ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2878/2019

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/22.06.2015 (Anexa 1), întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate - (ANI). În argumentele expuse în susținerea acțiunii s-a arătat că reclamantul a îndeplinit funcția de viceprimar al Municipiului Botoșani, județul Botoșani, începând cu 20.06.2008. data validării mandatului de viceprimar. Prin Adresa nr. x/04.08.2014, a fost informat de către pârâta A.N.I. cu privire la presupusa identificare a unor elemente de incompatibilitate. Elementele identificate de ANI, cuprinse în Raportul de evaluare nr. x/22.06.2015 (Anexa 1) au fost: începând cu data de 20.06.2008, a exercitat funcția de viceprimar al Municipiului Botoșani, județul Botoșani, pentru mandatul 2008 - 2012; în perioada 20.06.2008 - 21.06.2012 (data încetării funcției de viceprimar), a deținut funcția de administrator unic al S.C. EDIFICO S.R.L. (în continuare Societatea). În legătură cu aceste elemente, reclamantul a depus la sediul pârâtei un punct de vedere, prin care a arătat că a respectat regimul juridic al incompatibilităților, arătând că Societatea a fost înființată prin acordul celor doi asociați, reclamantul și fratele său, B.. În baza aceluiași acord, administratorul Societății și cel care urma să se ocupe efectiv de toate actele societății a fost fratele său, B.. A arătat, totodată că, la data înființării societății și înregistrării mențiunilor corespunzătoare la Registrul Comerțului (21.06.2007), fratele său era deja administrator al unei alte firme iar, potrivit legislației în vigoare atunci, o persoană nu putea să dețină calitatea de administrator în cadrul mai multor societăți. Fără a ține cont de apărările formulate prin punctul de vedere depus la dosarul de evaluare, Pârâta ANI a procedat la întocmirea Raportului de evaluare nr. x/22.06.2015 (în continuare Raportul), ale cărui concluzii sunt în sensul că reclamantul nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât a cumulat funcția de administrator al Societății cu funcția de viceprimar al Municipiului Botoșani. II. Raportul contestat este lovit de nulitate, fiind întocmit cu nerespectarea dreptului persoanei evaluate la apărare, având în vedere ignorarea completă și evidentă a punctului de vedere exprimat. Potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, printre principiile cu respectarea cărora se desfășoară activitatea de evaluare a incompatibilității este și acela al respectării dreptului la apărare al persoanei evaluate. Pentru a se respecta acest principiu, legiuitorul a dispus ca raportul de evaluare întocmit de ANI să cuprindă, printre alte elemente, punctul de vedere al persoanei supuse evaluării (art. 21 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 176/2010). III. Raportul contestat este lovit de nulitate, pentru că ignoră, cu rea-credință, situații de fapt care fac imposibilă existența incompatibilității: Așa cum a arătat, având în vedere că fratele său era deja administrator al unei alte firme, a hotărât ca reclamantul să fie numit formal în funcția de administrator al Societății, iar de administrarea societății să se ocupe doar fratele său. Astfel, încă de la momentul înființării societății și până în prezent, fratele său este cel care s-a ocupat și se ocupă exclusiv de administrarea Societății. Prin urmare, reclamantul figurează doar formal în mențiunile de la Registrul Comerțului ca administrator al Societății. În acest context, nu poate fi reținută încălcarea de către reclamant a dispozițiilor legale privind regimul incompatibilităților, motiv pentru care Raportul urmează a fi anulat. Reiterează, în acest sens, din Raportul de evaluare: Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Adresele nr. x/15.05.2013 și nr. y/14.04.2014, a transmis următoarele: (...) începând cu data de 21.06.2007 și până în prezent, fratele persoanei evaluate - B. deține funcția de administrator al S.C. EDIFICO S.R.L., nr. de ordine în RC x și calitatea de asociat al S.C. EDIFICO S.R.L., cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 50% din capitalul social" (antepenultim paragraf, pagina 4 din Raportul de evaluare). Prin urmare, din mențiunile înregistrate inițial la Registrul Comerțului, rezultă faptul că reclamantul nu a încălcat regimul incompatibilităților. Deși le-a invocat, Pârâta ANI a ignorat cu rea-credință relațiile de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, conform cărora subsemnatul nu am avut și nu am calitatea de administrator al Societății. 1.

Hotărârile pronunțate în cauză Tribunalul București prin sentința civilă nr. 291/20 ianuarie 2016, a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel București. Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, prin sentința nr. - 1941 din 7 iunie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de, ca neîntemeiată. Este de menținat că reclamantul a depus la termenul de judecată din data de 7.06.2016 cererea de constatare a nulității absolute a tuturor actelor efectuate de pârâta Agenția Națională de Integritate - ANI în lucrarea nr. 18169/S/II/23.04.2013, inclusiv a raportului de evaluare nr. x/22.06.2015, cu care a fost finalizată această lucrare, prin care solicită instanței de judecată să analizeze cu prioritate această excepție, întrucât reprezintă un motiv de nelegalitate incipient a raportului de evaluare contestat, privind nelegalitatea întregii proceduri de evaluare desfășurată de către pârâta ANI, astfel că admiterea excepției ar face inutilă orice analiză a altor aspecte privind fondul cauzei deduse judecății. 1.

Calea de atac exercitată în cauză și motivele înfățișate Împotriva sentinței nr. 1941 din 07 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, a promovat recurs reclamantul A., în condițiile art. 493 C. proc. civ. Reinterând aspectele prezenete în fașța instanței de fond și invocând art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În ceea ce privește motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, recurentul a susținut că hotărârea recurată nu este motivată, argumentele expuse în cuprinsul hotărârii fiind copiate din sentința nr. 1937 pronunțată în dosarul nr. x/2015. Cu privire la criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: Reclamantul a criticat sentința atacată, considerând că este pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material reprezentate de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Critica recurentului-reclamant se referă la aplicarea directă în cauză a legislației privind protecția datelor cu caracter personal, la care se referă Directiva 95/46/CE a Parlamentului European, așa cum a fost interpretată de CJUE prin hotărârea dată în cauza Bara C-201/14. Recurentul apreciază că situația din cauza Bara este identică cu cea din speța de față și, întrucât dispozițiile Legii nr. 176/2010 sunt contrare legislației europene, trebuie înlăturate de la aplicare. Solicită să se constate că, în această situație, raportul de evaluare contestat rămâne fără bază legală și se impune a fi anulat ca nelegal. În hotărârea Bara și alții, Cauza C-201/14, Curtea a constatat că practica autorităților naționale române de a transmite datele cu caracter personal de la o autoritate a statului către alta, fără informarea persoanei vizate, contravine legislației europene privind protecția datelor cu caracter personal. Opinează că în speță cauza Bara și alții se aplică mutatis mutandis iar instanța națională are posibilitatea să înlăture de la aplicare dispozițiile naționale contrare. 1.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinare intimată Agenția Națională de Ingtegritate a solicitat respingerea recursului, apreciind hotărârea instanței de fond ca legală, fiind just menținute actul administrativ contestat. 1.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 24 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 29 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, examinând sentința atacată prin prisma criticilor aduse de recurent, raportat la actele și lucrările dosarului și față de prevederile legale incidente dar și de apărările formulate de intimata-pârâtă prin întâmpinarea la motivele de recurs, reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage casarea sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate. Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că prin motivele de recurs nu sunt aduse critici efective hotărârii primei instanțe, fiind reiterate considerațiunile reclamantului vizând nelegalitatea/nulitatea actului atacat în manieră evident similară cu aspectele înfățișate deja prin cererea de chemare în judecată. Prin raportul de evaluare nr. x/22.06.2015 s-a stabilit în urma activității de evaluare desfășurate de pârâta ANI că reclamantul A. se află în starea de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, generată de deținerea simultană atât a funcției de viceprimar al municipiului Botoșani, cât și cea de administrator al S.C. EDIFICO S.R.L., începând cu data de 20.06.2008 (data alegerii în funcția de viceprimar) - 21.06.2012 (data încetării funcției de viceprimar). Referitor la criticile formulate de recurentul-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților. Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă. Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată, exigențe apte pentru a susține dreptul la un proces echitabil de care trebuie să se bucure orice persoană. Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Din alt punct de vedere, necesitatea motivării hotărârii în sensul indicat de normele imperative ale art. 425 alin. (1) C. proc. civ. înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar. Valorificând aceste considerente teoretice, instanța de control judiciar, contrar celor afirmate de recurent, constată că, hotărârea instanței de fond răspunde cerinței argumentării soluției adoptate, considerentele acesteia conținând analiza complexă și detaliată a motivelor de nelegalitate a actelor administrative contestate, prin valorificarea și diseminarea apărărilor părților împrocesuate. Pe de altă parte, independent de faptul că jurisprudența este sau nu considerată izvor de drept sau că precedentele sunt sau nu obligatorii, motivarea hotărârilor judecătorești prin hotărâri anterioare oferă judecătorului un instrument solid, în statele de drept civil. Criticile formulate de recurentul-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate. Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, controlul judiciar declanșat de intimatul-reclamant are ca obiect verificarea legalității raportului de evaluare întocmit de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate, prin care s-a stabilit că partea s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât nu a respectat prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare. În concret, emitentul actului administrativ a avut în vedere faptul că recurentul a deținut simultan, în perioada 20.06.2008 (data alegerii în funcția de viceprimar) - 21.06.2012 (data încetării funcției de viceprimar), atât funcția de autoritate publică de funcției de viceprimar al municipiului Botoșani, cât și cea de administrator al S.C. EDIFICO S.R.L. Instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea reclamantului și a menținut raportul de evaluare dedus judecății, reținând in esență că spre deosebire de cadrul factual și legal constatat de CJUE în cauza Bara C-201/14 (pct. 35-38 din Hotărârea pronunțată în afacerea Bara), în prezenta cauză ANI are pe temeiul art. 15 din Legea nr. 176/2006 o bază legală de a obține orice date cu caracter personal care sunt necesare soluționării dosarului de evaluare, iar, în mod corelativ, orice instituție, autoritate publică sau persoană fizică ori juridică are obligația de a comunica asemenea date. Prin urmare, reține instanța, transmiterea informațiilor în prezenta cauză a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 10 din Directiva 95/46. Câtă vreme art. 10-11 din Directiva 95/46 nu au fost încălcate, nu se mai pune problema necesității existenței unei derogări de la drepturile și obligațiile stabilite, în conformitate cu art. 13 din același act juridic al Uniunii. nulității raportului de evaluare (obținerea informațiilor de către ANI de la diferite instituții în baza unor protocoale) în considerarea interpretării date de CJUE în cauza Bara (C-201/14) în privința prelucrării datelor cu caracter personal cu încălcarea prevederilor Directivei 95/46 (art. 10, 11 și 13), Curtea apreciază, sub un prim aspect, că această solicitare este inadmisibilă din perspectivă procedurală. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamantul nu se poate prevala de o altă încălcare a legii, cum chiar el confirmă în cererea de chemare în judecată ("fratele meu era deja administrator al unei alte firme, am hotărât să fiu numit formal în funcția de administrator"), pentru a justifica starea de incompatibilitate stabilită de autoritatea pârâtă. În raport de aspectele de fapt reținute, instanța de fond a concluzionat în sensul că reclamantul s-a aflat într-o stare de incompatibilitate reală, iar actul administrativ contestat nu îi lezează drepturile și interesele legitime, motiv pentru care se impune a fi menținut. Această soluție este împărtășită de către instanța de control judiciar, deoarece a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că: "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice altă funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice." Recurentul-reclamant a exercitat funcția de viceprimar al Municipiului Botoșani, județul Botoșani în perioada 20. 06. 2008 - 21. 06. 2012, după cum rezultă din analiza documentelor și informațiilor primite, pentru perioada supusă evaluării, acte care au fost administrate în cauză, precum și faptul că în intervalul 21 07.2007 până în prezent, acesta a deținut funcția de administrator la S.C. Edifico S.R.L. ., cu nr. de ordine în Registrul Comerțului J 7/384/2007, în calitate de asociat. Înalta Curte apreciază că nu prezintă importanță aspectul invocat de recurent in sensul acceptăriit formale a poziției de administrator al unei societăți comerciale intrucât această funcție fiind efectiv efectuată de o altă persoană nu poate conduce la exonerarea reclamantului de răspunderea pentru nerespectarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și implicit la anularea raportului de evaluare, acesta nefiind afectat de vreun motiv de nelegalitate sub acest aspect. Legea aplicabilă în materia analizată interzice cumulul de calități, necondiționat de venitul realizat din activitățile comerciale, motiv pentru care nu poate fi primită apărarea recurentului-reclamant în sensul, că fratele acestuia era deja administrator al unei alte firme și că recurentul a hotărât să fie numit formal în funcția de administrator, pentru a justifica starea de incompatibilitate stabilită de autoritatea pârâtă. Or, atâta timp cât recurentul nu a dat eficiență dispozițiilor Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, acesta s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care a exercitat simultan funcția de viceprimar și de administrator la o societate comercială. În ceea ce privește presupusa încălcare a procedurii de evaluare și a incidenței cauzei "Bara" aceste susineri nu pot fi primite în contextul în care judecătorul național a apreciat că are facultatea de a sesiza instanța europeană în cazul în care în litigiul dedus judecății sale se pune problema aplicării unei norme europene asupra înțelesului căreia are îndoieli. Dreptul recunoscut în ordinea juridică internă a fiecărui stat membru (în lipsa unei reglementări comunitare) de a stabili modalitățile procedurale de acțiune în justiție, destinate a asigura protecția drepturilor pe care justițiabilii le invocă în temeiul dreptului comunitar, există numai dacă nu produce această discriminare: sistemul de protecție juridică pus în practică prin Tratat, așa cum este exprimat în art. 208 TFUE (ex-art. 177 TCE), presupune că orice tip de acțiune, prevăzută în dreptul național, trebuie să aibă puterea de a fi utilizată pentru a asigura respectarea regulilor comunitare și a efectului direct, în aceleași condiții de admisibilitate și de procedură, ca cele pentru a asigura respectul dreptului național. În consecință, Înalta Curte constată că este nefondat motivul de recurs. III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,