ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4339/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 08.11.2016 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generala Programe Competitivitate și Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru - Alba Iulia, anularea adresei nr. x/5.04.2016 emisă de primul pârât și a adresei nr. x/5.04.2016 emisă de a doua pârâtă, anularea Raportului Comisiei de Soluționarea Contestației f.n./6.06.2016 emis de primul pârât.

Prin sentința nr. 175/2017 pronunțată în data de 13 noiembrie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru - Alba Iulia, respingând, deopotrivă și acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generala Programe Competitivitate (fost Ministerul Fondurilor Europene), reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru - Alba Iulia.

Împotriva sentinței nr. 175/2017 din data de 13 noiembrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., încadrând în drept criticile sale în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva recursului promovat de reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare doar intimata AGENȚIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ CENTRU (ADR CENTRU), în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat și pe cale de consecință menținerea sentinței de fond, ca fiind temeinică și legală.

A susținut în esență intimata - pârâtă că

Intimatul Ministerul Fondurilor Europene a depus Note scrise la recursul promovat de reclamantă, solicitând la rându-i respingerea recursului, ca neîntemeiat șj menținerea ca atare a hotărârii atacate.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluție s-a fixat termen de judecată la data de 15 septembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L.,

Aspectele de nelegalitate invocate au fost încadrate de recurenta-reclamantă în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, de către instanța de fond.

Se arată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 în aprecierea legalității actelor contestate, primul vizând identificarea pretinselor nereguli și stabilirea corecției de 25% și al doilea vizând soluționarea contestației administrative.

Recurenta-reclamantă arată că în mod nelegal prima instanță deși a reținut ca probă raportul de expertiză judiciară a apreciat contrar concluzii tehnice în sensul că utilajele în cauză nu sunt similare sau asimilabile în procesul de producție de prelucrare a pietrei naturale Utilajele achiziționate ca parte a proiectului aprobat nu pot fi grupate pe loturi deoarece execută operații diferite și nu sunt similare sau asimilabile, nefiind depășit pragul valoric de 30.000 Ero prevăzut de art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006.

Se apreciază că în cauză nu se aplică procedura simplificată prevăzută de Ordinul nr. 1191/2015.

În cadrul recursului se formulează critici și în ceea ce privește cuantumul corecției financiare aplicată de 25% recurenta criticând ca nelegal modul în care prima instanță a soluționat cererea de micșorare a corecției în raport de dispozițiile art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Curtea apreciază că sentința atacată prin care a fost respinsă acțiunea recurentei-reclamante este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 și a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce privește stabilirea neregulilor în cauză nefiind îndeplinite condițiile aplicării procedurii de achiziție directă și în ceea ce aplicarea corecției de 25%.

Recurenta-reclamantă solicită respingerea situației de fapt reținută de prima instanță invocând în apărare raportul de expertiză extrajudiciară și concluziile acestui raport în sensul că utilajele în cauză nu sunt similare sau asimilabile în procesul de producție a pietrei naturale.

Curtea apreciază ca fiind corectă concluzia primei instanțe care a înlăturat motivat concluzia raportului în sensul că estimarea valorii unui contract se analizează si se realizează in funcție de scopul atribuirii acelui contract raportat la proiectul în cauză, respectiv în funcție de necesitățile pe care urmează sa le acopere efectuarea achiziției in cadrul proiectului. Cu alte cuvinte, în cazul in care pentru derularea unui proiect este necesară achiziționarea mai multor produse, servicii si/sau lucrări similare a căror furnizare/prestare/executare răspunde aceleași necesitați rezultate din indeplinirea proiectului, valoarea estimată se va stabili prin cumularea valorilor tuturor acelor astfel de produse, servicii si/sau lucrări.

Astfel, s-a constatat că procedura de achiziție directă nu a fost corect aleasă, cele 8 echipamente fiind similare (toate sunt folosite în procesul de producție al pietrei) putând fi grupate în loturi și demarată procedura simplificată cu publicarea anunțului de intenție pe www.x.ro. Astfel, ca urmare a încheierii unor contracte în mod direct cu furnizorul, a fost încălcat în mod deliberat respectat principiul transparenței prin nerespectarea etapelor din procedura prevăzută de Ordinul 1120/2013 si 1191/2014 valabilă la data desfășurării achiziției, respectiv publicarea anunțului de participare pe site-ul Ministerul Fondurilor Europene, contractele fiind atribuite fără lansarea adecvată a unei proceduri competitive ne-respectându-se principiul transparenței, prin publicarea anunțului de participare pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene".

În ceea ce privește aspectul de nelegalitate privind individualizarea sancțiunii aplicate de 25% acesta a fost stabilit corect conform Ordinului nr. 1191/2014 luând în calcul faptul că contractul a fost divizat fiind achiziționat direct produsele fapt care a determinat eludarea procedurii simplificate. Iar în raport de dispozițiile speciale s-a impus pentru divizarea contractului direct o sancțiune de 25% din valoarea eligibilă.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 175/2017 din 13 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2020.