ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 71/2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă la data de 7 iunie 2018, reclamanta CN Romarm S.A. - Filiala S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 733.773,95 RON, reprezentând prejudiciu.

I.2. Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal

Prin sentința nr. 71 din 14 martie 2019, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională Romarm S.A. - Filiala S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., decedat în timpul procesului, calitatea procesuală fiind transmisă către C. și, în consecință, a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 733.773,95 RON, obligație solidară cu cea stabilită prin sentința penală nr. 76/S/25 aprilie 2017 a Tribunalului Brașov și menținută prin decizia penală nr. 159/AP/20 martie 2018 a Curții de Apel Brașov.

I.3. Hotărârea pronunțată în apel de curtea de apel

Prin decizia nr. 1407/Ap din 17 octombrie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a constatat nul apelul declarat de reclamantul B. și a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta C. împotriva sentinței tribunalului.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei sus-menționate, reclamanta C. a declarat recurs.

II.1. Motivele de recurs

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele:

- dispozițiile art. 28 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la autoritatea de lucru judecat trebuie analizate prin prisma dispozițiilor art. 27 C. proc. pen. care arată cazurile și condițiile de rezolvare a laturii civile, a unei cauze penale;

- autoritatea de lucru judecat se referă la situațiile în care inculpatul a fost condamnat și a lăsat nesoluționată latura civilă total sau parțial din diferite motive legale, iar în cauza de față, dezincriminarea și pronunțarea unei hotărâri de achitare, nu poate conduce la existența autorității de lucru judecat;

- achitarea ca urmare a dezincriminării nu poate ține instanța civilă cu autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește existența prejudiciului și a vinovăției autorului, având în vedere că în teza II din art. 28 C. proc. pen., legiuitorul se referă explicit la situația achitării când instanța civilă nu este legată de existența prejudiciului și a vinovăției;

- instanța civilă trebuia să analizeze probatoriul și să stabilească dacă există sau nu prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite, or, în prezenta cauză, instanța de fond s-a limitat la a prelua din sentința penală existența faptei ilicite ca fiind dovedită fără să mai analizeze probatoriul administrat în cauza penală, care nu confirma nici prejudiciul și nici vinovăția pârâtului B. cu privire la prejudiciul creat.

II.2. Apărările formulate în cauză

Intimata reclamantă CN Romarm S.A. - Filiala S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare, comunicată recurentei-pârâte, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 17 noiembrie 2020, completul de filtru admis în principiu recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 1407 din data de 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și a fixat termen de judecată la data de 12 ianuarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților; din oficiu, din motive sanitare, termenul menționat a fost preschimbat pentru azi, 26 ianuarie 2021.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Deși recurenta-pârâtă (moștenitoare a pârâtului B., decedat pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță) s-a prevalat doar motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. - în care s-ar putea încadra criticile prin care se tinde la demonstrarea neîntrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale -, Înalta Curte constată că recurenta a dezvoltat și critici ce sunt susceptibile de încadrare în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., anume cele referitoare la pretinsa greșită aplicare a dispozițiilor art. 27 și 28 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., întrucât instituția autorității de lucru judecat este o instituție de drept procesual, iar nu de drept material; prin urmare, criticile din recurs vor fi analizate pe ambele temeiuri.

Într-o primă critică invocată prin motivele de recurs, recurenta susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 28 din C. proc. pen., normă care trebuia interpretată prin prisma dispozițiilor art. 27 din același Cod.

Înalta Curte constată că obiectul reglementării de la art. 27 din C. proc. pen. vizează cazurile de soluționare a acțiunii civile la instanța civil, în timp ce art. 28 din C. proc. pen. stabilește autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale în procesul civil și efectele hotărârii civile în procesul penal.

Pornind de la situația de fapt reținută de instanțele de fond, se constată că prin decizia penală nr. 159/20.03.2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală (hotărâre definitivă) s-a dispus achitarea inculpatului B. (autorul recurentei) în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. pentru infracțiunea pentru care era trimis în judecată, iar acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. A. S.A. împotriva inculpatului B. a fost lăsată nesoluționată, în baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., înlăturându-se obligația stabilită în sarcina inculpatului de a plăti, în solidar cu ceilalți inculpați, despăgubiri civile în cuantum de 733.773,95 RON către partea civilă S.C. A. S.A. (obligație ce era stabilită prin soluția pronunțată în primă instanță).

Așa fiind, rezultă că instanța penală, urmare a achitării autorului recurentei, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, în aplicarea prevederilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., întrucât în cauză nu a fost antrenată răpunderea penală a inculpatului, acțiunea civilă în procesul penal fiind accesorie acțiunii penale; ca atare, în fața instanței penale nu poate fi antrenată raspunderea civilă în absența antrenării răspunderii penale.

În acest caz, partea civilă are la îndemână remediul procedural reglementat de art. 27 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit căruia: "(2) Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acțiunea la instanța civilă dacă, prin hotărâre definitive, instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă. Probele administrate în cursul procesul penal pot fi folosite în fața instanței civile."

În speța dedusă judecății, intimata-reclamantă s-a adresat instanței civile în baza textului anterior evocat, fiind întrunite premisele acestuia, solicitând obligarea pârâtului B. la achitarea, în solidar, cu ceilalți inculpați din cauza penală menționată, a prejudiciului ce i-a fost cauzat, prin săvârșirea faptei pentru care s-a dispus achitarea sa în procesul penal.

Ceilalți inculpați au fost condamnați prin sentința penală nr. 76/S/25 aprilie 2017 a Tribunalului Brașov, secția penală, menținută prin decizia penală nr. 159/AP/20 martie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, iar pe latură civilă, au fost obligați, în solidar, la repararea prejudiciului în sumă de 733.773,95 RON.

În cauza civilă de față, consecutivă unei hotărâri penale definitive de achitare a pârâtului chemat în judecată (autorul recurentei), în mod legal instanțele de fond au pornit în evaluarea pretențiilor deduse judecății de la prevederile art. 28 din C. proc. pen.

Conform acestor dispoziții:

"(1) Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.

(2) Hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia."

Prin urmare, în speță, sunt incidente prevederile art. 28 alin. (1) teza a doua din acest text din C. proc. pen.

Or, astfel cum și curtea de apel a reținut, din perspectiva condițiilor răspunderii civile delictuale ce trebuie verificate în cauza de față, în conformitate cu art. 1357 și urm. din C. civ., rezultă că hotărârea penală definitivă de achitare are autoritate de lucru judecat cu privire la existența faptei prejudiciabile și a autorului ei, având în vedere că temeiul achitării a fost dat de prevederile art. 16 lit. b) din C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale definitive de achitare nu va opera însă cu privire la existența prejudiciului și a vinovăției autorului faptei ilicite, dar și cu privire la legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, deși nu este enumerată și această condiție în mod expres de art. 28 alin. (1) teza a doua din C. proc. pen.

Cu toate acestea, însă, Înalta Curte apreciază, pe baza unei interpretări a contrario, că nu s-ar putea reține că operează autoritatea de lucru judecat și cu privire la legătura de cauzalitate, în condițiile în care în logica verificării elementelor răspunderii civile delictuale, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se situează ulterior identificării existenței prejudiciului (pentru care autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale de achitare nu este operantă).

În acest context, Înalta Curte constată că instanța de apel a identificat și aplicat în mod corect dispozițiile procedurale din materie penală pe care era ținută să le ia în considerare, cu efectul autorității de lucru judecat, reținând, în acord cu dispozițiile legale citate și analizate, condițiile răspunderii civile delictuale asupra cărora operează autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale definitive de achitare a pârâtului chemat în judecată și, în consecință, arătând celelalte condiții ale răspunderii pe care era ținută să le cerceteze în mod nemijlocit și să statueze asupra lor - existența prejudiciului și a vinovăției autorului faptei ilicite (de precizat că asupra condiției legăturii de cauzalitate, pârâta nu a formulat recurs).

Ca atare, Înalta Curte, va înlătura ca nefondate criticile recurentei cu privire la acest aspect, critici reîncadrate, în aplicarea art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același Cod.

Înalta Curte constată că nu pot fi primite nici criticile încadrabile în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru verificarea existenței prejudiciului și a vinovăției autorului faptei ilicite, instanța de apel s-a prevalat de cele reținute de instanța penală în cuprinsul deciziei penale nr. 159/20.03.2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală din perspectiva persoanei autorului faptei și a existenței faptei ilicite, pornind de la descrierea acesteia în hotărârea penală, chestiuni de natură a reprezenta circumstanțele de fapt pentru analizarea pretențiilor deduse judecății în cauza de față.

În vederea cercetării acestor condiții ale răspunderii civile delictuale de instanța civilă, curtea de apel s-a raportat la probele încuviințate părților, deci și intimatei-reclamante.

Sub acest aspect, este de remarcat că, potrivit art. 27 alin. (2) teza a doua din C. proc. pen., intimata-reclamantă era îndreptățită să se prevaleze în fața instanței civile de probele administrate în cursul procesului penal.

Ca atare, recurenta-pârâtă susține fără temei legal că instanțele de fond erau ținute să procedeze la administrarea nemijlocită a tuturor probelor pertinente, concludente și utile pentru dovedirea existenței prejudiciului și vinovăției autorului său, în condițiile în care acestea erau deja administrate în procesul penal cu respectarea principiului contradictorialității și a tuturor garanțiilor procesuale stabilite de lege în favoarea părților, iar intimata-reclamantă a înțeles să le folosească și în procesul civil, prin efectul aplicării art. 27 alin. (2) teza finală din C. proc. pen.

Prejudiciul cauzat intimatei-reclamante a fost reprezentat de valoarea lucrărilor contractate și nerealizate de către S.C. D. S.R.L și a fost generat prin modul defectuos în care această societate, impusă pentru încheierea contractelor de ecologizare de către autorul recurentei, pârâtul initial B. (firmă care nu era autorizată, la data semnării contractelor de prestări servicii, să recolteze/comercializeze deșeuri periculoase și să presteze servicii de ecologizare/igienizare hale industriale contaminate cu deșeuri periculoase), a înțeles că pună în executare aceste contracte.

În privința vinovăției autorului faptei ilicite, din perspectiva dispozițiilor art. 1357 alin. (2) din C. civ., instanța de apel a reținut că aceasta rezultă din natura faptei ce i-a fost imputată acestuia în procesul penal și din modul de acțiune (fapta ilicită fiind cea descrisă în hotărârea penală definitivă de achitare, aspect asupra căruia operează autoritatea de lucru judecat), arătându-se în mod explicit că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este suficientă și cea mai ușoară formă de culpă.

Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 497 rap. la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtă (în calitate de moștenitoare a pârâtului inițial), întrucât în speță nu sunt întrunite cerințele cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei nr. 1407/Ap din data de 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2021.