ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2304/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată la data de 17.12.2019 adresată Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, S.C. A. S.R.L. a solicitat restituirea cauțiunii în valoare de 15.000 RON depusă în dosar nr. x/2013 al Curții de Apel Craiova, în baza recipisei de consemnare nr. x din data de 19.07.2013 emisă de B..

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin încheierea nr. 1 din 8 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea cauțiunii și a fost admisă cererea reclamantei S.C. A. S.R.L..

Instanța a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 15.000 RON, achitată de reclamantă în dosar nr. x/2013 al Curții de Apel Craiova, în baza recipisei de consemnare nr. x din data de 19.07.2013 emisă de B. - Sucursala Slatina.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt în nume propriu și pentru Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea cauțiunii, raportat la dispozițiile art. 2500 coroborate cu art. 2517 din C. civ.

Recurenta a arătat că raportat la dispozițiile art. 1064 din C. proc. civ., dosarul în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv dosarul nr. x/2013 a fost soluționat irevocabil la data de 06.11.2014 prin decizia nr. 4192/6.11.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație de Justiție. A precizat că în cauza indicată a fost pronunțată sentința nr. 303 din 6.08.2013 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/26.06.2013 a AJFP Olt, sentință rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curți indicate mai sus.

Recurenta a apreciat că în raport de cele prezentate excepția prescripției dreptului de a solicita cauțiunea a fost soluționată greșit de instanța de fond.

Recurenta a precizat că prin sentința nr. 327 din 12.04.2018 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosar nr. x/2017 a fost admisă în parte contestația reclamantei, s-a dispus anularea parțială a deciziei nr. 364 din 14.12.2016 emisă de DGRFP Craiova și a fost anulată parțial decizia de impunere nr. x/26.06.2013 emisă de AJFP Olt, definitivă prin decizia nr. 3411/16.10.2018 a Curții de Apel Craiova.

Având în vedere cele arătate, raportat la condițiile de admisibilitate a cererii de restituire, recurenta a apreciat că cererea intimatei-reclamante este neîntemeiată, obligațiile de plată datorate fiind mai mari decât cuantumul cauțiunii.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către S.C. A. S.R.L. s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea introductivă reclamanta a solicitat restituirea cauțiunii în valoare de 15.000 RON, depusă în dosar nr. x/2013 al Curții de Apel Craiova, în baza recipisei de consemnare nr. x din data de 19.07.2013 emisă de B..

Instanța de fond a admis cererea reclamantei și a dispus restituirea cauțiunii către societatea petentă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiile legale, formularea cererii de restituire a cauțiunii este condiționată de soluționarea definitivă a fondului cauzei în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv de încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus, fiind irelevant din perspectiva analizată momentul soluționării definitive a cererii de instituire a măsurii pentru care acesta s-a depus. Aceasta este, de altfel, rațiunea dispozițiilor alin. (4) al art. 1064 din C. proc. civ. din a căror interpretare rezultă că numai dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune restituirea din oficiu, nu și în ipoteza în care o astfel de cerere a fost admisă, când cauțiunea va rămâne la dispoziția instanței până la soluționarea definitivă a fondului cauzei.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă, având în vedere argumentele ce urmează.

În primul rând, Înalta Curte reține că dreptul de a solicita restituirea cauțiunii este un drept procedural, care nu se supune condiției prescripției, întrucât cauțiunea nu face parte din categoria drepturilor de creanță.

Ca atare, critica recurentei ce vizează soluțioinarea greșită a excepției prescripției dreptului de a solicita restituirea cauțiunii va fi respinsă ca nefondată de instanța de control judiciar.

Cu privire la cererea de restituire a cauțiunii, Înalta Curte reține că potrivit art. 1064 alin. (1) C. proc. civ. "cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus".

Or, în cauza dedusă judecății avem următoarea situație de fapt, corect individualizată de instanța de fond.

Cauțiunea a fost achitată în dosarul nr. x/2013 în care a fost pronunțată sentința nr. 303/2013 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia ICCJ nr. 4192/06.11.2014, prin care a fost admisă cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/26.06.2013 emisă de DGFP Olt, măsură pentru care a fost stabilită cauțiunea în sarcina reclamantei. Soluționarea pe fond a acțiunii îndreptate împotriva actelor administrativ fiscale contestate de reclamantă, până la care s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere în discuție, a fost realizată prin sentința nr. 327/12.04.2018, pronunțată de Tribunalul Olt, definitivă prin decizia nr. 3411/16.10.2018 a Curții de Apel Craiova.

Înalta Curte reține că motivele de casare invocate de recurentă nu sunt fondate și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt în nume propriu și pentru Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova împotriva încheierii nr. 1 din 8 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2020.