ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2697/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.07.2017 sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Suceava, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- obligarea pârâților să emită un nou ordin de încadrare prin care indemnizația de încadrare pentru fiecare dintre reclamanți să fie stabilită, începând cu data de 09.04.2012, prin completarea Ordinelor nr. 4680/C/2016 și 219/C/2017 astfel cum au fost puse în aplicare prin ordinul 1469/C/2017 și să fie calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, ținând seama, de la 01.12.2015, și de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

- să calculeze și să achite, începând cu data de 09.04.2012, diferența dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială menționate anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală.

Prin sentința civilă nr. 128 din data de 17 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a obligat pârâtul Ministerul Justiției, prin Ministru, să emită pentru reclamanți ordinele individuale de salarizare, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016.

Totodată, a obligat pârâta Curtea de Apel Suceava la plata către reclamanți a diferențelor salariale rezultate în urma emiterii ordinelor menționate mai sus, diferențe calculate pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și pentru care se va acorda și dobânda legală, calculată de la scadență și până la data plății integrale.

Împotriva sentinței civile nr. 128 din data de 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul a arătat că prin hotărârea pronunțată instanța de fond, fără temei legal a admis acțiunea reclamanților, în sensul calculării indemnizației acesteia în raport de valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09 aprilie 2015, în condițiile în care la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016 nu existau în plată indemnizații la care să fie aplicată valoarea de referință sectorială de 405 RON.

Intimata- pârâtă Curtea de Apel Suceava și recurentul - pârât Ministerul Justiției au depus la dosar concluzii scrise prin care au arătat că la data de 24 mai 2018 a fost emis Ordinul nr. 2066/C de către Ministerul Justiției, princare a fost stabilită pentru judecători și asistenții judiciari o indemnizație de încadrare brută lunară de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite reclamanților, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 128 din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2020.