ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 58/2021

HOTĂRÂRE

21.01.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 58/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea formulată de creditorul A. și înaintată instanței de petentul BEJ B. la 21 septembrie 2020, înregistrată sub nr. x/2020, s-a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 666 și urm. C. proc. civ., încuviințarea executării silite în toate formele de executare a titlului executoriu reprezentat de bilet la ordin seria x 0150925, emis la 22 iunie 2020 împotriva debitorilor C. S.R.L. și D., pentru suma de 69874 euro, dobânzile convenționale aferente și plata cheltuielilor de executare.

Prin sentința civilă nr. 7162 din 30 septembrie 2020, Judecătoria Buftea, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executorii silite împotriva debitoarei D. în favoarea Judecătoriei Buzău.

A disjuns cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei C. S.R.L., dispunând formarea unui dosar distinct în acest sens.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor C. proc. civ., republicat, cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, relevante în speță fiind art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1), teza I C. proc. civ. conform cărora cererea de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, respectiv a judecătoriei de la domiciliul/sediul debitorului.

Ca situație de fapt a reținut că domiciliul debitoarei D. este în comuna Cănești, sat Negoșina, Jud. Buzău.

S-a apreciat că nu este posibilă coparticiparea procesuală pe latură pasivă, în faza executării silite, având în vedere unicitatea fiecărui patrimoniu, instanța de executare fiind distinctă în funcție de domiciliul/sediul fiecărui debitor, în cazul pluralității de debitori.

Incidența dispozițiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ. a fost înlăturată având în vedere că în executarea silită se ridică numai aspecte legate de aducerea efectivă la îndeplinire a obligației stabilite prin titlul executoriu în sarcina debitorului, răspunderea fiind proprie fiecărui debitor în parte chiar și în situația în care obligația debitorului derivă dintr-un raport juridic solidar sau indivizibil.

Învestită prin declinare, Judecătoria Buzău, secția civilă a pronunțat sentința civilă nr. 4915 din 30 octombrie 2020, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că executarea silită este îndreptată împotriva a doi debitori, C. S.R.L. având sediul în orașul Voluntari, jud. Ilfov și D., domiciliată în jud. Buzău.

S-a reținut jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în spețe similare, cu privire la incidența dispozițiilor art. 112 C. proc. civ., ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți, precum și a dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. care îl îndreptățesc pe reclamant să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, ca instanță de la sediul debitoarei S.C. C. S.R.L., aleasă de creditor prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că în maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1), teza 1 C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevăd că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Prezentul conflict a fost generat de modalitatea diferită în care instanțele aflate în conflict au înțeles să facă aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., Judecătoria Buftea prin raportare la domiciliul debitorului girant al biletului la ordin, iar Judecătoria Buzău reținând sediul debitorului principal.

Înalta Curte constată că, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, sunt aplicabile dispozițiile art. 112 C. proc. civ., ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți, în condițiile în care, potrivit art. 648 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți.

Astfel, potrivit normelor legale menționate anterior, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

Prin urmare, se constată că instanțele competente să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite sunt Judecătoria Buftea, ca instanță în circumscripția căreia se află sediul debitoarei C. S.R.L. și Judecătoria Buzău având în vedere domiciliul debitoarei D..

Potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Sectorului Buftea, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 666 C. proc. civ., creditoarea a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, raportat la sediul/domiciliul debitorilor C. S.R.L. și D., fixând competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Prin urmare, această instanță nu mai putea să dispună, din oficiu, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul celuilalt debitor, fără a încălca voința creditoarei și dispozițiile art. 112 C. proc. civ. având în vedere că prorogarea de competență reglementată de articolul anterior menționat își produce efecte pe tot parcursul procesului, independent de măsura disjungerii cererii în privința unui pârât.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.