ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 784/2015

Asupra cauzei de față

reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș la data de 21 august 2012, reclamanții B.D. și B.N. au

solicitat obligarea pârâtei C.J.P. Timiș la plata de despăgubiri patrimoniale,

în sumă de 324.210 lei, respectiv în cuantum de 258.931 lei, precum și emiterea

altor decizii de pensionare care să reflecte realitatea, solicitând calcularea

corectă a punctajelor medii anuale, potrivit art. 77, a art. 78 și a art. 165

din Legea nr. 19/2000, nemodificată.

Prin sentința civilă nr.

3592 pronunțată la 17 decembrie 2012, Tribunalul Timiș a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei C.N.P.P. și a respins acțiunea formulată

de reclamanți în contradictoriu cu C.J.P. Timiș, ca neîntemeiată.

Investită cu

soluționarea recursului declarat de reclamanți, Curtea de Apel Timișoara prin Decizia

civilă nr. 740 din 11 aprilie 2013 a respins recursul declarat de aceștia,

apreciind că soluția instanței de fond este legală.

Împotriva deciziei

curții de apel, la data de 17 iunie 2013, au formulat recurs reclamanții,

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La primul termen

stabilit pentru judecata recursului, prin încheierea din 22 ianuarie 2014, în

temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța a

dispus suspendarea judecății cauzei întrucât nicio parte nu s-a prezentat la strigarea

cauzei și nici nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.

Cauza a fost repusă,

din oficiu, pe rol, prin rezoluția din 12 februarie 2015, în vederea discutării

perimării cererii de recurs.

Înalta Curte va

constata perimat recursul, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă au rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an.

Conform art. 252 alin.

(1) din același cod, perimarea se poate constata și din oficiu.

Pentru a interveni

exprimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se

află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lucrare a

pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Așadar, perimarea

operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de

procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a

părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o

facă.

În speță, părțile

deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 22

ianuarie 2014, stabilit pentru soluționarea recursului, astfel că, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă

suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a solicitat

judecarea cauzei în lipsă.

În raport de aceste

considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la

data suspendării judecății pricinii, timp în care niciuna dintre părți nu a

solicitat continuarea judecății recursului și că în această perioadă nu a intervenit

nicio cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, Înalta

Curte, în raport de dispozițiile art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C.

proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanții B.D. și B.N. împotriva Deciziei civile nr. 740

din 11 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 martie 2015.