ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6365/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 5 noiembrie 2019, pe rolul Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D. Și E.:

- anularea Deciziei reprezentând titlu de despăgubire nr. 4764/FF/2008 emisă de CCSD în favoarea pârâților A. (pentru cota de 71 %), C. (pentru cota de 17%) și B. (pentru cota de 12 %) în cuantum total de 375.050.942 RON;

- anularea Titlului de conversie nr. 942/29.09.2008 emis în favoarea pârâtului C., a Titlului de conversie nr. 943/29.09.2008 emis în favoarea pârâtului B., a Titlului de conversie nr. 944/29.09.2008 emis în favoarea pârâtului A.;

- repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire și obligarea pârâților A., C. și B. la restituirea sumei în cuantum total de 375.050.942 RON, în cotele procentuale menționate, către Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a III-a civilă

Prin sentința civilă nr. 400 din data de 22 mai 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă s-a admis excepția necompetenței material-funcționale a secției a III-a Civilă a Tribunalului București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere obiectul capetelor de cerere formulate, respectiv actele administrative și individuale atacate, data emiterii acestora, conținutul, ce cuprinde/indică instanța competentă să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei acestor acte administrative, chiar și prin raportare la cauza cererii de chemare în judecată, respectiv hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul penal nr. x/2015 al Curții de Apel București, intenția/interesul legitim invocat de reclamantă, respectiv apărarea interesului general al societății prin repararea prejudiciului adus statului român ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni. A reținut, de asemenea, faptul că a fost invocată doar cu titlul de argument juridic o răspundere civilă delictuală a pârâților ce ar fi fost anterior constatată și reținută în hotărârile judecătorești, cauză a prezentei cereri în anulare a actului administrativ și reparare a pagubei. .

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 870 din data de 30 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior și-au declarat necompetența".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale și funcționale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte constată că reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a învestit instanța cu o acțiune prin care a solicitat:

- anularea Deciziei reprezentând titlu de despăgubire nr. 4764/FF/2008 emisă de CCSD în favoarea pârâților A. (pentru cota de 71 %), C. (pentru cota de 17%) și B. (pentru cota de 12 %) în cuantum total de 375.050.942 RON;

- anularea Titlului de conversie nr. 942/29.09.2008 emis în favoarea pârâtului C., a Titlului de conversie nr. 943/29.09.2008 emis în favoarea pârâtului B., a Titlului de conversie nr. 944/29.09.2008 emis în favoarea pârâtului A.;

- repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire și obligarea pârâților A., C. și B. la restituirea sumei în cuantum total de 375.050.942 RON, în cotele procentuale menționate, către Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prezentul litigiu a fost promovat de reclamantă la data de 5 noiembrie 2019, după intrarea în vigoare a Legii 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013.

Această lege reglementează o nouă procedură administrativă de stabilire și acordare a măsurilor reparatorii în cazul imposibilității de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv, concomitent cu abrogarea prevederilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 ce reglementau vechea procedură.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată și de data înregistrării acesteia pe rolul instanței, Înalta Curte reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora:

"1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(1^1) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii."

Așadar, în prezent, prin voința expresă a legiuitorului, toate litigiile izvorâte din aplicarea prevederilor Legii nr. 165/2013, indiferent de actul atacat în speță, sunt atribuite în competența de soluționare a secțiilor civile ale tribunalelor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și pârâții A., B., C., D., E. în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și pârâții: A., B., C., D., E. în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.