței de soluționare a căii de atac, ci se aplică principiul prevăzut de art. 483 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit căruia "Recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată."

Raportat la aceste dispoziții legale, împrejurarea că hotărârea atacată - decizia nr. 144 din 3 octombrie 2017 - a fost pronunțată de secția a II-a civilă a Curții de Apel Craiova atrage competența de soluționare a recursului formulat împotriva acesteia în favoarea aceleiași secții (Secția a II-a civilă) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în virtutea calității sale de instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea ce face obiectul recursului.

Pentru considerentele arătate, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în favoarea secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. București, prin administrator judiciar CI Transilvania Filiala București SPRL, împotriva deciziei nr. 144 din 3 octombrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2021.