ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 794/2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, reclamanta Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului "A." S.A. Deva a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. restituirea sumei de 28.678 RON, încasată necuvenit, în perioada septembrie 2014- iunie 2016.

La termenul de judecată din data de 19.06.2019, cu ocazia verificării din oficiu a competenței instanței potrivit art. 131 din C. proc. civ., instanța de fond a invocat excepția necompetenței materiale funcționale a secției I Civilă.

Prin sentința nr. 643 din 19 iunie 2019, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Hunedoara.

S-a reținut, în esență, că litigiul de față vizează raporturi derivate dintr-un contract de mandat supus regulilor prevăzute de Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale și nu raporturi derivate dintr-un contract individual de muncă, astfel că nu poate fi vorba de un litigiu de muncă, ci de un litigiu care atrage competența secției a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 1407/CA/2019 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului "A." S.A. Deva în contradictoriu cu pârâtul B..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului "A." S.A. Deva solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

Apelul a fost înregistrat pe rolul secției a II-a civilă a Curții de Apel Alba Iulia.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin Decizia nr. 295/2020 pronunțată de secția a II-a civilă a Curții de Apel Alba Iulia a fost admisă excepția necompetenței materiale a secției a II -a Civile a Curții de Apel Alba Iulia și a fost declinată judecarea apelului formulat de către Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului " A. " S.A. Deva împotriva sentinței nr. 1407/CA/2019, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Apelul a fost înregistrat pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia.

La termenul din data de 16.11.2020, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale procesuale a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia.

Prin Decizia nr. 3 din 16 noiembrie 2020, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ și fiscal, excepție invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a apelului declarat de reclamanta Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului "A." S.A. Deva în favoarea secției a II a civilă din cadrul Curții de Apel Alba-Iulia și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

În cauza de față, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului, care a avut calitatea de director general al societății reclamante, potrivit contractului de mandat nr. x/25.09.2014, să restituie suma de 28.678 RON, încasată necuvenit în perioada septembrie 2014 - iunie 2016.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, prezentul litigiu își are izvorul în contractul de mandat încheiat între Consiliul de administrație al societății reclamante și fostul director al acesteia, pârâtul B..

În perioada supusă analizei, pârâtul B. nu a avut calitatea de salariat, ci a avut calitatea de director general, în temeiul contractului de mandat nr. x/25.09.2014.

Potrivit art. 11.2 din contractul de mandat nr. x/25.09.2014, "prevederile prezentului contract se completează cu dispozițiile Legii nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu prevederile C. civ..". Contractul de mandat încheiat între consiliul de administrație și directorul societății este un act juridic de natură comercială, al cărui regim juridic este reglementat prin art. 143 și următoarele din Legea nr. 31/1990.

În acest context, trebuie amintită Decizia nr. 18/2016 a ÎCCJ, care a statuat: competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, Decizia nr. 17/2018 a ÎCCJ - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat: "Competenței materiale procesuale i se subsumează și competența specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și în cuprinsul unor legi speciale".

Prin urmare, dacă la nivelul unei instanțe există secții sau completuri specializate, o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secția sau completul specializat corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăți".

Față de cele anterior menționate, având în vedere că prezentul litigiu își are izvorul în contractul de mandat încheiat între Consiliul de administrație al societății reclamante și fostul director al acesteia, pârâtul B. și că raporturile dintre reprezentantul/mandatarul societății comerciale și o societate comercială sunt de natură comercială, instanța reține că acesta are natură civilă.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția a II a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe apelanta-reclamantă Compania Națională a Cuprului, Aurului și Fierului "A." S.A. Deva în contradictoriu cu intimatul-pârât B. în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția a II a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2021.