ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 976/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la 24 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Statul Român, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, a chemat în judecată pe pârâții A. și Întreprinderea Individuală A., solicitând obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 481.273 RON și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, de la data săvârșirii faptei, până la plata integrală a debitului.

Prin Sentința civilă nr. 651/F/29.05.2018, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, împotriva pârâtului A.; a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 44.744 RON, cu titlu de impozit pe venit pe perioada 2011 - 2013; la penalitățile și dobânda pentru prejudiciul de 12.524 RON, cauzat prin neachitarea impozitului pe venit la suma netă, realizată în anul 2011, calculate pentru perioada 15.08.2012 - 10.02.2014; la penalitățile și dobânda pentru prejudiciul de 23.563 RON cauzat prin neachitarea impozitului pe venit la suma netă realizată în anul 2012, calculate pentru perioada 17.09.2013 - 10.02.2014; la penalitățile și dobânda pentru prejudiciul reținut pe anul 2011 de 12.524 RON și pe anul 2012 de 23.563 RON, începând cu 11 februarie 2014 și până la data plății efective; la penalitățile și dobânda pentru prejudiciul reținut pe anul 2013 de 8.657 RON, de la data scadenței, până la data efectivă a plății. A dispus obligarea pârâtului A. la plata către reclamantul Statul Român a sumei de 106.407 RON, cu titlu de impozit pe venituri din alte surse ale persoanelor fizice și a penalităților și dobânzii pentru prejudiciul cauzat prin neachitarea impozitului pe venituri din alte surse ale persoanelor fizice de 106.407 RON, de la data scadenței, până la data efectivă a plății. A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata sumei de 180.298 RON, cu titlu de TVA, precum și la plata penalităților și dobânzii aferente, de la data comiterii faptei, până la data plății efective. A respins acțiunea civilă formulată de reclamantul Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud împotriva pârâtei Întreprinderea Individuală A., ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de capacitate juridică civilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, în numele Statului Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și în numele Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca.

Prin Decizia civilă nr. 141A din 20 septembrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud împotriva Sentinței civile nr. 651/F din 29 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, în numele Statului Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și în numele Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, la 20 noiembrie 2018 (data depunerii la oficiul poștal).

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 9 decembrie 2018, sub nr. x/2017, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 4 filtru.

În susținerea recursului, recurentul a arătat că, în mod eronat, instanța de fond nu a dispus obligarea intimaților la plata integrală a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită de a nu înregistra în contabilitatea societății a veniturilor obținute din valorificarea deșeurilor feroase și neferoase, precum și de a nu întocmi documentele prevăzute de lege cu ocazia selectării deșeurilor, sustrăgându-se de la evidențierea și plata contribuției de 3% din venitul reprezentând taxa care trebuia virată la fondul pentru mediu.

În ceea ce privește prejudiciul creat de intimat prin fapta civilă delictuală, recurentul a menționat că acesta este cert, fiind stabilit prin acte administrative definitive, comunicate contribuabilului și neatacate de acesta, cât și prin acordul de vinovăție încheiat în Dosarul penal nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Criticile recurentului au vizat și faptul că instanța de fond, preluând din constatările inspectorilor antifraudă, detașați la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, a reținut în mod greșit că suma de 180.298 RON, reprezentând TVA, nu poate fi reținută în sarcina contribuabilului, pe motiv că, în speță, s-ar aplica asupra faptei generatoare de obligații fiscale taxarea inversă, aspecte ce conduc la obligativitatea partenerilor intimatei de evidențiere și plată a TVA.

Or, o asemenea concluzie este eronată, întrucât, o primă condiție pentru aplicarea anumitor prevederi legale este ca fapta generatoare de consecințe fiscale să se circumscrie normei legale, aceeași regulă aplicându-se și principului taxării inverse, prevăzut de art. 153 C. proc. fisc. .

Referitor la problema obligării intimaților la plata accesoriilor calculate asupra debitului principal, ca element al prejudiciului generat prin activitatea infracțională, recurenta a susținut că, prin limitarea obiectului acțiunii civile la daunele cauzate de efectele la care se face referire în norma juridică, în ceea ce privește noțiunea de "prejudiciu", ar fi deturnate sensul și scopul unei astfel de acțiuni, care constă în asigurarea unei juste și integrale reparări a prejudiciului.

Imperativul bunei administrări a justiției nu permite fragmentarea pretențiilor civile, nici în funcție de caracterul direct sau indirect al pagubelor produse, urmare particularităților legăturii de cauzalitate între faptă și efectele acesteia, nici prin raportare la data rămânerii definitive a sentinței.

Concluzionând, recurentul a solicitat obligarea intimatului la plata sumei de 481.273 RON și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, până la plata integrală a debitului. De asemenea, a cerut menținerea măsurilor asigurătorii instituite în dosarul de urmărire penală în vederea recuperării obligațiilor fiscale neachitate de intimați.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la data de 25 februarie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Completul de filtru C4, la data de 27 februarie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, înregistrat la dosar la 19 martie 2019, prin care susține că cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 16 mai 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, se reține că, în raport de dispozițiile art. 24 și 25 alin. (1) C. proc. civ., în soluționarea recursului de față se vor avea în vedere dispozițiile C. proc. civ. existente la data inițierii demersului judiciar.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, numele, prenumele, domiciliul, reședința, denumirea, sediul părților, precum și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.

Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul a formulat critici cu privire la situația de fapt, relativ la fapta intimaților de a nu înregistra în contabilitatea societății veniturile obținute din valorificarea deșeurilor feroase și neferoase, precum și de a nu întocmi documentele prevăzute de lege cu ocazia selectării deșeurilor, sustrăgându-se de la evidențierea și plata contribuției de 3% din venitul reprezentând taxa care trebuia virată la fondul pentru mediu.

Susținerile recurentului nu constituie critici de nelegalitate cu privire la decizia împotriva căreia a exercitat recursul, care sunt argumentele pentru care nu este legală soluția de respingere a apelului său și care sunt dispozițiile legale încălcate de instanța de apel.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Recurentul a indicat ca temei de drept a recursului său dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., însă din dezvoltarea motivelor nu rezultă critici cu privire la decizia recurată, care să poată fi subsumate acestor motive de nelegalitate.

Astfel, în ce privește dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care reglementează motivul de recurs privind aplicarea greșită a legii, recurentul nu a indicat care sunt textele legale aplicate eronat de către curtea de apel și care dispoziții legale au fost încălcate, făcând doar referiri cu privire la situația de fapt și susțineri teoretice relativ la condițiile răspunderii civile delictuale.

Tot astfel, cu privire la motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii - recurentul nu a arătat în ce constă contradictorialitatea în motivarea soluției sau care este contradicția dintre considerente și dispozitiv.

Așa fiind, se constată că aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocate de recurent, dar nici celorlalte motive de nelegalitate, fiind în realitate critici de netemeinicie, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurent nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Statul Român, prin Administrația Națională a Finanțelor București, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud împotriva Deciziei nr. 141 A din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2019.

GGC - GV