ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, constată următoarele: Prin ordonanța din 5 septembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 39/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciului Teritorial Timișoara. S-a dispus, printre altele, neînceperea urmăriri penale în cauză față de magistratul-judecător N.A. din cadrul Curții de Apel Timișoara și a magistratului-procuror I.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatându-se că fapta nu există. Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petentul A.I.

la procurorul-șef al Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din Direcția Națională Anticorupție, care a fost respinsă prin rezoluția din 18 octombrie 2012 emisă în Dosar nr. 1520/11-2/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție. Împotriva acestei din urmă rezoluții a formulat plângere petentul A.I. cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6488/1/2012. În ședința publică de la data de 24 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a ridicat excepția de necompetență materială a instanței în soluționarea plângerii de față, având în vedere gradul profesional al magistraților vizați de soluția de neurmărire penală în raport cu dispozițiile art. 28 1 pct. 1 lit. b 2 ) C. proc.

pen. Asupra excepției invocate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi o penale dată de procuror se soluționează de judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Pe de altă parte, prin dispozițiile art. 28 1 alin. (1) lit. b 2 ) C. proc. pen. a fost stabilită în favoarea curților de apel competența de soluționare în primă instanță a cauzelor, privind infracțiunile săvârșite de magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe.

Or, în speță, cercetările în cauză au avut ca obiect pretinse infracțiuni săvârșite și de intimații făptuitori magistratul-judecător N.A. din cadrul Curții de Apel Timișoara și de magistratul-procuror I.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, În raport de cele arătate și dispozițiile legale menționate, se constată că instanței Curții de Apel Timișoara îi revine competența de soluționare a plângerii formulate împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din 5 septembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 39/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Casație - Direcția Națională Anticorupție - Serviciului Teritorial Timișoara, potrivit regulilor care reglementează competența după calitatea persoanei.

Așa fiind, în temeiul art. 42 C. proc. pen. și art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 28 1 alin. (1) lit. b 2 ) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune trimiterea cauzei privind plângerea formulată de petiționarul A.I. la Curtea de Apel Timișoara, spre competentă soluționare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Timișoara. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2013. Procesat de GGC - GV