ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4795/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, astfel cum a fost completată, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și Unitatea Militară 01545 Apața, anularea Deciziei Administrativ Jurisdicționale nr. 47/CJI 2644/2017 și a Deciziei Administrativ Jurisdicționale nr. 84/CJI 2058/2016, ambele emise de către Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor la data de 02.02.2017, a Hotărârii nr. A5036/19.09.2016 și a Deciziei de imputare nr. A4087/20.07.2016, ambele emise de UM 01545 Apața.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 96 din 13 iunie 2018, a respins excepția tardivității acțiunii, invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.

Totodată, a admis acțiunea formulată și completată de reclamantul A., a anulat Decizia nr. 47/CJI 2644/2017 și Decizia nr. 84/CJI 2058/2016, emise de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, precum și Hotărârea nr. A5036/19.09.2016 și Decizia de imputare nr. A4087/20.07.2016, emise de UM 01545 Apața, obligând pârâtul Ministerul Apărării Naționale să achite reclamantului suma de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 01545 Apața, solicitând admiterea acestuia.

În motivarea opțiunii lor procesuale pârâții au susținut următoarele:

Instanța de fond a respins, în mod neîntemeiat, excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr. 84/CJI 2058/2016 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, acțiunea care face obiectul prezentei cauze fiind introdusă cu depășirea termenului de 6 luni de la data comunicării actului administrativ individual.

Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale funcționează în baza Ordonanței Guvernului României nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Potrivit art. 2, în condițiile prezentei ordonanțe, răspunderea materială este angajată, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Răspunderea materială a militarilor, reprezintă așadar o formă a răspunderii juridice care constă în obligația celor încadrați și, respectiv, a militarilor de a repara, în condițiile și limitele prevăzute de lege, prejudiciul cauzat unității din vina și în legătură cu munca lor.

Prin decizia nr. 84/CJI 2058/2016, definitivă, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a respins plângerea formulată împotriva Hotărârii de soluționare a contestației nr. A 5036/19.09.2016, hotărâre prin care s-a menținut răspunderea materială așa cum a fost stabilită conform Deciziei de imputare nr. 4087/20.07.2016. Potrivit deciziei de imputare menționate, emisă de U.M. 01545 Apața, s-a stabilit recuperarea pagubei pentru suma de 5.567 RON, care reprezintă regularizarea drepturilor salariale (în sumă de 3.853 RON) și a compensației lunare pentru chirie (în sumă de 1.714 RON) pentru perioada 01.05.2015-30.04.2016.

Conform art. 43 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998, în situația în care după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe, consideră că au fost lezate se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii. Legile speciale se întregesc cu dispozițiile normelor generale.

Decizia administrativ-jurisdicțională nr. 84/CJI 2058/2016 constituie un act administrativ individual, care însă nu poate fi atacat oricând și fără limită în timp, fiind supus în acest sens prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Conform dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau refuzului nejustificat de soluționare a cererii, respectiv de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile sau expirării termenului legal de soluționare a cererii.

Intimatului-reclamant i s-a comunicat Decizia nr. 84/CJI 2058/2016 la data de 14.06.2017, potrivit înștiințării înregistrate cu nr. x/17.06.2017.

În raport cu data formulării cererii, acțiunea în instanță este tardiv formulată, termenul de 6 luni curgând de la data luării la cunoștință despre conținutul actului atacat, respectiv de la data de 14.06.2017. Or, acțiunea a fost introdusă la data de 15.02.2018 cu depășirea termenului de 6 luni de la data comunicării actului administrativ individual.

Arătăm că, prin Decizia nr. 47/CJI 2644/2017, Comisia de jurisdicție a imputațiilor a respins cererea de revizuire formulată de către reclamant în temeiul art. 39 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 și a pct. 115 din Ordinul nr. M 5/1999. Motivele de revizuire ale hotărârilor definitive trebuie să fie circumscrise la împrejurările limitativ prevăzute de prevederile art. 35 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998.

Pe fondul cauzei, se susține că instanța de fond a admis, în mod neîntemeiat, contestația formulată de reclamantul B., anulând decizia nr. 84/CJI 2058/2016 și decizia nr. 47/CJI 2644/2017 emise de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, precum și hotărârea nr. 5036/19.09.2016 și decizia de imputare nr. A 4087/20.07.2016, emise de U.M. 01545 Apața.

Instanța de fond a reținut, în mod greșit că, numirea reclamantului pe funcția de șef al logisticii la Depozitul Central 106 "Țara Bârsei", începând cu data de 01.05.2015, a fost rezultatul unui proces de reorganizare a pârâtei U.M. 01545 Apața, în sensul general dat de dispozițiile pct. 6 din Anexa VII din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, instanța a reținut, în mod greșit, că dispozițiile pct. 6 din Notele la Anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010 sunt aplicabile în speța dedusă judecății.

Menționăm că, atât Depozitul 92 Geniu - U.M. 01630 Arcuș, structura de unde a provenit, precum și U.M. 01545 Apața - Depozitul Central 106 Muniții "Țara Bârsei", cea în cadrul căreia a fost numit ofițerul nu au fost reorganizate, cum ar fi înființare, desființare, transformarea structurii militare, respectiv nu au primit un nou stat de organizare cu sau fără schimbarea denumirii, așa cum rezultă și din Adresa nr. x din 20 iulie 2018 emisă de U.M. 01545 Apața.

Intimatul-reclamant a fost încadrat până la data de 01.05.2015 pe funcția de comandant la Depozitul 92 Geniu - U.M. 01630 Arcuș, fiind plătit pe coeficientul de ierarhizare de 4,90.

La cerere, ofițerul a fost numit pe funcția de șef al logisticii la U.M.01545 Apața - Depozitul Central 106 Muniții "Țara Bârsei", ca urmare a eliberării acesteia, conform ordinului șefului Statului Major General nr. S.P.222 din 30.04.2015, necontestat de către acesta.

Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a reținut că răspunderea materială a fost stabilită corect în sarcina petentului în ceea ce privește drepturile bănești stabilite și achitate nelegal acestuia, în condițiile în care că structura din care a provenit sau cea în cadrul căreia a fost numit ofițerul nu a suferit modificările prevăzute de lege, iar în ordinul de numire nu s-a precizat menținerea coeficientului de ierarhizare.

Potrivit prevederilor pct. 6 din Notele la Anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, " Cadrelor militare numite după data intrării în vigoare a prezentei legi în funcții prevăzute de statele de organizare cu clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare ai soldei de funcție inferiori, ca urmare a reorganizării structurilor Ministerului Apărării Naționale, li se mențin clasele de salarizare și coeficienții de ierarhizare, corespunzători funcțiilor superioare din care au provenit, până la numirea într-o funcție cu o clasă de salarizare și coeficient de ierarhizare cel puțin egale cu cele menținute".

Din documentele existente la dosar, Comisia de Jurisdicție a Imputaților nu a identificat documente din care să rezulte că structura din care a provenit sau cea în cadrul căreia a fost numit ofițerul au suferit modificările respective, iar petentului nu i se putea menține coeficientul de funcție mai mare, avut anterior. în același sens s-au exprimat și alte structuri de specialitate din cadrul Ministerului Apărării Naționale, respectiv Direcția personal și mobilizare din cadrul S.M.G. și Direcția pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică cu adresele nr. x din 15.10.2014, respectiv nr. x din 14.10.2014.

Direcția management resurse umane, structură care, potrivit prevederilor art. 15 din Legea 346/2006, "elaborează și monitorizează aplicarea strategiilor, politicilor și reglementărilor în domeniile managementului resurselor umane (...) precizează în adresa nr. x din 12.01.2017, că "o aplicare corectă a acestor reglementări (pct. 6 din Notele la Anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010) implică îndeplinirea cumulativă a condițiilor de numire a ofițerului în cauză, după data de 01.01.2011, pe o funcție cu prevederi ale clasei de salarizare și coeficientului de ierarhizare inferioare celor din care a provenit, ca urmare a reorganizării structurii în care a fost încadrat."

Astfel, Decizia nr. 84/CJI 2058/2016 și decizia nr. 47/CJI 2644/2017 emise de Comisia de jurisdicție a imputațiilor, Hotărârea comisiei pentru soluționarea contestației nr. 5036/19.09.2016 și Deciziei de imputare nr. A-4087/20.07.2016, emise de U.M. 01545 Apața sunt temeinice și legale, în condițiile în care structura din care a provenit sau cea în cadrul căreia a fost numit reclamantul nu a fost reorganizată.

Angajarea răspunderii materiale în sarcina reclamantului s-a făcut în conformitate art. 20, alin. (1) și art. 24, alin. (2) din "Instrucțiunile privind răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din Ministerul Apărării Naționale", aprobate cu Ordinul ministrului apărării naționale nr. M -5/1999.

Existența pagubei a fost sesizată prin actul de control înregistrat la nr. A-2095 din 28.03.2016 întocmit de contabilul șef din U.M. 01434 Sibiu cu ocazia efectuării unui control curent la U.M. 01545 Apața, în perioada 23.05.2015 - 25.05.2016 în termenul de 3 ani de la producerea pagubei (termen prevăzut de dispozițiile art. 24, alin. (1) din O.G. nr. 121/1998).

Ofițerul a fost numit pe funcția de șef al logisticii la U.M. 01545 Apața - Depozitul Central 106 Muniții "Țara Bârsei", începând cu data de 01.05.2015, conform ordinului șefului Statului Major General nr. S.P.222 din 30.04.2015.

De la data încadrării în noua funcție, cu coeficientul de ierarhizare de 4,40, ofițerul a fost plătit în continuare pe coeficientul de ierarhizare de 4,90 al funcției din care a provenit, deși în ordinul de numire în funcție nu este specificat faptul că "...se menține coeficientul de ierarhizare al funcției din care provine".

Conform ordinului de eliberare și numire în funcție a ofițerului emis de Statul Major General, la data numirii în funcție reclamantului A., structura din care s-a mutat sau în care a fost mutat, nu a fost reorganizată, așa cum se stipulează la pct. 6 din Note la Anexa VII din Legea-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar la data numirii în noua funcție, ofițerul nu menținea anterior o clasă de salarizare și un coeficient de ierarhizare corespunzători unei funcții superioare din care a provenit, de care să beneficieze în continuare, până la numirea într-o funcție cu o clasă de salarizare și coeficient de ierarhizare cel puțin egale, și prin urmare, nu avea posibilitatea menținerii clasei de salarizare și coeficientului de ierarhizare, corespunzători funcției superioare din care a provenit.

Prin Decizia de imputare nr. A 4087/20.07.2016 emisă de U.M. 01545 Apața s-a stabilit recuperarea pagubei pentru suma de 5.567 RON, care reprezintă regularizarea drepturilor salariale (în sumă de 3.853 RON) și a compensației lunare pentru chirie (în sumă de 1.714 RON) pentru perioada 01.05.2015-30.04.2016.

Împotriva Deciziei de imputare nr. A 4087/20.07.2016, reclamantul a formulat contestație, înregistrat la U.M. 01545 Apața cu nr. A-4541 din 19.08.2016.

Comandantul Unității militare 01545 Apața a numit o comisie de soluționare a contestației, care a analizat și a propus respingerea contestației prin Procesul-verbal nr. A-5004 din 16.09.2016, iar prin Hotărârea de soluționare a contestației nr. A 5036/19.09.2016 a fost menținută răspunderea materială în sarcina contestatorului, așa cum a fost stabilită prin decizia de imputare nr. 4087/20.07.2016.

Nemulțumit de soluția pronunțată, reclamantul a formulat plângere la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale împotriva Hotărârii de soluționare a contestației nr. A-5036/19.09.2016, hotărâre prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei de imputare nr. A 4087/20.07.2016.

Prin Decizia nr. 84/CJI 2058/2016, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a respins plângerea formulată și a menținut răspunderea materială așa cum a fost stabilită conform Deciziei de imputare nr. 4087/20.07.2016 și menținută prin Hotărârea de soluționare a contestației nr. A-5036/19.09.2016, în baza art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, și a pct. 115 din "Instrucțiunile privind răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din Ministerul Apărării Naționale", aprobate cu Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.5/1999.

Prin Decizia nr. 47/CJI 2644/2017, Comisia de jurisdicție a imputațiilor a respins cererea de revizuire formulată de către reclamant în temeiul art. 39 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 și a pct. 115 din Ordinul nr. M 5/1999.

Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a reținut că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în prevederile art. 35 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 și ale pct. 100-105 din Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 5/1999, și a constatat că revizuentul avusese deja cunoștință încă de la formularea plângerii despre actele și faptele prezentate în cerere.

Motivul de revizuire invocat revizuent nu a putut fi reținut de Comisie, întrucât punctul de vedere al Direcției management resurse umane invocat a fost formulat pentru o altă persoană, iar documentele pe care revizuentul le prezintă în susținerea cererii de revizuire sunt înscrisuri de care revizuentul avea cunoștință la data soluționării cauzei, respectiv Dispoziția șefului Statului Major General nr. G/S din 01.09.2014 pentru modificarea și completarea statului de organizare al U.M.01545 Apața și Fișa matricolă din memoriu original cod A 34990.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare intimatul reclamant A. a solicitat respingerea recursului pârâților ca nefondat, apreciind în esență că hotărârea instanței de fond este legală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material.

În susținerea acestui punct de vedere s-au adus următoarele argumente:

Cu privire la excepția tardivității, se apreciază a fi neîntemeiată, întrucât în speța sunt aplicabile prevederile normei speciale, respectiv art. 43 din O.G. nr. 121/1998.

Această normă derogă de la norma generală prevăzuta de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocata de către recurentele parate, conform principiului "specialia generalibus derogat", astfel ca termenul de 6 luni se calculează de la data epuizării cailor de atac reglementate de O.G. nr. 121/1998. Reclamantul urmând aceasta procedura administrativ jurisdicțională care se desfășoară în fata comisiei de jurisdicție a imputațiilor, procedura prevăzuta de art. 31-39 din O.G. nr. 121/1998, cu caracter obligatoriu prin Decizia nr. 34/2016 a Curții Constituționale.

Intimatului i-a fost comunicată decizia nr. 47/CJI 2644/2017 pronunțată în temeiul art. 35 din O.G. nr. 121/1998 care reglementează calea de atac a revizuirii, la data de 10.01.2018, iar acțiunea a fost promovata la 15.02.2018, astfel că, termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a fost respectat.

Pe fondul cauzei, se apreciază că interpretarea data dispozițiilor legale de către organele de control sau jurisdicție prin hotărârile contestate este una eronata întrucât conform prevederilor pct. 6 din Nota la Anexa VII din Legea - cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, "cadrele militare numite pana la data intrării in vigoare a prezentei legi in funcții prevăzute de statele de organizare cu clase de salarizare si coeficienți de ierarhizare ai soldei de funcție inferiori, ca urmare a reorganizării structurilor M.Ap. N, li se mențin clasele de salarizare si coeficienții de ierarhizare corespunzători funcțiilor superioare din care au provenit, pana la numirea într-o funcție cu o clasa de salarizare si coeficient de ierarhizare cel puțin egale cu cele menținute".

Totodată, conform prevederilor pct. 5 din Nota la Anexa nr. VII la Legea - cadru nr. 284/2010, privind salarizare unitara a personalului plătit din fonduri publice "cadrele militare în activitate din M.Ap. N, care la data intrării în vigoare a prezentei legi mențin coeficienții de ierarhizare ai soldelor de funcție, beneficiază în continuare de acest drept, prin acordarea claselor de salarizare și coeficienților de ierarhizare ai soldelor de funcție prevăzuți în prezenta anexa, până la numirea într-o funcție cel puțin egală cu cea a cărui coeficient de ierarhizare se menține. Procedura se stabilește printr-un ordin al ordonatorului principal de credite".

Ordinele ministrului apărării naționale nr. MS216/2007 și MS nr. 152/2012 privind elaborarea si implementarea Planului cadru pentru continuarea procesului de restructurare si modernizare a Armatei României au fost emise pentru aplicarea Strategiei de transformare a Armatei României, aprobata prin Hotărârea CSAT nr. 38/2007 si nu pentru aplicarea unor prevederi ale Legii - cadru nr. 284/2010, prin urmare, operațiunea de "reorganizare" din Lege nu trebuie interpretată ca fiind identică cu cea de "reorganizare" definită de art. 7 alin. (1) lit. d) din Ordinul ministrului apărării naționale nr. MS216/2007 și art. 6 alin. (2) lit. d) din Ordinul MS 152/19.12.2012. În plus, tocmai aceste ordine sugerează, chiar din titlu (continuarea procesului de restructurare si modernizare) existența, în curs, a unor modificări structurale ale armatei, nefinalizate, cunoscute și de alte autorități.

Sintagma de "reorganizare", din Lege ar putea fi privită în sensul dat de ordinul ministrului, atunci când alte operațiuni ale procesului de restructurare și modernizare, cum ar fi înființarea, desființarea, transformarea nu ar mai fi aplicabile prevederile art. 6 din Note la Anexa VII din Legea - cadru nr. 284/2010, referitoare la menținerea coeficientului de ierarhizare corespunzător funcției superioare din care a provenit, deși aceste operațiuni presupun un nou stat de organizare sau scoaterea din funcțiune a acestuia.

Faptul că în ordinul de numire a cadrului militar se menționează sau nu că se menține coeficientul de ierarhizare nu poate constitui temeiul legal în acest sens pentru celelalte persoane cu atribuții în stabilirea și acordarea drepturilor salariale, în condițiile în care la nivelul ministerului nu au fost elaborate proceduri și criterii în acest sens de către structurile abilitate din minister.

De altfel, chiar Direcția personal și mobilizare menționa în adresa nr. x. 10600/14.10.2014 ca este "necesară inițierea demersurilor de către structura cu responsabilități in domeniu, pentru elaborarea unui ordin al ministrului apărării prin care sa se stabilească procedura de menținere a coeficienților de ierarhizare ai soldelor de funcție (...) în condițiile în care atât Direcția financiar contabilă, cât și DMRU, prin adresele x/06.09.2012, respectiv B. 166/10.08.2012, susțin menținerea claselor de salarizare si coeficienților de ierarhizare, corespunzătoare funcțiilor superioare din care au provenit (...)".

Mai mult, prin adresa nr. CAl. 7953/31.7.2014, aceeași Direcție personal și mobilizare preciza ca prin Raportul nr. x/05.04.2013, înaintat ministrului apărării naționale, Direcția de personal si mobilizare (...) a inițiat demersurile necesare pentru adoptarea unui conduite unitare privind menținerea (...) claselor de salarizare si coeficienților de ierarhizare corespunzători funcțiilor din care au provenit, demersuri care au rămas nefinalizate", situație rămasa neschimbata până în prezent.

De altfel, chiar în adresa x/12.01.2017 a DMRU (Direcția management resurse umane), se arata că "decidenții se afla în structuri și pe niveluri ierarhice diferite, expresia "ca urmare a reorganizării structurilor M.Ap. N"... a fost interpretată și prin prisma prevederilor art. 3.2. din Capitolul 3 al Strategiei de transformare a Armatei României, probata prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr. 38/2007, potrivit cărora "...până în anul 2025, procesul de transformare a Armatei României va cuprinde 3 etape distincte, determinate de restructurarea structurii de forte, termenele angajate față de Alianță pentru îndeplinirea cerințelor Obiectelor forței, precum și de cerințele procesului de integrare în NATO și UE . . . . . . . . . ." Cu alte cuvinte, înscrierea sau neînscrierea faptului că, se menține sau nu coeficientul de ierarhizare este, în momentul de față, la aprecierea decidenților, fapt ce poate determina în unele situații apariția unor discriminări sau abuzuri cu ocazia numirii cadrelor militare.

Reclamantul aveam dreptul la menținerea coeficientului de ierarhizare, indiferent de înscrierea acestuia, sau nu, în ordinul de serviciu, întrucât funcția pe care a fost mutat - șef logistica- s-a eliberat ca urmare a mutării unui ofițer (care beneficiază de coeficientul cel mai mare avut pe funcțiile în care a fost încadrat anterior), pe o funcție nou introdusă în statul de organizare al unității, șef structura de securitate, conform Fișei Anexă cu modificări, exemplarul nr. 6 Anexa la Dispoziția Șefului Statului Major General nr. G/S 650 din 01.09.2014.

Conform înscrisurilor din Fișa matricolă aflată la memoriul original cod A-34990, reclamantul pretinde că beneficiază de același coeficient de ierarhizare din data de 01.10.2010, data numirii in funcția de Comandant la Depozitul 92 Geniu din cadrul Depozitului Central 106 Munții, până la data numirii în funcția de Șef logistică la Depozitul Central 106 Munții.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

2.1. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea acestuia, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Criticile recurenților referitoare la prescripția dreptului material la acțiune sunt nefondate.

Sub acest aspect recurenții se raportează cu consecvență la momentul comunicării Deciziei nr. 84/CJI 2058/2016, prin care Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a respins plângerea formulată și a menținut răspunderea materială așa cum a fost stabilită conform Deciziei de imputare nr. 4087/20.07.2016 și menținută prin Hotărârea de soluționare a contestației nr. A-5036/19.09.2016, în baza art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, și a pct. 115 din "Instrucțiunile privind răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din Ministerul Apărării Naționale", aprobate cu Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.5/1999.

Însă, este de observat că reclamantul a contestat în principal legalitatea deciziei nr. 47/CJI 2644/2017 emisă în temeiul art. 35 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor prin care legiutorul a reglementat o cale administrativă de atac specială, prin care hotărârile definitive emise în procedura de angajare a răspunderii materiale a militarilor pot fi reevaluate dacă au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluționării cauzei, iar numai subsecvent au fost contestate și celelalte acte emise în procedura de angajare a răspunderii materiale a reclamantului.

Acesta este un act administrativ - jurisdicțional distinct a cărui legalitate poate fi verificată în fața instanțelor judecătorești, independent de actele administrativ - jurisdicționale a căror cenzură a făcut obiectul acesteia, a căror invalidare în cauză este solicitată ca o consecință a anulării deciziei nr. 47/CJI 2644/2017, potrivit principiului accesorium sequitur principale.

În analiza de legalitate cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ este ținută a se raporta în exclusivitate la termenele și condițiile de validitate proprii acestui act administrativ jurisdicțional, comunicarea hotărârilor care au făcut obiectul cererii de revizuire administrativă în temeiul art. 35 din O.G. nr. 121/1998 nefiind relevantă pentru a determina incidența prescripției dreptului material la acțiune.

În această ordine de idei, se poate aprecia că în mod corect instanța de fond s-a raportat la momentul comunicării deciziei nr. 47/CJI 2644/2017 ca moment de început al curgerii termenului de prescripție (dies a quo), concluzionând just că aceste termen nu era împlinit la momentul formulării cererii de chemare în judecată.

Sunt însă întemeiate criticile pârâților referitoare la fondul cauzei.

Așa cum s-a menționat în precedent reclamantul în determinarea cadrului procesual, sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, a înțeles să conteste în principal decizia nr. 47/CJI 2644/2017 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerul Apărării Naționale prin care s-a dispus respingerea cererii de revizuire administrativă.

Accesoriu acestei cereri, reclamantul a solicitat și anularea Deciziei Administrativ Jurisdicționale nr. 84/CJI 2058/2016 emisă de către Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor la data de 02.02.2017, a Hotărârii nr. A5036/19.09.2016 și a Deciziei de imputare nr. A4087/20.07.2016, acte prin care s-a materializat atragerea răspunderii materiale a reclamantului conform procedurii instituite de O.G. nr. 121/1998.

Cererea principală a vizat un act administrativ jurisdicțional emis în procedura instituită prin art. 25 din actul normativ menționat, conform căreia "Hotărârile definitive pot fi revizuite de organul care le-a pronunțat, la cererea militarilor interesați, a comandanților sau șefilor unităților ori a șefilor organelor de control financiar de gestiune, când au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluționării cauzei, precum și în alte cazuri prevăzute de lege."

Prin urmare, în procedura administrativ-jurisdicțională de angajare a răspunderii materiale a militarilor legiutorul a înțeles să reglementeze o cale de atac specială împotriva hotărârilor definitive, similară cererii de revizuire din procesul civil, prin care același organ de jurisdicție administrativă poate să-și retracteze propria hotărâre dacă rezultatul administrării și evaluării faptelor ori actelor nou descoperite și care nu au fost prezentate până la data soluționării cauzei duc la o soluție diametral opusă celui luate prin hotărârea supusă acestui control administrativ extrordinar.

Persoana interesată poate supune controlului de legalitate în fața instanțelor judecătorești competente hotărârea pronunțată în procedura administrativă a revizuirii, însă numai din perspectiva vătămării drepturilor sau intereselor legitime produse prin acest act, care în cazul respingerii cererii de revizuire, sub aspectul netemeinicii ei, vizează numai rezultatul evaluării faptelor ori actelor nou descoperite după finalizarea procedurii de angajare a răspunderii.

În procedura jurisdicțională de contestare a hotărârii de respingere a cererii de revizuire emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor nu pot fi formulate critici de netemeinicie a antrenării răspunderii materiale din perspectiva actelor și faptelor avute în vedere la derularea procedurii în cauză, care privesc acte juridice definitive cu acest obiect, ale căror dispoziții obligatorii nu au fost înlăturate prin nici o cale legală, ci poate fi supusă discuției numai valența probatorie a actelor sau faptelor noi produse în această cale de atac extraordinară asupra imputabilității pagubei produse.

Corespunzător și analiza instanței de control judiciar trebuie să fie circumscrisă acelorași limite, nefiind admisibil ca numai sub pretextul contestării unui act administrativ - jurisdicțional în raport de care nu este formulată nici o critică concretă, să se conteste dispozițiile unui act administrativ - jurisdicțional definitiv, necontestat în termenul de prescripție prevăzut de lege, care se bucură în consecință de autoritate de lucru judecat.

În cauză, reclamantul nu a formulat nici o critică de nelegalitate împotriva deciziei nr. 47/CJI 2644/2017 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerul Apărării Naționale emisă în procedura de revizuire administrativă, prevalându-se de contestarea acestui act, pentru care nu se împlinise termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, doar pentru a contesta temeinicia anternării răspunderii sale materiale, fără a menționa, așa cum s-a subliniat în precedent, actele sau faptele noi administrate ulterior angajării răspunderii sale materiale, precum și evaluarea greșită a importanței lor probatorii sub acest aspect.

Prin urmare, reclamantul prin tactica procesuală abordată nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de legalitate a deciziei nr. 47/CJI 2644/2017 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerul Apărării Naționale în cadrul procedurii administrative de revizuire, pe care nu a criticat-o din perspectiva nelegalității ei, astfel că reevaluarea răspunderii sale materiale era inadmisibilă.

În concluzie, Decizia nr. 47/CJI 2644/2017 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerul Apărării Naționale este legală din perspectiva analizată, astfel că hotărârea instanței de fond care a invalidat-o este dată cu încălcarea principiului securității juridice și a principiului disponibilității.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâții Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 01545 Apața împotriva sentinței nr. 96 din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâții Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 01545 Apața împotriva sentinței nr. 96 din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2020.