ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 62/2021

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 7 august 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și ITC - Institutul de Stat pentru Tehnică de Calcul S.A. (ITC), să declare inopozabilitatea față de reclamantă a acordului de încetare a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor nr. 9/05.02.2013, încheiat la 12.06.2017 și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1562-1565 C. civ.

Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 București Prin sentința civilă nr. 874 din 16 noiembrie 2017, Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Hotărârea Tribunalului București Prin sentința nr. 225 din 12 februarie 2018, Tribunalul București, secția a III a civilă a declinat competența materială în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Hotărârea Curții de Apel București asupra conflictului negativ de competență Prin sentința nr. 70 din 8 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că reclamanta solicită declararea inopozabilității contractului de cesiune nr. x/5.02.2013, în baza căruia pârâtul B. primea lunar suma de 28.125 RON, valoarea anuală a acestor prestații, calculată potrivit art. 103 C. proc. civ. fiind de 337.500 RON, valoare ce depășește pragul de 200.000 RON prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k) din același act normativ.

Hotărârea Tribunalului București Prin sentința nr. 820 din 24 aprilie 2019, Tribunalul București, secția a III a civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

Hotărârea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă Prin decizia nr. 2048 din 18 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 820 din 24 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 2048 din 18 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A.. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la 25 august 2020, sub nr. x/2019, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr.

Prin rezoluția completului din 17 septembrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 471 alin. (5) și (6) C. proc. civ. Prin întâmpinarea depusă la 13 octombrie, intimatul-pârât B. a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, lipsit de interes și ca nefondat. La 23 octombrie 2020 (data poștei), intimatul-pârât ITC - Institutul de Stat pentru Tehnică de Calcul S.A. (ITC) a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor depuse la dosar. Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare. 8. Procedura de filtru Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut ca fiind admisibil având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. și cuantumul pretențiilor deduse judecății (337.500 RON, reprezentând valoarea anuală a prestațiilor intimatului, conform aspectelor reținute de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin sentința nr. 70 din 8 mai 2018, pronunțată în regulator de competență - fila x, penultimul paragraf). S-a mai reținut că motivele de recurs pot fi încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă cererea de recurs nu este timbrată, iar prin cererea depusă la 29 octombrie 2020, recurenta a arătat că intimatul B. a achitat integral debitul din cele două dosare de executare silită, creanța pe care o avea împotriva acestuia fiind astfel realizată și, în raport de acest aspect, a învederat că nu înțelege să achite taxa judiciară de timbru întrucât nu mai are interesul continuării dosarului. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Părțile nu au depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului. Prin rezoluția din 10 decembrie 2020, s-a fixat termen de judecată la 21 ianuarie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția netimbrării, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prioritară față de analiza susținerilor pe fondul cauzei cu referire la achitarea debitului ce a constituit obiect al litigiului. II. Soluția și considerentele asupra recursului În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același Cod, excepția netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele: Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență." Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013,"Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței." Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea. În speță, prin rezoluția din 17 septembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit că recurenta A. datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de 100 RON, în temeiul art. 24 alin. (2), teza a II a din O.U.G. nr. 80/2013. Prin adresa din 15 septembrie 2020, comunicată recurentei la 18 septembrie 2020, a fost adus la cunoștința acesteia cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, precum și faptul că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a ajutorului public judiciar privind plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Recurenta nu a depus la dosar dovada îndeplinirii obligației legale privind taxa judiciară de timbru și a precizat expres, prin cererea depusă la 29 octombrie 2020, că nu înțelege să o achite întrucât nu mai are interesul continuării dosarului, intimatul B. achitând integral debitul din cele două dosare de executare silită, creanța pe care o avea împotriva acestuia fiind astfel realizată. Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă". Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constată că cererea de recurs formulată de recurenta A. nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., și va anula, ca netimbrat, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 2048 A din 18 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE,