ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 563/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Constată că prin cererea înregistrată la data de 29 martie 2018, reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale (OIPSI) și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat instanței suspendarea actului administrativ constând în procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 05 mai 2016, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin întâmpinarea depusă, D.G.A.M.C. a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei instituții ce nu are calitate procesuală pasivă, întrucât actul a cărui suspendare se solicită a fost emis de Ministerul Comunicațiilor.

Prin Sentința civilă nr. 162/2018 din 20 iunie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, precum și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

A admis acțiunea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale (OIPSI) și a dispus suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 05 mai 2016, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare înregistrată sub nr. x/2017.

Împotriva Sentinței civile nr. 162/2018 din 20 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, respingerea cererii de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, ca neîntemeiată.

Prin cererea de recurs reiterează excepția litispendenței în raport cu Dosarul nr. x/2016, soluționat în primă instanță de Curtea de Apel Cluj și aflat în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând faptul că această excepție nu a primit vreo dezlegare din partea instanței de fond.

Pe fondul cererii de recurs, recurentul-pârât susține că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă pentru a se dispune suspendarea actului administrativ.

Intimata-reclamantă A. SRL a formulat întâmpinare, prin care solicită în principal anularea cererii de recurs pentru indicarea eronată a numărului sentinței recurate, iar în subsidiar, solicită respingerea cererii de recurs ca neîntemeiate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.

II. Soluția Înaltei Curți cu privire la cererea de recurs

Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului de față, în condițiile art. 248 C. proc. civ., ce primează în raport cu celelalte excepții invocate în prezenta cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională este tardiv formulat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamanta Societatea A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat suspendarea actului administrativ constând în procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 05 mai 2016 de către Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Ca urmare a admiterii acțiunii, pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională a declarat recurs împotriva sentinței prin care s-a dispus suspendarea actului atacat.

Verificând respectarea termenului de declarare a căii de atac, în raport cu obiectul cererii deduse judecății, se constată că potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare."

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În cauză, în ceea ce privește recursul formulat de pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, se constată că sentința recurată a fost comunicată acestuia la data de 11 iulie 2018, iar cererea de recurs a fost înaintată prin poștă la data de 25 iulie 2018, conform ștampilei aplicate pe plicul de corespondență de la fila x verso din dosarul de recurs, în condițiile în care, conform art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ultima zi pentru depunerea în termen a cererii de recurs s-a împlinit la data de 17 iulie 2018.

Astfel, recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru declararea acestei căi de atac, respectiv cu nerespectarea termenului de 5 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurentul-pârât, în condițiile dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs.

Prin urmare, recursul Ministerului Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională a fost formulat cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, statuat de către legiuitor în privința cererilor de suspendare a actelor administrative în condițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele anterior arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională împotriva Sentinței civile nr. 162/2018 din 20 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională împotriva Sentinței civile nr. 162/2018 din 20 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT