ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3952/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată de Societatea A. SRL s-a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Comunicațiilor Și Pentru Societatea B. - Organismul Intermediar Pentru Promovarea Societății Informaționale și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Marilor Contribuabili, suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 05.05.2016 privind proiectul sistem informatic integrat pentru A. SRL până la pronunțarea instanței de fond.

Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 110 din 16 martie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de Societatea A. SRL.

Instanța de fond a respins cererea de suspendare ca nefondată, reținând că în ceea ce privește netemeinicia acestui act, prin prisma reținerilor făcute de autoritatea administrative, acestea nu au fost combătute prin niciun mijloc de probă, așa încât nu rezultă o nelegalitate vădită a acestui act administrative în măsură să constituie cazul bine justificat prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. t).

În privința pagubei iminente, curtea a reținut că societatea a depus acte care atestă impactul semnificativ pe care executarea creanței bugetare l-ar avea asupra societății, dar având în vedere că nu s-a probat condiția cazului bine justificat, instanța nu a procedat și la analiza pagubei iminente, condiție cumulativă cerută de lege pentru suspendarea actului administrativ.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta SC A. SRL întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe cale de consecință suspendarea actului administrativ fiscal până la pronunțarea instanței de fond.

În opinia recurentei, instanța de judecată nu trebuia să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Din acest considerent apreciază recurenta neîntemeiată statuarea curții de apel privind faptul că reținerile făcute de autoritatea administrativă nu au fost combătute prin niciun mijloc de probă, aspect ce ar conduce la neîndeplinirea condiției cazului bine justificat.

Recurenta susține că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 5.05.2016, nu este motivat în drept, iar motivarea în fapt este lacunară și insuficientă, contrar argumentelor instanței de fond.

În opinia recurentei, indicarea generică a contractului de finanțarea și a ghidului solicitantului nu reprezintă nicidecum o motivare în drept și nici nu poate fi echivalată cu o motivare în fapt a unui act administrativ.

Cu privire la condiția pagubei iminente, precizează recurenta că societatea are ca unic obiect de activitatea exploatarea forestieră și prelucrarea masei lemnoase, ceea ce presupune, indispensabil participarea la licitațiile publice de valorificare prin vânzare a masei lemnoase, procedura în care se solicită, ca o cerință normativă, depunerea unor certificate de atestare fiscală care să certifice lipsa datoriilor la bugetul de stat și bugetele fiscale. Situația pendinte face practic imposibilă însăși derularea activității societății, aceasta fiind în imposibilitate să participe la procedurile de licitație publică învederate.

Împotriva Sentinței nr. 110 din 16 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 491 coroborat cu art. 472 - 473 C. proc. civ., Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat recurs incident, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale relevante, Înalta Curte constată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, că recursurile declarate în cauză sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 05.05.2016, privind Proiectul Sistem Informatic Integrat pentru A.. SRL.

Reclamanta-recurentă SC A. SRL. a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu ANAF - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Actul administrativ atacat a fost emis de către Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea B.

Or, calitatea procesuală pasivă presupune existența identității dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății, în speța de față emitentul actului atacat.

În prezentul litigiu, recurenta-reclamantă nu atacă un act emis de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, astfel că aceasta nu poate fi parte în raportul juridic dedus judecății. Actul administrativ atacat, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, a fost emis de Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea B.

Chiar în cuprinsul actului administrativ atacat se arată că: "Împotriva măsurilor dispuse prin prezentul titlu de creanță se poate formula contestație care se depune la autoritatea publică emitentă, respective Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea B.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se vor admite recursurile, se va casa sentința recurată, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Marilor Contribuabili și respingerii cererii de suspendare ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă Societatea A. SRL și recursul incident formulat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Marilor Contribuabili împotriva Sentinței nr. 110 din 16 martie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând cauza:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Marilor Contribuabili și respinge cererea de suspendare pentru lipsa calității procesuale pasive.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

GGC - ED