ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cauzei penale
de față;
La data de 5 octombrie 2009 s-a înregistrat
pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de
petentul T.M.
împotriva rezoluției din 24 februarie 2009 dată în Dosarul nr. 142/P/2009 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A fost atașat Dosarul
nr. 142/P/2009
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție .
Analizând actele și
lucrările dosarului Înalta Curte reține că prin plângerea formulată la data de
28 noiembrie 2008, petentul T.M. a solicitat cercetarea magistratului Z.G., procuror
la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire
penală și criminalistică, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals
prevăzută de art. 291 C. pen.
Din verificările
efectuate a rezultat că la data de 12 noiembrie 2008, prin rezoluția nr. 1193/P/2008
procurorul Z.G. a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. neînceperea
urmăririi penale față de magistratul S.E. procuror la Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul infracțiunii de abuz în
serviciu contra intereselor publice cu motivarea că fapta nu există.
Nemulțumit de soluția
adoptată de intimată, petentul a formulat plângere penală împotriva acesteia
solicitând a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de
fals prevăzută de art. 291 C. pen.
Prin rezoluția nr. 142/P/2009
din 24 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror Z.G.
sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. reținându-se
că fapta nu există.
La adoptarea acestei
soluții s-a avut în vedere faptul că din analiza înscrisurilor existente la
dosar nu se poate reține că intimata a săvârșit fapta penală reclamată, soluția
adoptată de aceasta în Dosarul nr. 1193/P/2003 fiind rezultatul analizării
acelor aflate la dosarul cauzei și a textelor de lege aplicabile în cauză.
Împotriva acestei
rezoluții, a formulat plângere petentul T.M. cu motivarea că nu este probată și
se bazează pe simple afirmații de natură subiectivă care nu au avut în vedere
conținutul plângerii și nu s-a procedat la audierea sa neexercitându-se astfel
rolul activ al organului de urmărire penală.
Prin rezoluția nr. 3161/1533/II/2/2009
din 3 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul T.M.
împotriva rezoluției nr. 142/P/2009 din data de 24 februarie 2009 a Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind pe magistratul Z.G.,
procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu referire
la infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.
Din considerentele
rezoluției rezultă că la adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere faptul că
petentul a formulat plângere împotriva intimatei fiind nemulțumit de soluția
pronunțată de aceasta cu ocazia soluționării Dosarului nr. 1193/P/2008 al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție situație ce nu
poate constitui premisa comiterii vreunei infracțiuni.
Se arată că
magistratul procuror a acționat în virtutea atribuțiilor de serviciu și cu
respectarea dispozițiilor legale în vigoare astfel încât incidența cazului reglementat
de art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost corect stabilit pentru considerentul că
fapta nu există.
Împotriva acestei
rezoluții, în baza dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., a formulat
plângere petentul T.M. solicitând a se avea în vedere că soluția procesului nu
este fundamentată în fapt și în drept și se rezumă la afirmații simpliste conform
cărora din conținutul plângerii nu se poate stabili obiectul acesteia.
La termenul de astăzi
în ședință publică reprezentantul parchetului a invocat excepția tardivității
formulării plângerii în raport de data comunicării soluției și data formulării
acesteia.
Analizând actele
existente la dosar Înalta Curte apreciază că plângerea petentului T.M. a fost
tardiv formulată.
Potrivit
dispozițiilor art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen.
împotriva rezoluției
de neîncepere a urmăririi penale persoana vătămată și orice alte persoane ale
căror interese legitime sunt vătămate, poate face plângere în termen de 20 de
zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.
277 și 278 C. proc. pen. la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni,
potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Soluția i-a fost
comunicată petentului la data de 16 aprilie 2009 iar petentul a formulat
plângere în baza
dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen. la data de 5 octombrie 2009
depășind cu mult termenul de 20 de zile reglementat de art. 278
1
alin.
(1) C. proc. pen.
În raport de această
situație, Înalta Curte urmează să respingă ca tardivă plângerea formulată de
petentul T.M. în baza dispozițiilor art. 278
1
alin. (8) lit. a)
C. proc. pen.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca tardivă,
plângerea formulată de petentul T.M. împotriva rezoluției nr. 142/P/2009 din 24
februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de urmărire penală și criminalistică.
Obligă petentul la
plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 18
decembrie 2009.