ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6095/2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 23 iunie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna Spinuș, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, a solicitat:

(i) suspendarea efectelor Notificării nr. x/19.03.2020, emisă de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, prin care s-a dispus în sarcina reclamantei obligația de restituire a sumei de 3.104.479,46 RON;

(ii) suspendarea efectelor Adresei nr. x/27.05.2020, emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și a efectelor Adresei nr. x STZ 5527/29.05.2020, emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, prin care s-a dispus sistarea alimentării cu cote defalcate din impozitul pe venit, precum și cu sume defalcate din TVA a bugetului local.

2.1. Prin sentința civilă nr. 671 din 21 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea .

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că în determinarea instanței competente să judece cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, iar nu dispozițiile tezei a II-a a aceluiași articol, neavând relevanță calitatea de autoritate publică a reclamantei, întrucât aceasta nu acționează, în prezentul litigiu, în regim de putere publică, ca emitent al unui act administrativ, ci ca orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ, în speță de notificarea emisă de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Amenajării Teritoriului.

În ceea ce privește cererea referitoare la suspendarea efectelor adreselor emise de organele fiscale, Curtea de Apel București a reținut că acestea au caracter incidental, competența de soluționare aparținând instanței învestită cu soluționarea cererii principale.

2.2. Prin sentința civilă nr. 84 din 14 septembrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Oradea a reținut, în esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revenind instanței de la domiciliul pârâtului, luând în considerare calitatea de instituție publică a reclamantei și faptul că textul de lege nu distinge în funcție de calitatea pârâtului.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta Comuna Spinuș a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat suspendarea executării actelor administrative emise de pârâți, respectiv a Notificării nr. x/19.03.2020, emisă de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, a Adresei nr. x/27.05.2020, emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și a Adresei nr. x STZ 5527/29.05.2020, emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage calitatea reclamantei instituție publică de persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Comuna Spinuș are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță doi dintre pârâți având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Interpretarea pe care Curtea de Apel București o dă dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este speculativă, fiind bazată pe o presupusă intenție a legiuitorului de a distinge între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate. Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincțiile reținute de Curtea de Apel București.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantei Comuna Spinuș și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (precum și al pârâtului Ministerul Finanțelor Publice), Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este curtea de apel aflată în circumscripția teritorială a municipiului București.

Existența în cadrul procesual pasiv și a unui pârât cu sediul situat în municipiul Oradea (Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor) nu este de natură a influența această concluzie, având în vedere că, în raport de motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază acțiunea, petitul vizând suspendarea efectelor adreselor emise de pârâții organe fiscale este accesoriu celui privind anularea notificării emise de autoritatea ministerială pârâtă, iar potrivit art. 123 C. proc. civ., competența de soluționare a cererilor accesorii, adiționale și incidentale este dată în competența de soluționare a instanței învestită cu soluționarea cererii principale.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Spinuș și pe pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.