ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 166/2021

Deliberând, asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 601/P din data de 7 iulie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie s-a dispus, astfel;

În baza art. 431, alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 426, lit. a), lit. b), lit. d) și lit. g) C. proc. pen., s-au respins, ca inadmisibile în principiu, contestațiile în anulare declarate de contestatorii condamnați A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 285/P din 26 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2012.

S-au respins, ca nefondate, cererile de suspendare a executării deciziei penale contestată.

În baza art. 275 alin. (2) și alin. (4) C. proc. pen., au fost obligați contestatorii condamnați A., B. și C. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de câte 1.000 RON fiecare.

În baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au admis cererile formulate de contestatorii condamnați A. și B. și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52, alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, din perspectiva art. 1, alin. (5) și art. 73, alin. (3), lit. l) din Constituția României.

În baza art. 29 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul condamnat A. de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Constanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererile din data de 30 august 2019, condamnații inculpați A., B. și C. au formulat contestații în anulare împotriva Deciziei penale 285/P din 26 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2012.

Contestatorul inculpat A. a arătat că judecarea apelului s-a desfășurat fără citarea legală a inculpatelor persoane juridice SC D. SRL, SC E. SRL și SC F. SRL, iar instanța de apel a dispus condamnarea sa, deși era incidentă cauza de încetare a procesului penal reprezentată de Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A mai învederat nelegala compunere a completului de judecată din cadrul instanței de apel ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 73, alin. (3), lit. l), art. 1, alin. (5), art. 21, alin. (3) din Constituția României și art. 6, parag. 1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Contestatorul inculpat B. a invocat nelegala citare a persoanelor vătămate/părți civile în fața instanțelor de fond (în procedura de cameră preliminară și la judecata în prima instanță) și apel, faptul că s-a dispus condamnarea sa deși era incidentă cauza de încetare a procesului penal reprezentată de Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și nelegala compunere a instanței de apel ca urmare a netragerii la sorți a membrilor completului de judecată.

Contestatorul inculpat C. a arătat că procedura judiciară în fața instanței de apel s-a desfășurat cu nelegala citare a inculpatei SC E. SRL, precum și a restului persoanelor juridice inculpate, că, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de apel nu a analizat cauza de încetare a procesului penal reprezentată de Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și că instanța de apel (completul de 2 judecători) a fost constituit cu încălcarea art. 73, alin. (3), lit. l) și art. 1, alin. (5) din Constituția României și art. 6, parag. 1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin Cererea din 5 noiembrie 2019, contestatorul inculpat B. a completat contestația în anulare din 30 august 2019, solicitând repunerea în termenul de declarare a contestației în anulare și criticând decizia contestată prin aceea că instanța de apel, deși a menționat în cuprinsul hotărârii penale că a fost pronunțată în ședință publică, nu a putut pune la dispoziția inculpatului contestator dovezile respectării dispozițiilor art. 405 C. proc. pen., astfel încât au fost încălcate normele legale care reglementează publicitatea ședinței de judecată.

Prin Cererea din 26 noiembrie 2019, contestatorul C. a completat contestația în anulare formulată la data de 30 august 2019 criticând decizia instanței de apel în temeiul dispozițiilor art. 426, lit. g) C. proc. pen. coroborate de art. 432 C. proc. pen.

Prin Cererea din 24 februarie 2020, contestatorul A. a completat motivele contestației în anulare invocând în plus că decizia penală atacată nu a fost pronunțată în ședință publică.

Prin Cererea de contestație în anulare din 30 august 2019, contestatorul inculpat A. a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54, alin. (2) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, din perspectiva dispozițiilor art. 73, alin. (3), lit. l), art. 21, alin. (3) și art. 1, alin. (5) din Constituția României și în interpretarea dată de art. 6, parag. 1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului imparțialității instanței. Prin cererea din 13 mai 2020, contestatorul a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52, alin. (1) din L. nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, din perspectiva dispozițiilor art. 73, alin. (3), lit. l), art. 21, alin. (3) și art. 1, alin. (5) din Constituția României.

Atașat contestației în anulare, contestatorul inculpat B. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52, alin. (1) din Legea nr. 304/2004 din perspectiva art. 16, alin. (1), art. 21, alin. (3), art. 124, alin. (2) și alin. (3), art. 20, art. 148 și art. 157 din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale a României în vederea soluționării acestei excepții.

Referitor la cererile de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepțiile de neconstituționalitate invocate în cauză, Curtea de Apel Constanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) - alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Potrivit art. 52, alin. (1) din Legea nr. 304/2004, "Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești", iar potrivit dispozițiilor art. 54, alin. (2) din din Legea nr. 304/2004, "Apelurile și recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel" (art. VI, alin. (1), teza I din O.U.G. nr. 92/2018 - " Dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică apelurilor formulate în procese pornite începând cu data de 1 ianuarie 2020").

Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54, alin. (2) din Legea nr. 304/2004, contestatorul A., făcând trimitere la modalitatea de constituire și componența completurilor care este lăsată la latitudinea colegiului de conducere a curții de apel, critică, în esență, faptul că legiuitorul nu a reglementat condițiile și procedura de urmat în ceea ce privește desemnarea completelor de judecată din cadrul curților de apel.

Însă, dispozițiile art. 54, alin. (2) din Legea nr. 304/2004 nu se referă la modalitatea de constituire a completurilor de apeluri și nici la compunerea (nominală) acestora, ci la componența numerică a completurilor de apel (2 judecători), aspect în raport de care s-a apreciat că norma legală citată nu are legătură cu soluționarea prezentei contestații în anulare, deoarece printre motivele care au fundamentat calea extraordinară de atac nu se află critica nelegalei compuneri a completului de apel din perspectiva numărului de judecători care au alcătuit completul de judecată (art. 54, alin. (2) din Legea nr. 304/2004), ci a componenței desemnate a acestuia (art. 52, alin. (1) din Legea nr. 304/2004).

Prin urmare, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii formulată de contestatorul condamnat A. de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54, alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată.

În examinarea cererilor formulate de contestatorii condamnați A. și B. de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52, alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, din perspectiva art. 1, alin. (5) și art. 73, alin. (3), lit. l) din Constituția României, având în vedere critica nelegalei compuneri a completului de apel invocată în cadrul contestațiilor în anulare, Curtea a apreciat că dispoziția legală în discuție are legătură cu soluționarea cauzei, sens în care a apreciat excepția ca admisibilă, cu atât mai mult cu cât prevederile legale menționate nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Astfel, Curtea de Apel Constanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 în referire la excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52, alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, din perspectiva art. 1, alin. (5) și art. 73, alin. (3), lit. l) din Constituția României, dispunând sesizarea Curții Constituționale a României cu aceste excepții de neconstituționalitate.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cuprinsă în Decizia penală nr. 601/P din data de 7 iulie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în termen legal, a declarat recurs contestatorul A.

Prin motivele de recurs formulate în scris, au fost reluate argumentele invocate în fața primei instanțe, susținându-se, în esență, că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată.

Examinând recursul, în baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele următoare:

Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, se constată că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Astfel, alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede condiții privind atât obiectul excepției de neconstituționalitate - respectiv legi sau ordonanțe în vigoare sau dispoziții în vigoare ori asemenea acte normative - cât și o condiție relativă la existența unei legături între norma atacată sub aspectul constituționalității și obiectul cauzei, cu soluționarea căreia a fost învestită instanța, în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate.

Totodată, dispozițiile alin. (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 cuprind alte două condiții de admisibilitate ale excepțiilor de neconstituționalitate, vizând titularul dreptului de a invoca o asemenea excepție (părțile, procurorul sau instanța din oficiu) și nepronunțarea anterioară a unei decizii privind neconstituționalitatea acelorași reglementări de către Curtea Constituțională.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, se apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Prin urmare, cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorul A. în fața Curții de Apel Constanța, întrunește doar trei din cele patru condiții prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia - respectiv invocarea de către o parte din proces, în fața unei instanțe de judecată, a neconstituționalității unui text de lege aflat în vigoare, care nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale - nefiind îndeplinită condiția referitoare la existența legăturii excepției invocate cu soluționarea cauzei.

Dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 - "Apelurile și recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel" - a căror neconstituționalitate a fost invocată de către contestatorul A., nu au incidență în cauza în care a fost invocată excepția, întrucât criticile formulate de acesta în susținerea contestației în anulare nu vizează nelegala compunere a completului de apel din perspectiva numărului de judecători care au alcătuit completul de judecată.

Astfel, o eventuală decizie a Curții Constituționale, prin care s-ar stabili neconstituționalitatea dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 nu ar produce niciun efect asupra parcursului cauzei în care a fost invocată excepția, neavând nicio relevanță în ceea ce privește soluția ce poate fi pronunțată de instanță.

În concluzie, nefiind îndeplinită cerința reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la existența unei legături cu soluționarea cauzei, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (2) din din Legea nr. 304/2004, formulată de contestatorul A. este inadmisibilă, soluția dispusă de prima instanță fiind legală.

Pentru considerentele expuse, se va respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cuprinsă în decizia penală nr. 601/P din data de 7 iulie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cuprinsă în Decizia penală nr. 601/P din data de 7 iulie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2021.

Procesat de GGC - LM