ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 553/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 15 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, s-a respins ca nefondată cererea de abținere formulată de doamna judecător A., membră a completului de judecată C4 PEN, în Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:

Actualul C. proc. pen. stabilește, expres și limitativ, cazurile în care un judecător este incompatibil să soluționeze o cauză penală. Unul dintre acestea este și cel stipulat de prevederile art. 64 alin. (1) lit. f) din acest act normativ, în care se menționează că o astfel de situație este dată atunci când "există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului este afectată".

Trebuie observat că textul de lege anterior menționat nu delimitează în concret situațiile în care o astfel de suspiciune să fie apreciată ca existentă, aici intervenind rolul magistratului chemat să decidă asupra cererii de abținere prin raportare la împrejurările concrete ale cauzei deduse judecății.

În operațiunea de apreciere, s-a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, care, prin unele hotărâri pronunțate, a analizat cu mare atenție problemele legate de imparțialitatea unui judecător și a unei instanțe de judecată, în sensul conferit de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Din analiza textului mai sus arătat și având în vedere motivele invocate de doamna judecător A. în cererea de abținere,a rezultat că aceasta ar putea să procedeze la judecarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/2021, fără să existe din partea celor implicați în proces o suspiciune că imparțialitatea judecătorului ar fi afectată.

Astfel, Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, are ca obiect contestație formulată de contestatorul B. împotriva Sentinței penale nr. 266 din data de 29.09.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2020.

Prin sentința mai sus-menționată s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. cu privire la Sentința penală nr. 7 din data de 07.01.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. x/2019.

Prin Sentința penală nr. 7 pronunțată la data de 07.01.2020 în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Suceava invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a contestației, formulată de B. împotriva încheierii de ședință din data de 21.10.2019, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în Dosarul nr. x/2019, în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

Prin încheierea din data de 03.07.2020 pronunțată în Dosar nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, s-a admis cererea de abținere formulată de doamna judecător A. în Dosarul nr. x/2019.

Din considerentele încheierii de mai sus, rezultă că s-a procedat la admiterea cererii de abținere, având în vedere motivele invocate (memorii insultătoare, postări articole insultătoare și calomnioase pe pagina de C., plângeri făcute la inspecția judiciară) și pentru a nu exista nici măcar aparența unei lipse de imparțialitate a doamnei judecător în soluționarea contestației formulată de petent împotriva Sentinței penale nr. 7 pronunțată la data de 07.01.2020 în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava.

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege".

În interpretarea constantă a acestui text convențional, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, pe cale jurisprudențială, că imparțialitatea constă în lipsa prejudecății sau părtinirii, iar existența sau absența acesteia se poate verifica în mai multe moduri (hotărârea Micallef contra Maltei, parag. 93).

Astfel, existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 parag. 1, se determină, pe de o parte, prin aplicarea unui test subiectiv, constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, pe de altă parte, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauza respectivă (hotărârea De Cubber contra Belgiei, par. 24).

În ceea ce privește aspectul subiectiv, în jurisprudența curții este afirmat în mod constant principiul că imparțialitatea personală a unui magistrat se prezumă până la proba contrară (hotărârea Gajewski contra Poloniei, parag. 41), acesta trebuind să fie considerat liber de orice opinii personale sau prejudecăți (hotărârea Kyprianou împotriva Ciprului, parag. 119), având în vedere faptul că ea pune în discuție forul interior al judecătorului.

De asemenea, examenul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în interpretarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului conduce la concluzia că, "tribunalul" trebuie să fie, de asemenea, imparțial din punct de vedere obiectiv (imparțialitate funcțională), și anume trebuie să ofere garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă cu privire la acest aspect. În urma acestui test, trebuie să se stabilească dacă, indiferent de conduita personală a magistratului, există fapte sau împrejurări verificabile, care pot ridica îndoieli cu privire la imparțialitatea acestuia.

În speță, simplul fapt că doamnei judecător i-a fost anterior admisă o cerere de abținere nu poate conduce în mod automat la admiterea cererii de abținere.

Curtea de Apel a reținut că și în alte cauze s-au formulat cereri de abținere ce au vizat aceleași aspecte de fapt, aspecte pe care această instanță le-a avut în vedere, parte dintre ele respinse în ultima perioadă, apreciind că motivele ce au stat la baza acestei ultimei cereri nu au totuși forța, dată fiind și perioadă scursă, de a conduce la constatarea existenței unei suspiciuni cu privire la imparțialitatea judecătorului, nici măcar la aparența unei lipse de imparțialitate a acestuia.

Elementele teoretice invocate nu au justificat în mod obiectiv anumite îndoieli cu privire la imparțialitatea magistratului, curtea apreciind că judecătorul învestit cu soluționarea cauzei respectă standardul din Convenție conform testului obiectiv.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul B. a formulat contestație, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 04.05.2021 sub numărul x/2021/a1.

În cauză, cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea căii de atac formulate de contestator ca inadmisibilă, întrucât este îndreptată împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând contestația formulată de petentul B., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge pentru considerentele ce vor fi expuse:

Prealabil analizării aspectelor invocate de petent, Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen. "încheierea prin care se soluționează abținerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac."

Înalta Curte constată că prin încheierea din data de 15 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca neîntemeiată cererea de abținere formulată de unul dintre membrii completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei penale nr. 258/39/2021/a1,or, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, această încheiere nu este supusă niciunei căi de atac.

Potrivit art. 4251 C. proc. pen. alin. (1):

"calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."

În acest context, Înalta Curte reține inadmisibilitatea căii de atac, sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul B. împotriva încheierii din data de 15 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul B. împotriva încheierii penale din data de 15 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 iunie 2021.

GGC - NN