ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5304/2019

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017 la data de 28.12.2017, reclamanta Pöyry Deutschland GmbH Mannheim - Sucursala București în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscala - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, Administrația Ilfov a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. x/09.08.2017 emisa de Agenția Naționala de Administrare Fiscala - DGRFP București, AJFP Ilfov, pana la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului administrativ mai sus menționat.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 1362 din 22 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Poyry Deutschland Gmbh Mannheim-Sucursala București, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Serviciul Juridic Ilfov, în nume propriu precum și în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov. În baza dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. x până la pronunțarea instanței de fond.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Serviciul Juridic Ilfov în nume propriu și în reprezentare Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, criticând-o pentru motive de nelegalitate. A considerat recurentul că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, având la bază o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, caz de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. A criticat recurentul - reclamant soluția dispusă în ceea ce privește depășirea limitelor impuse de legiuitor în analizarea măsurii suspendării actului administrativ. S-a arătat că prima instanță a realizat o veritabilă analiză a deciziei de impunere, însă, deși s-a invocat în cadrul cererii de arbitraj plata serviciilor furnizate către Compania Națională Căi Ferate, s-a ignorat faptul că sucursala avea obligația de a factura serviciile, care trebuiau evidențiate în contabilitate într-o formă prevăzută de lege. Susține recurenta că aceste motive, reținute de instanță, nu pot constitui caz bine justificat în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât analizarea actului motiv presupune interpretarea voinței părților contractante, echivalând practic cu tranșarea definitivă a acestei chestiuni. Totodată, cu privire la înlăturarea deductibilității tva în ceea ce privește facturile emise de furnizorii Vio Top S.R.L., A. S.R.L. și Consilier Construct S.R.L., s-a arătat că recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de legale pentru acordarea deducerii. De asemenea, cu privire la paguba iminentă, s-a arătat că instanța de fond a dat credibilitate afirmațiilor reclamantei deși paguba nu poate fi reprezentată doar de executarea unui act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate. Mai arată recurenta - pârâtă că hotărârea primei instanțe este criticabilă și în raport de neaplicarea măsurii suspendării cauzei în condițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru aceleași raționamente pentru care organul fiscal a dispus suspendarea soluționării contestației fiscale până la soluționarea cauzei penale. Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. xnr. 103/09.08.2017.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la data de 3 mai 2019, intimata - reclamantă Poyry Deutschland GMBH Mannheim - Sucursala București a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 în raport de circumstanțele cauzei și de argumentele prezentate în susținerea cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. xnr. 103/09.08.2017.

Procedura în fața instanței de recurs În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 5 noiembrie 2019, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele și soluția Înaltei Curți Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate. 6.1 Argumente relevante În fapt, reclamanta a solicitat rambursarea TVA în valoare de 716.097 RON prin depunerea decontului de TVA nr. x, cu cerere de rambursare, în data de 25.07.2016. În urma verificărilor efectuate de către organul fiscal, s-a stabilit ca rambursarea se va face cu control anticipat. Inspectori din cadrul pârâtei au procedat la efectuarea verificărilor fiscale privind rambursarea TVA pentru perioada 01.12.2010 - 30.06.2016, inspecție derulată în perioada 02.11.2016 - 24.07.2017. La data de 09.08.2017, ca urmare a finalizării inspecției fiscale, AJFP Ilfov a emis Raportul de inspecție fiscala nr. x/09.08.2017 comunicat către reclamanta la 11.08.2017, prin care organul de inspecție fiscala a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plata a sumei de 9.168.661 RON reprezentând TVA colectata suplimentar de organul de inspecție fiscala. În baza Raportului de inspecție fiscala, AJFP Ilfov a emis la aceeași data și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. x/09.08.2017, prin care a obligat reclamanta la plata sumei stabilite prin Raportul de Inspecție Fiscala, respectiv 9.168.661 RON. La data de 25.09.2017, reclamanta a formulat contestație la DGRFP București, Administrația Ilfov, prin care a solicitat desființarea totala a Deciziei de impunere și a obligației fiscale stabilite suplimentar și impusa către Pöyry Deutschland GmbH Mannheim - Sucursala București pentru suma de 9.168.661 RON. ANAF - Direcția Generala de Administrare Fiscala a emis decizia nr. 31/23.01.2018, prin care a fost transmisă către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, sesizarea penala nr. x împreuna cu Procesul - Verbal nr. x/29.08.2017, reținând aferent tranzacțiilor efectuate un prejudiciu adus bugetului de stat in suma de 9.168.661 RON, reprezentând TVA, suma care face si obiectul deciziei de impunere a cărei suspendare se solicita prin prezenta cauza. Totodată, Direcția Generala de Administrare Fiscala a suspendat soluționarea contestației pana la finalizarea cauzei penale. Înalta Curte constată netemeinicia excepția lipsei de interes a recursului invocată de intimata - reclamantă Poyry Deuthland GMBH Mannheim - Sucursala București. Independent de acțiunea în anulare, dispozițiile art. 278 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, conferă contestatorului dreptul de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004, astfel că, în egală măsură și recurentul - pârât are interesul de a obține în fața instanței de recurs o soluție favorabilă prin care să se respingă cererea reclamantei. Cu privire la critica formulată de recurentul - pârât față de omisiunea instanței de a suspenda judecarea prezentei cauze, în condițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., în raport de măsura suspendării soluționării contestației pana la finalizarea cauzei penale, adoptată prin decizia nr. 31/23.01.2018 prin care s-a suspendat soluționarea contestației, Înalta Curte o va respinge pentru aceleași considerente mai sus arătate. In cadrul motivelor de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile de nelegalitate formulate de recurentele-pârâte privesc interpretarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv aplicarea greșită de către instanța de fond a acestor dispoziții referitoare la suspendarea executării actului administrativ. În speță, prima instanță a reținut că există o îndoială puternică cu privire la legalitatea actelor contestate, decurgând din criticile de legalitate formulate de reclamantă în motivarea cererii de chemare în judecată. Astfel, criticile invocate cu privire la împrejurarea că, până la pronunțarea Curtii Internaționale de Arbitraj asupra încasării de către recurenta - reclamantă a unor sume suplimentare pentru serviciile prestate în legătură cu contractul nr. x/7195/23.10.2007 încheiat cu Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A, organul de inspecție fiscală nu poate imputa plata unui TVA suplimentar aferente acestora, precum și imprejurarea că, prin înlăturarea deductibilității TVA în ce privește facturile emise de furnizorii Vio Top S.R.L., A. S.R.L., Consilier Construct S.R.L., cu încălcarea principiului prevalenței fondului asupra formei, respectiv a substanței economice asupra juridicului, sunt aspecte care conturează aparența de nelegalitate a actului administrativ, din perspectiva condiției cazului bine justificat, astfel cum este aceasta definită de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliul Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene. Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei R 89/13.09.1989, pentru că prevede, în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare. Constată instanța de control judiciar că in condițiile in care legea nu prevede expres care sunt circumstanțele care se subsumează noțiunii de "caz bine justificat", ii revine judecătorului să facă aprecieri asupra elementelor de fapt și de drept. In aceste condiții, împrejurarea că soluționarea contestației este suspendată, fără ca aspectele reținute in titlul executoriu să fi fost măcar certificate într-o perioadă de 3 ani de organul de specialitate superior, este aptă să ducă la răsturnarea regulii privind caracterul executoriu a deciziilor de impunere. Cât privește paguba iminentă, în mod corect a reținut prima instanță faptul că executarea deciziei de impunere, în contextul prelungirii duratei de soluționare a cauzei ca urmare a formulării sesizării penale nr. IFG - AIF 3586/29.08.2017 transmisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, ar produce pentru recurenta reclamantă consecințe greu de înlăturat in ipoteza invalidării susținerilor inspectorilor fiscali cuprinse in Decizia de impunere nr. x/09.08.2017. În plus, nu poate fi neglijată nici durata mare până la soluționarea pe fond a contestației împotriva actelor de control, precum și faptul că urmează a fi calculate accesorii pentru perioada suspendării, în cazul în care demersul judiciar împotriva actelor de control va duce la confirmarea acestora. Ca urmare, se constată că în mod corect a reținut prima instanță că erau îndeplinite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția pagubei iminente, condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. 6.2 Temeiul legal al soluției adoptate Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II - a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.