ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față, constată următoarele:

Prin ordonanța din 5 septembrie

2012 pronunțată în Dosar nr. 39/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciului

Teritorial Timișoara. S-a dispus, printre altele, neînceperea urmăriri penale

în cauză față de magistratul-judecător N.A. din cadrul Curții de Apel Timișoara

și a magistratului-procuror I.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen., constatându-se că fapta nu există.

Împotriva

acestei ordonanțe a formulat plângere petentul A.I. la procurorul-șef al

Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din

Direcția Națională Anticorupție, care a fost respinsă prin rezoluția din 18

octombrie 2012 emisă în Dosar nr. 1520/11-2/2012 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția

de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție.

Împotriva acestei

din urmă rezoluții a formulat plângere petentul A.I. cauza fiind înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6488/1/2012.

În ședința

publică de la data de 24 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție,

din oficiu, a ridicat excepția de necompetență materială a instanței în

soluționarea plângerii de față, având în vedere gradul profesional al

magistraților vizați de soluția de neurmărire penală în raport cu dispozițiile

art. 28

1

pct. 1 lit. b

2

) C. proc. pen.

Asupra excepției

invocate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată. Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., plângerea formulată

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi o penale dată de procuror se soluționează de judecătorul

de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza

în primă instanță.

Pe de altă

parte, prin dispozițiile art. 28

1

alin. (1) lit. b

2

) C.

proc. pen. a fost stabilită în favoarea curților de apel competența de

soluționare în primă instanță a cauzelor, privind infracțiunile săvârșite de

magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii

de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la

parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe.

Or, în speță,

cercetările în cauză au avut ca obiect pretinse infracțiuni săvârșite și de

intimații făptuitori magistratul-judecător N.A. din cadrul Curții de Apel

Timișoara și de magistratul-procuror I.M. din cadrul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara,

În raport de

cele arătate și dispozițiile legale menționate, se constată că instanței Curții

de Apel Timișoara îi revine competența de soluționare a plângerii formulate

împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din 5 septembrie 2012

pronunțată în Dosar nr. 39/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Casație - Direcția Națională Anticorupție - Serviciului Teritorial

Timișoara, potrivit regulilor care reglementează competența după calitatea

persoanei.

Așa fiind, în

temeiul art. 42 C. proc. pen. și art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

coroborat cu art. 28

1

alin. (1) lit. b

2

) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție va dispune trimiterea cauzei privind plângerea

formulată de petiționarul A.I. la Curtea de Apel Timișoara, spre competentă

soluționare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O

T Ă R Ă Ș T E

Trimite cauza

spre competentă soluționare la Curtea de Apel Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 24 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - GV