ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3929/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 17.12.2015, reclamanta SC A. SRL Brăiești, județul Suceava, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, anularea Notei de neconformitate nr. x din 23.07.2015, atașată informării nr. x din 17.08.2015, prin care i s-a aplicat o corecție financiară de 2% din valoarea contractului de lucrări nr. x din 19.08.2015 încheiat între SC A. SRL și SC B. SRL, și anularea Deciziei nr. 296 din 19.10.2015 emise de pârât prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva notei de neconformitate.

Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 45 din 14 martie 2016, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, contestația reclamantei formulate împotriva Deciziei nr. 296 din 29.10.2015 și a anulat, ca netimbrată, contestația formulată de reclamantă împotriva notei de neconformitate contestate.

A reținut instanța că, potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, reclamanta avea obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, câte 50 de RON pentru fiecare act a cărui anulare o solicită. Întrucât reclamanta a achitat doar 50 de RON, instanța a apreciat că această taxă de timbru este aferentă cererii de anulare a Deciziei nr. 296 din 29.10.2015, constatând că cererea de anulare a notei de neconformitate este netimbrată.

Analizând cererea de anulare a deciziei, prima instanță a reținut că nu au fost invocate motive distincte de nelegalitate de cele vizând nota de neconformitate, astfel că, față de neîndeplinirea obligației de timbrare a cererii de anulare a notei de neconformitate, nu poate analiza motivele vizând nelegalitatea sancțiunii aplicate.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.

A motivat recurenta-reclamantă că a solicitat anularea Notei de neconformitate nr. x din 23.07.2015 atașată informării nr. x din 17.08.2015 emise de MDRAP și, pe cale de consecință, anularea Deciziei nr. 29 din 29.10.2015. Astfel, în mod greșit instanța a reținut că actul administrativ atacat îl reprezintă decizia, în loc de nota de neconformitate, de vreme ce anularea deciziei reprezintă consecința anulării notei de neconformitate.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 martie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 20 septembrie 2018.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale relevante, Înalta Curte constată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 17.12.2015, reclamanta SC A. SRL Brăiești, județul Suceava, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, anularea Notei de neconformitate nr. x din 23.07.2015, atașată informării nr. x din 17.08.2015, prin care i s-a aplicat o corecție financiară de 2% din valoarea contractului de lucrări nr. x din 19.08.2015 încheiat între SC A. SRL și SC B. SRL și anularea Deciziei nr. 296 din 19.10.2015 emisă de pârât prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva notei de neconformitate.

Prin Sentința nr. 45 din 14 martie 2016, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, contestația reclamantei formulată împotriva Deciziei nr. 296 din 29.10.2015 și a anulat, ca netimbrată, contestația formulată de reclamantă împotriva notei de neconformitate contestate.

În esență, prin cererea de recurs se invocă faptul că instanța de fond nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății, s-a pronunțat pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată și hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, motive pe care recurenta reclamantă le-a încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că aceste critici pot fi încadrate în motivele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care vizează ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține, din modul de formulare a obiectului cererii de chemare în judecată, că acesta este reprezentat de solicitarea de anulare a Notei de neconformitate nr. x din 23.07.2015, atașată informării nr. x din 17.08.2015, prin care i s-a aplicat o corecție financiară de 2% din valoarea contractului de lucrări nr. x din 19.08.2015 încheiat între SC A. SRL și SC B. SRL și anularea Deciziei nr. 296 din 19.10.2015 emisă de pârât prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva notei de neconformitate.

Faptul că solicitarea reclamantei este aceea de anulare a Notei de neconformitate nr. x din 23.07.2015, atașată informării nr. x din 17.08.2015, este confirmat și de motivele invocate în cererea de recurs, în care se arată în mod expres că a solicitat anularea Notei de neconformitate nr. x din 23.07.2015 atașată informării nr. x din 17.08.2015 emisă de DMPE din cadrul MDRAP și nu a Deciziei nr. 296 din 29.10.2015 emisă de pârât.

Înalta Curte constată că, din moment ce reclamanta solicită anularea Notei de neconformitate nr. x din 23.07.2015, atașată informării nr. x din 17.08.2015, se impunea ca instanța de fond să clarifice obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să identifice actul a cărui anulare o solicită reclamanta în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Obligația de a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată îi revenea instanței potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Or, instanța de fond a soluționat cauza fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea Deciziei nr. 296 din 19.10.2015, deși reclamanta solicitase anularea Notei de neconformitate nr. x din 23.07.2015, atașată informării nr. x din 17.08.2015.

Având în vedere că această adresă nu reprezintă decizia de invalidare a certificatului de conformitate al reclamantului, era necesar ca instanța de fond să stabilească dacă ministerul pârât a emis o astfel de decizie și, în caz afirmativ, să solicite depunerea acesteia la dosar pentru a se pronunța asupra obiectului cererii de chemare în judecată.

În speță se reține, așadar, incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere încălcarea rolului activ al judecătorului, încălcare ce constă în faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv nu s-a stabilit, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil, care este actul administrativ supus cenzurii instanței de contencios administrativ, analiza instanței de fond vizând un alt act decât cel a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Al doilea motiv de recurs invocat este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea acestui motiv de recurs, în condițiile în care incidența motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. atrage soluția de casare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 și art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va dispune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de SC A. SRL Brăiești împotriva Sentinței nr. 45 din 14 martie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

GGC - ED